ICCJ. Decizia nr. 3410/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3410/2011
Dosar nr. 3485/290/2009
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Reşiţa, înregistrată la data de 4 august 2009, reclamantul D.D.A. a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.B. SA, sucursala judeţeană Caraş Severin, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 40.000 Euro, la cursul de schimb al pieţei valutare de la data de 3 mai 2008, cu titlu de daune morale şi materiale, urmare a accidentului produs la acea dată, care s-a soldat cu vătămarea sa corporală, precizând că latura civilă a acţiunii penale nu a fost soluţionată, întrucât conducătorul auto C.A.D. a decedat.
Judecătoria Reşiţa, prin sentinţa nr. 3 din 11 ianuarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportate la valoarea pretenţiilor reclamantului în sumă de 145.867 lei.
Prin sentinţa nr. 256 din 11 mai 2010, Tribunalul Caraş Severin a admis în parte acţiunea reclamantului, obligând-o pe pârâta SC G.P.A. SA, sucursala judeţeană Caraş Severin, să plătească acestuia suma de 20.000 Euro, cu titlu de daune morale şi 5.000 Euro, reprezentând daune materiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu art. 54 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, răspunderea asigurătorului este o răspundere directă, creditorul având posibilitatea de a solicita despăgubiri de la cel vinovat, doar pentru prejudiciul ce depăşeşte limita obligaţiei asigurătorului, limită stabilită prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi a făcut aplicarea art. 998-999 C. civ., apreciind că suma de 20.000 Euro poate compensa traumele morale suferite, evaluarea fiind făcută şi în raport de media raportată în documentele oficiale a Asociaţiei Victimelor Accidentelor de Circulaţie, la momentul pronunţării hotărârii.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale instanţa a apreciat că, în conformitate cu art. 1169 C. civ., acestea nu sunt dovedite decât în limita sumei de 5.000 Euro.
Apelul declarat de SC G.P.A. SA Cluj Napoca împotriva sentinţei instanţei de fond a fost admis de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia nr. 111/A din 19 aprilie 2011, cu consecinţa anulării hotărârii apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că pârâta nu a fost citată la sediul procedural indicat prin înscrisul depus la dosar (fila 30) în Timişoara, prima instanţă încălcând astfel dreptul de apărare al pârâtei.
Reclamantul D.D.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii.
Recurentul a arătat că instanţa de apel a făcut o inexplicabilă şi gravă confuzie în aplicarea dispoziţiilor art. 112 şi art. 115 C. proc. civ. în sensul că, dacă reclamantul, în baza principiului disponibilităţii, are dreptul de a-şi alege un sediu procedural, aşa cum impun dispoziţiile art. 112, din analiza art. 115 nu se constată vreo dispoziţie care să justifice posibilitatea ca pârâtul să-şi indice un asemenea sediu, şi a stabilit eronat că ar fi fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei şi incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. atâta timp cât la sediul din Reşiţa dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost ştampilată de către societate, aceasta depunând şi întâmpinare şi trimiţând delegat pentru a fi reprezentată, iar sediul pârâtei este cel indicat de reclamant, care stabileşte cadrul procesual, critici care se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Examinând motivele de recurs din perspectiva textelor de lege invocate, Înalta Curte constată că reclamantul a precizat că înţelege să se judece cu Sucursala Reşiţa, ca urmare a fuziunii pârâtei SC A.S.B. SA, Sucursala Judeţeană Caraş Severin, în SC G.P.A. SA cu sediul social în Cluj Napoca (fila 19 dosar nr.3485/290/109 al Judecătoriei Reşiţa), sediu la care a fost comunicată citaţia pentru termenul de judecată de la data 16 noiembrie 2009.
Urmare efectuării procedurii de citare la acest sediu pârâta SC G.P.A. SA cu sediul social în Cluj Napoca a formulat întâmpinare, indicând sediul procesual ales la Agenţia Timişoara din Timişoara, precizare necontestată de reclamant şi, contrar precizărilor pârâtei, aceasta a fost citată în Reşiţa judeţul Caraş Severin, la un sediu greşit, actul de procedură îndeplinit cu neobservarea normelor legale fiind sancţionat de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea.
Se constată astfel că, în mod legal, instanţa de apel a apreciat că pârâta a fost pusă în imposibilitatea de a se apăra, întrucât procedura sa de citare nu a fost realizată cu respectarea prevederilor legale.
Înalta Curte va înlătura critica referitoare la confuzia instanţei de apel în raport de dispoziţiile art. 112 şi art. 115 C. proc. civ., luând în considerare precizările pârâtei cu privire la sediul procesual ales, conform art. 93 C. proc. civ.
Chiar dacă art. 115 C. proc. civ. în forma în vigoare la data pronunţării deciziei atacate nu prevedea în cuprinsul întâmpinării şi obligaţia pârâtei de a-şi indica sediul, având în vedere că întâmpinarea, este lesne de înţeles că pârâta avea dreptul legal de alegere a domiciliului/sediului la care să i se comunice actele de procedură.
Se constată astfel că legalitatea hotărârii atacate pe acest motiv este la adăpost de orice critică, textele legale menţionate fiind aplicate corect de către instanţa de apel.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată ca urmare a interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii, prin schimbarea naturii ori înţelesului lămurit, vădit neîndoielnic al acestuia, or recurentul, deşi a invocat acest motiv, nu l-a dezvoltat spre a putea fi analizat.
Pentru aceste considerente Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.D.A. împotriva deciziei nr. 111/A din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3406/2011. Comercial → |
|---|
