ICCJ. Decizia nr. 393/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 393/2011
Dosar nr. 6354/86/2009
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamantul C.L. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Suceava să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a asociaţilor din data de 10 august 2009, motivat de încălcarea dispoziţiilor imperative privind convocarea AGA, lipsa calităţii sale de asociat la data hotărârii, precum şi pentru eroarea â€" obstacol în care s-a aflat la data adunării Generale cu privire la natura, conţinutul şi drepturile sale de viitor asociat, dispunând totodată restabilirea situaţiei anterioare; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 27 din 8 februarie 2010. Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în urma decesului fratelui său, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra părţilor sociale moştenite, aşa încât, neavând calitatea de asociat nu trebuia convocat, nici potrivit dispoziţiilor statutare şi nici potrivit Legii 31/1990 la Adunarea Generală a SC R. SRL, la momentul când s-a emis hotărârea din 10 august 2009, iar pe de altă parte, reclamantul nu se află în nici una din cele două ipoteze prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990, care vizează condiţiile în care se pot ataca hotărârile adunării generale.
Apelul declarat de reclamantul C.L. împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 61 din 8 iulie 2010 când s-a desfiinţat sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că la termenul de judecată din 7 decembrie 2009, reclamantul C.L. şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută parţială a hotărârii AGA din 10 august 2009 cu privire la menţiunea cedării de către el a părţilor sociale către L.I. şi C.M., motivat de faptul că au fost încălcate dispoziţiile imperative privind convocarea AGA şi respectiv era dată eroarea obstacol în momentul semnării la registrul comerţului a hotărârii menţionate.
Astfel, reţine instanţa de apel, temeiul juridic invocat în mod constant de reclamant îl constituie art. 132 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, potrivit căruia când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.
În considerente, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din lege potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie…de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei schimbând astfel cauza şi a constatat că, reclamantul neavând calitatea de asociat, nu are calitate procesuală activă pentru promovarea acţiunii în anulare a hotărârii AGA din 10 august 2009.
Totodată, reţine instanţa de apel, reclamantul a invocat în speţă vătămarea interesului său, iar instanţa de judecată era chemată să analizeze oportunitatea primului motiv de nulitate a hotărârii atacată prin prisma temeiului juridic susţinut de acesta.
Împotriva acestei decizii pârâta SC R. SRL Suceava a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său recurenta a susţinut că Decizia recurată nu este motivată şi practic nu s-a intrat în cercetarea fondului. Astfel, susţine recurenta, apelul reclamantului a fost structurat pe două motive de nelegalitate şi netemeinicie cu trimiteri la subpuncte dezvoltate pe 6 pagini, formulate amplu şi uşor contradictoriu cum reţine instanţa de apel la care efectiv nu s-a răspuns punctual de către instanţă.
Totodată, arată recurenta, deşi instanţa de apel se referă la contradictorialitatea motivelor de apel ale reclamantului, are aceeaşi manieră de motivare a deciziei şi nu se referă decât la primul motiv de apel, nu arată de ce nu s-a pronunţat şi la celălalt motiv de apel şi care este motivaţia nereţinerii apărărilor.
Motivarea instanţei de apel are în vedere doar precizarea în apelul reclamantului a faptului că temeiul juridic menţionat de reclamant este art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 iar instanţa de fond s-a pronunţat pe art. 132 alin. (2) din acelaşi act normativ, nereferindu-se la celălalt motiv de apel şi pentru care nu ar mai fi fost necesar să se răspundă la acesta. Schimbarea cauzei la care face referire instanţa de apel nu există pentru că reclamantul a precizat doar că doreşte anularea hotărârii AGA pentru că nu a fost legal citat şi pentru că era în eroare (eroare obstacol) în momentul în care a cedat părţile sociale.
Recurenta invocă că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia lipsei calităţii procesuale active având în vedere motivarea reclamantului că la momentul cedării părţilor sociale era deja asociat, devenind aplicabile prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi nu art. 132 alin. (3) din acelaşi act normativ, astfel cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca temeinice şi legale.
Recursul este nefondat.
Analizând criticile invocate de către recurentă, prin prisma soluţiei pronunţată de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În argumentarea acestui motiv recurenta a susţinut că Decizia recurată nu este motivată şi practic nu s-a intrat în cercetarea fondului, nu se referă decât la primul motiv de apel şi nu arată de ce nu s-a pronunţat şi la celălalt motiv de apel şi care este motivaţia nereţinerii apărărilor.
Susţinerile recurentei sunt nefondate întrucât din examinarea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate s-a constatat că hotărârea cuprinde în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată şi s-a bazat pe dispoziţiile legale incidente cauzei.
Nu se poate vorbi despre nemotivarea unui motiv de apel având în vedere că instanţa de apel a analizat cauza numai din perspectiva excepţiei calităţii procesuale active a reclamantului. Aşadar, instanţa de apel s-a preocupat de stabilirea stării de fapt incidentă în speţă şi a procedat în mod corect la analiza apelului prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a trimis cauza spre rejudecarea fondului la prima instanţă.
Nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Prin prisma dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din LSC hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de orice persoană interesată când se invocă motive de nulitate absolută.
Având în vedere caracterul normei încălcate instanţa de apel a examinat legalitatea sentinţei apelate sub aspectul interesului reclamantului de a solicita anularea hotărârii AGA din 10 august 2009 ceea ce implica incidenţa art. 132 alin. (3) din LSC, stabilind, în alţi termeni, că reclamantul prin invocarea unui interes propriu este în drept a solicita anularea menţionatei hotărâri AGA.
In consecinţă, motivele invocate de recurentă se vădesc nefondate rezultând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Faţă de cele ce preced, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
Constatând că intimatul reclamant nu a depus la dosarul cauzei actele doveditoare privind achitarea de către parte a cheltuielilor de judecată solicitate, urmează să respingă cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.R.L. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 61 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de intimatul reclamant C.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 387/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 397/2011. Comercial → |
|---|
