ICCJ. Decizia nr. 382/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 382/2011
Dosar nr. 2724/120/2009
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 2724/120/2009 reclamanta S.I.F. Oltenia SA, acţionar al pârâtei SC M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale Ordinare a acţionarilor SC M. SA din data de 27 mai 2009 şi, în subsidiar anularea punctelor 1, 2, 5, din hotărâre.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la adoptarea hotărârii voinţa socială nu s-a format în condiţiile legii, structura acţionarilor nefiind conformă cu realitatea, făcându-se abuz de majoritate şi încălcându-se interesul social contrar prevederilor art. 209-210 şi cu încălcarea prevederilor art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 privind condiţiile de aprobare a situaţiilor financiare.
A mai arătat reclamanta că PAS M. nu mai deţine calitatea de acţionar întrucât membrii PAS au vândut acţiunile deţinute către R.C. SRL, PAS M. fiind menţinut în structura de acţionariat cu rea credinţă, din acordul încheiat de PAS cu SC R.C. SRL potrivit căruia acţiunile trebuiau preluate în termen de 12 luni.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că PAS M. nu-şi poate pierde calitatea de acţionar decât la lichidarea asociaţiei, iar obiecţiunile unui acţionar cu privire la modul de administrare nu poate constitui temei pentru anularea unei hotărâri AGA.
Prin sentinţa nr. 789 din data de 19 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F. Oltenia SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Târgovişte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 10 noiembrie 2006 s-a încheiat un acord social între Sindicatul Liber al SA M. şi SRL R.C., în care sunt cuprinse mai multe clauze printre care şi unele privind promisiunea unor membrii PAS M. de a vinde acţiunile obţinute în cadrul PAS şi de a renunţa la exercitarea dreptului de preempţiune, precum şi alte clauze privind o eventuală conduită a societăţii care ar fi devenit acţionar majoritar.
S-a mai reţinut că în cadrul privatizării SC M. SA, în vederea dobândirii acţiunilor de către salariaţi a fost constituită Asociaţia M. - Programul Acţiunii Salariaţilor - PAS, care a încheiat un contract de vânzare cumpărare acţiuni urmând ca acestea să fie distribuite membrilor Asociaţiei PAS după achitarea integrală a contravalorii acestora în conformitate cu dispoziţiile statutului Asociaţiei PAS şi prevederilor legale.
Acţiunile dobândite de Asociaţia PAS se înscriu în registrul acţionarilor societăţii comerciale, iar Asociaţia va figura în registrul acţionarilor şi se va înscrie în registrul comerţului la poziţia Acţionari“, până la plata integrală a preţului, având drept de vot în adunarea generală a acţionarilor, urmând ca acţiunile dobândite în conformitate cu această lege să fie transmise de către Asociaţie membrilor săi, numai după plata integrală a preţului odată cu dizolvarea şi lichidarea acesteia. În acest caz, Asociaţia PAS este proprietara acţiunilor pe care le-a cumpărat până la lichidare, şi în mod corect şi legal îşi poate exercita dreptul de vot în cadrul adunării generale a acţionarilor.
Referitor la acordul depus la dosar, instanţa a reţinut că acesta nu a fost încheiat cu Asociaţia PAS M., ci cu un sindicat al lucrătorilor de la M., motiv pentru care acesta nu putea să constituie un titlu de proprietate pentru SC R.M.C. SRL, votul asociaţiei PAS în adunarea generală a acţionarilor fiind legal.
S-a precizat că potrivit art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exerciţiului financiar, iar în afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar şi să fixeze dividendul.
Privitor la raportul auditorului, instanţa a constatat că menţiunile făcute de acesta cu privire la situaţiile financiare, sunt în sensul că datele şi informaţiile care au stat la baza întocmirii acestora respectă cerinţele cadrului general de raportare financiar-contabila în vigoare, chiar dacă cerinţele contabile emise de M.F.P. prin O.M.F. nr. 1752/2005 nu răspund întru totul cerinţelor IFRS, acest raport neevidenţiind necesitatea modificării situaţiilor financiare.
Cu privire la abuzul de majoritate şi încălcarea interesului social, instanţa a reţinut că reclamanta are un membru în Consiliul de Administraţie, astfel că a deţinut toate informaţiile necesare pentru a-şi exercita drepturile, iar cu privire la folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de unul din acţionari prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase care să aibă ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora, a conchis că Asociaţia PAS este acţionar la societăţii pârâte, nefiind făcută nici o dovadă de reclamantă cu privire la eventuale fapte frauduloase ale unuia dintre acţionari.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.I.F. Oltenia SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond a interpretat în mod eronat probele administrate şi a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
Prin Decizia comercială nr. 39 din 1 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva sentinţei nr. 789 din data de 19 noiembrie 2009 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa în contradictoriu cu pârâta SC M. SA.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că în mod corect a apreciat prima instanţă că adoptarea hotărârii AGOA din 27 mai 2009 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale întrucât reclamanta are un membru în Consiliul de Administraţie, astfel că a deţinut toate informaţiile necesare pentru a-şi exercita drepturile, iar Asociaţia PAS este acţionar al societăţii pârâte, nefiind făcută nici o dovadă de reclamantă cu privire la eventualele fapte frauduloase ale unuia dinte acţionari şi lezarea drepturilor sale.
Împotriva deciziei nr. 39 din 2 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs S.I.F. Oltenia arătând după expunerea situaţiei de fapt că Decizia Curţii de Apel Ploieşti este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii în sensul că: 1. PAS M. nu mai deţine calitatea de acţionar şi votul exprimat în calitate de acţionar este lovit de nulitate absolută, pe cale de consecinţă hotărârea AGOA din 27 mai 2009 este nelegală, deoarece voinţa socială nu s-a format în condiţiile legii, structura acţionarilor nefiind conformă cu realitatea; 2. deşi în procesul-verbal de şedinţă au fost prezentate o serie de aspecte legate de operaţiuni care au fost încheiate fără a se urmări interesul SC M. SA Târgovişte, s-a trecut la vot şi în baza poziţiei dominante deţinute situaţiile financiare au fost adoptate contrar concluziilor auditorului financiar; 3. într-adevăr hotărârile adunării nu sunt acte de drept comun încheiate potrivit regulilor contractuale, dar trebuia să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute de dreptul comun în materia actelor juridice în genere şi în condiţiile de validitate speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată şi Legea nr. 297/2004 şi Regulamentului nr. 1/2006, încălcarea acestora constituind ansamblul temeiului de drept al acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile deciziei recurate subsumate motivului de recurs încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că PAS M. a fost dizolvată şi nici nu s-a făcut dovada că dreptul de proprietate asupra acţiunilor deţinut de PAS M. a fost transmis integral către SC R.C. SRL pentru ca votul exprimat în numele PAS să fie lovit de nulitate absolută aşa cum susţine recurenta-reclamantă.
Mai mult, din adresa nr. 19/18008 din 13 august 2009 reiese că potrivit informaţiilor SC M. SA menţionate în adresa înregistrată la C.N.V.M. cu nr. 27654 din 28 iulie 2009, Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC M. SA Târgovişte nu este dizolvată. Din acelaşi înscris reiese că potrivit informaţiilor SC M. SA menţionate în adresa anteprecizată, la sfârşitul anului 2008, imobilizările corporale au fost supuse unei inventarieri, ocazie cu care au fost evaluate la valoarea actuală. Societatea are un contract de audit financiar cu SC P.C. SRL (fila 21 din dosarul Curţii de Apel Ploieşti).
Cu alte cuvinte, instanţa de apel a reţinut în mod corect că Asociaţia PAS este proprietara acţiunilor pe care le-a cumpărat până la dizolvare şi îşi poate exercita dreptul la vot în cadrul adunării generale a acţionarilor.
Este adevărat că recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei un număr de 7 contracte de cesiune de acţiuni, însă acestea nu au nici o relevanţă atât timp cât acestea au fost încheiate în anul 2006, respectiv 2007, iar adresa de la C.N.V.M. prin care se menţionează că Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC M. SA Târgovişte nu este dizolvată, a fost emisă în august 2009.
Referitor la critica recurentei în sensul că deşi în procesul-verbal de şedinţă au fost prezentate o serie de aspecte legate de operaţiuni care au fost încheiate fără a se urmări interesul SC M. SA Târgovişte s-a trecut la vot şi în baza poziţiei dominante deţinute situaţiile financiare au fost votate, Înalta Curte o va înlătura, în cauză nefiind încălcate dispoziţiile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 faţă de faptul că în raportul de audit financiar s-a reţinut că datele şi informaţiile care au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare auditate prezintă poziţia financiară, modificările acesteia, performanţele societăţii şi fluxurile de numerar în exerciţiul încheiat la 31 decembrie 2008, respectând cerinţele cadrului general de raportare financiar-contabilă în vigoare, respectiv Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, O.M.F. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (fila 27 din dosarul Tribunalului Ialomiţa).
În ceea ce priveşte ultima critică a recurentei Înalta Curte, de asemenea o va înlătura deoarece recurenta nu arată în mod concret ce dispoziţii legale speciale au fost încălcate din Legea nr. 31/1990 republicată, din Legea nr. 297/2004 precum şi din Regulamentul 1/2006 menţionând la nivel general că ... hotărârile adunării nu sunt acte de drept comun încheiate potrivit regulilor contractuale, dar trebuie să îndeplinească ... şi condiţiile de validitate speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată, Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul 1/2006....
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, instanţa de apel respectând principiul disponibilităţii a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în funcţie de situaţia de fapt existentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova împotriva deciziei nr. 39 din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 383/2011. Comercial → |
|---|
