ICCJ. Decizia nr. 383/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 383/2011
Dosar nr. 4730/3/2009
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.A.L.I.N.C. Bucureşti prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâţii SC P.O.T. SRL, E.M., L.C.M. şi L.S., a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor SC P.O.T. SRL din data de 29 august 2008.
Prin sentinţa comercială nr. 8057 din 25 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 4730/3/2009 s-a respins ca fiind lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta D.A.L.I.N.C. în contradictoriu cu pârâţii SC P.O.T. SRL, E.M., L.C.M. şi L.S.
Apelul declarat de reclamanta D.A.L.I. SUA împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 39 din 26 ianuarie 2010 când s-a desfiinţat sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii SC P.O.T. SRL prin lichidator judiciar CII S.C., E.M., L.C.M. şi S.L. fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv recurenta redând citate din Decizia recurată a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit că interesul există indiferent de efectele unei hotărâri judecătoreşti atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei creanţe şi nu a întreprins nici un demers pentru recuperarea acesteia.
Creanţa pe care o invocă reclamanta, fără a administra vreo dovadă în acest sens, este o creanţă împotriva societăţii şi nu împotriva asociaţilor sau foştilor asociaţi ai societăţii. În cuprinsul deciziei recurate nu se regăseşte nici un argument din care să rezulte că, în cazul în care în viitor, reclamanta, în eventualitatea în care va efectua demersuri pentru demonstrarea creanţei şi va încerca şi realizarea acesteia, nu ar fi posibilă acoperirea creanţei din activul societăţii şi nu ar fi posibilă atragerea răspunderii asociatului pe motiv că acesta are vârsta de 72 de ani.
În continuarea motivării recurenta redând citate din tratate de drept procesual civil de diferiţi autori face referiri numai asupra interesului reclamantei în promovarea acţiunii şi a faptului că reclamanta nu a administrat nici o probă prin care să dovedească faptul că a încercat să-şi realizeze creanţa împotriva persoanei juridice printr-o procedură pusă la dispoziţie de lege.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii în totalitate a soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., va lua în examinare excepţia lipsei calităţii de reprezentant privind pe apărătorul recurentei pârâte SC P.O.T. SRL şi va reţine:
Excepţia a fost invocată pentru prima oară în şedinţa din data de 28 octombrie 2010 când de altfel i s-a pus în vedere apărătorului recurentei pârâte ca până la termenul următor să complinească lipsa semnăturii reprezentantului legal de pe împuternicirea de reprezentare, obligaţie ce a fost îndeplinită la termenul următor prin însăşi prezenţa lichidatorului ce a ratificat mandatul apărătorului. Astfel, excepţia lipsei calităţii de reprezentant privind pe apărătorul SC P.O.T. SRL va fi respinsă.
Examinând cererea de recurs formulată de către pârâţi, din perspectiva excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele considerente.
Este de observat că deşi recurenţii au invocat în susţinerea recursului lor motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceştia nu au structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă, modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de fond şi de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant privind pe apărătorul recurentei pârâte SC P.O.T. SRL.
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâţii SC P.O.T. SRL prin lichidator judiciar CII S.C., E.M., L.C.M. şi S.L. împotriva deciziei comerciale nr. 39 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 382/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 387/2011. Comercial → |
|---|
