ICCJ. Decizia nr. 473/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 473/2011
Dosar nr. 6714/3/2006
Şedinţa publică de la 2 februarie 201.
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamanta SC A.P.S. SA prin acţiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii M.A.S., L.L.A. SA, S.M.R.I. SA, S.M.P. SA, M.C.M. SRL, S.M.A. SA, E.W. SA, P. SA, M.M. SA, U.T.V. SRL, SC A.M.S. SA, L.L.S.M. SRL, a solicitat evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Bucureşti sector 2, pe care îl ocupă fără drept, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 7204 din 23 septembrie 2005 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti cauza a fost înregistrată la Secţia a VI-a comercială sub nr. 6714/3/2006.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 iunie 2008 tribunalul a luat act de precizarea acţiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv, reclamanta rămânând să se judece în contradictoriu cu pârâţii M.S.A., SC A.M. SA şi L.L.A. SA.
La data de 25 septembrie 2008 C.E.R. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 357 din 12 decembrie 1995 privind imobilul (teren şi construcţie) situat în municipiul Bucureşti, sector 2, să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din 16 decembrie 2004, privind acelaşi imobil şi să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 6085 din 16 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei; a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.P.S. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.M.S. SA şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, sector 2.
În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut că cererea iniţială a fost îndreptată împotriva pârâţilor SC A.M.S. SA, M.A.S. şi L.L.A. SA, reclamanta justificând cererea de evacuare prin calitatea de proprietar dobândită în urma adjudecării imobilului, pârâţii ocupând acel imobil fără a deţine contracte de închiriere.
Ulterior, la termenul din data de 27 noiembrie 2008 s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâta L.L.A. SA, de asemenea, la termenul din data de 02 aprilie 2009, s-a lua act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtul M.A.S.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către R.C.E., a fost respinsă ca inadmisibilă în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2008.
Unind fondul cauzei cu excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâta SC A.M.S. SA, tribunalul a reţinut că reclamanta, în baza actului de adjudecare prin care a devenit proprietara imobilului ocupat de pârâtă, are interes în promovarea acţiunii având ca obiect evacuarea pârâtei din imobil, folosul practic fiind acela de a intra în posesia de fapt a imobilului, fiind astfel respinsă excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii.
Excepţia lipsei calităţi procesuale active a fost respinsă având în vedere că prin actul de adjudecare, ce a finalizat executarea silită a debitorului A.S.M., a fost transmis dreptul de proprietate de la această persoană către reclamantă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că în conformitate cu înregistrările furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pârâta figurează cu sediul social la adresa imobilului proprietatea reclamantei. S-a reţinut, totodată, că actul adiţional care a prelungit contractul de închiriere în baza căruia pârâta justifică ocuparea imobilului a fost încheiat ulterior emiterii actului de adjudecare pe numele reclamantei. Prin urmare, s-a apreciat că acest act adiţional nu poate fi opus reclamantei, întrucât la momentul încheierii acestuia, aşa cum s-a menţionat, A.S.M. nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului.
Au fost înlăturate apărările pârâtei referitoare la inopozabilitatea faţă de ea a actului de adjudecare, reţinându-se că în conformitate cu art. 518 alin. (1) C. proc. civ., dreptul de proprietate se transmite adjudecatarului de la momentul încheierii actului de adjudecare, înscrierea în cartea funciară a acestui drept nefiind constitutivă de drepturi, ci doar declarativă.
În condiţiile în care pârâta nu deţine un titlu locativ care să fie opozabil reclamantei, s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea acestei părţi de evacuare a pârâtei din imobil.
Prin Decizia comercială nr. 465 din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondate excepţiile netimbrării şi tardivităţii apelurilor, au fost anulate pentru lipsa calităţii de reprezentant apelurile declarate de pârâţii A.S.M., R.C.E. şi SC A.M.S. SA şi s-a respins cererea de aplicare a amenzii judiciare în temeiul art. 1081 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, privitor la excepţia netimbrării apelurilor, că a fost satisfăcută această cerinţă, la fila 35 din dosarul de apel fiind depusă chitanţa ce dovedeşte achitarea taxei judiciare de timbru pentru toţi apelanţii.
A fost apreciată ca neîntemeiată şi excepţia tardivităţii declarării apelurilor, reţinându-se că cererile au fost depuse la oficiul poştal în termenul de 15 zile de la data comunicării sentinţei apelate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 104 C. proc. civ.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat căile de atac, s-a reţinut următoarele:
Referitor la apelul declarat de reprezentantul L.B., în numele şi pentru A.S.M., s-a reţinut că procura specială aflată la fila 107 din dosarul de fond vizează reprezentarea domnului A.S.M. de către domnul L.B. în toate dosarele privind executarea silită pornită de către B.R.C.R. SA â€" C.B., neexistând nici o menţiune cu privire la acordarea mandatului de reprezentare în cauza de evacuare formulată de intimata reclamantă, ce formează obiectul prezentei judecăţi. Or, potrivit art. 68 C. proc. civ. procura dată pentru reprezentarea în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată. În speţă, fiind reţinut că A.S.M. are domiciliul stabil pe teritoriul României, s-a apreciat că nu există o procură de reprezentare dată în mod legal domnului L.B., pentru a-l putea reprezenta în faţa instanţei de judecată pe domnul A.S.M. şi s-a apreciat ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant în ce priveşte pe apelantul A.S.M., excepţie invocată de intimată.
De asemenea, cu privire la apelul declarat de reprezentantul L.B. în numele şi pentru R.C.E., s-a reţinut că acesta a invocat, în sprijinul calităţii sale, procura specială aflată la fila 135 din dosarul de fond. Fiind analizată această procură, s-a reţinut că ea vizează reprezentarea doamnei R.C.E. în procesul pe care intenţiona să-l introducă pentru anularea actului de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc A.C.G., precum şi în procesul pe care intenţiona să-l formuleze pentru constatarea nulităţii contractului de ipotecă nr. 357 din 12 decembrie 1995. Se observă, aşadar, că procura de reprezentare este una specială, circumscrisă la anumite acţiuni şi procese, fără a se face referire la procesul de faţă, ce vizează acţiunea în evacuare.
În aceste condiţii, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unei procuri emise în condiţiile legii, conform art. 68 C. proc. civ., pentru a da posibilitatea reprezentării în prezentul proces a doamnei R.C.E. de către domnul L.B.
S-a reţinut totodată, în raport de împrejurarea că doamna R.C.E. nu are domiciliul stabil pe teritoriul României, că cel care îşi arogă calitatea de reprezentant al doamnei R., nu a făcut dovada deţinerii unei procuri generale de reprezentare emisă pe numele său.
În consecinţă, şi sub acest aspect a fost apreciată ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de intimată.
Cu privire la apelul declarat de pârâta SC A.M.S. SA, sub semnătură şi cu pretinderea dreptului de reprezentare a domnului L.B.,consilier juridic al pârâtei, s-a reţinut că anterior declarării căii de atac, împotriva pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, dreptul de reprezentare al societăţii, revenind, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 â€" legea insolvenţei, administratorului judiciar desemnat de judecătorul sindic, respectiv A.L.I.P.U.R.L. În aceste condiţii, era necesar să fie depus la dosar cererea expresă a administratorului judiciar, atât în ce priveşte declararea şi susţinerea cererii de apel, cât şi în ce priveşte mandatul de reprezentare pretins de domnul L.B. În speţă, administratorul judiciar nu a confirmat un mandat de reprezentare pentru societatea aflată în insolvenţă, mandat care să fie acordat domnului L.B.
În consecinţă, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de intimată, a fost apreciată ca fiind întemeiată şi în raport de apelul declarat de pârâta SC A.M.S. SA.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta A.M.S. SA Bucureşti şi intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B.
1. Prin recursul său, pârâta A.M.S. SA Bucureşti a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. pentru a susţine nelegalitatea deciziei instanţei de apel.
Astfel, susţine recurenta, au fost încălcate formele de procedură prevăzute de dispoziţiile art. 291 alin. (2) C. proc. civ. prin necomunicarea motivelor de apel depuse de R.C.E. şi punerea în discuţie a excepţiilor fără a fi prezent în sală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare motiv încadrat de recurentă în pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta consideră că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 68 şi art. 71 C. proc. civ. şi cele ale art. 49 din Legea nr. 85/2006.
În opinia recurentei instanţa de apel a considerat în mod greşit că odată cu deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 dreptul de reprezentare a societăţii a revenit administratorului judiciar, A.L.I.P.U.R.L., întrucât prin sentinţa de deschidere a procedurii nu i s-a ridicat dreptul de administrare astfel încât desfăşurarea activităţilor curente [conform art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006] inclusiv reprezentarea în justiţie se face de către organele statutare ale societăţii şi nu de către administratorul judiciar.
Totodată, susţine recurenta, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 85/2006 considerând nelegal că mandatul acordat consilierului juridic, prin delegaţia de reprezentare, a încetat prin deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, însă nici art. 71 C. proc. civ. şi nici Legea nr. 85/2006 nu prevăd o astfel de modalitate de încetare a mandatului şi nici nu prevăd necesitatea sau obligativitatea ca mandatul acordat înainte de deschiderea procedurii să fie confirmat de administratorul judiciar.
2. Recursul declarat de intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a prevederilor art. 24 din Constituţia României şi a prevederilor art. 68 alin. (3), art. 129 alin. (4), art. 138 alin. (1) pct. 2 şi art. 161 C. proc. civ.
Astfel, susţine recurenta, instanţa de apel cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ., art. 138 alin. (1) pct. 2, art. 161 alin. (1) acelaşi cod, a respins nelegal cererea de amânare formulată de mandatarul său pentru depunerea originalului procurii în dovedirea netemeiniciei excepţiei lipsei calităţii de reprezentant. Mai mult decât atât, cu încălcarea evidentă a dreptului său la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor aspecte de fapt şi de drept care nici nu au constituit motivele excepţiei invocate de intimată şi pe care nici nu le-a fost pus în discuţia părţilor.
Procedând astfel, susţine recurenta, Decizia instanţei de apel este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune.
Totodată, recurenta a invocat faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 68 alin. (3) C. proc. civ. când a reţinut căprocura de reprezentare este una specială, circumscrisă la anumite acţiuni şi procese, fără a se face referiri la procesul de faţă ce vizează acţiunea în evacuare întrucât acţiunea de constatate a nulităţii actului de adjudecare şi a contractului de ipotecă a îmbrăcat forma cererii de intervenţie în interes propriu formulată în dosarul de evacuare, iar mandatarul făcea pe deplin dovada calităţii sale de reprezentant în acest dosar.
Înalta Curte apreciază că excepţia lipsei calităţii de reprezentant al lui L.B. pentru pârâta SC A.M.S. SA invocată de intimata reclamantă constituie motiv de recurs, astfel încât va face obiectul analizei în recurs.
1. Recursul pârâtei A.M.S. SA va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv, recurenta a susţinut că nu i-au fost comunicate motivele de apel formulate de apelanta R.C.E. şi că i s-a dat cuvântul reclamantei A.P.S. SA pe excepţiile invocate oral la acel termen fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Susţinerile recurentei sunt nefondate întrucât pentru termenul din data de 18 noiembrie 2009 când deşi legal citată (filele 46, 47 dosar apel) recurenta nu s-a prezentat pentru a-şi susţine apărările termen când ar fi avut posibilitatea să ia cunoştinţă de motivele de apel depuse în şedinţă. Astfel se constată că nu i-a fost îngrădit dreptul la apărare atâta timp cât recurenta nu a respectat obligaţia ce îi revenea de a fi prezent la dezbateri şi de a-şi prezenta apărările ce considera că trebuiesc făcute.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susţinerea căruia recurenta a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 68 şi art. 71 C. proc. civ. şi cele ale art. 49 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi reţinut ca fondat.
Astfel, se constată că nu se poate vorbi despre o încălcare a dispoziţiilor legale mai sus menţionate atâta timp cât împotriva pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă la data de 8 iulie 2009 dată de la care dreptul de reprezentare al societăţii a revenit administratorului judiciar desemnat de judecătorul sindic respectiv A.L.I.P.U.R.L., iar apelul a fost declarat la data 28 iulie 2009.
Totodată este de reţinut că deşi legal citat pentru termenul din 18 noiembrie 2009 (filele 46, 47 dosar apel) lichidatorul A.L.I.P.U.R.L. nu a înţeles să-şi însuşească apelul declarat de pârâta SC A.M.S. SA sau să confirme mandatul de reprezentare al domnului L.B., astfel că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ. şi a Legii nr. 85/2006 â€" legea insolvenţei, anulând apelul pentru lipsa calităţii de reprezentant.
2. Recursul declarat de intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Intervenienta R.C.E. prin cererea de intervenţie a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 357 din 12 decembrie 1995 privind imobilul (teren şi construcţie) situat în municipiul Bucureşti, sector 2; constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare din 16 decembrie 2004 privind acelaşi imobil şi cheltuieli de judecată.
Din analiza procurii mandatarului L.B., fila 135 dosar fond, se constată că acesta era mandatat să reprezinte pe C.E.R. în justiţie indiferent de natura (penală, civilă, comercială) şi stadiul procesual (fond, apel, recurs, căi extraordinare de atac) în procesul privind constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc C.S.A. la data de 16 decembrie 2004 şi a contractului de ipotecă nr. 357 din 12 decembrie 1995 încheiat de notarul public D.D. ambele privind imobilul teren şi construcţie situat în municipiul Bucureşti, sector 2.
Având în vedere că apelul declarat de intervenienta R.C.E. prin mandatar L.B. priveşte cererea de intervenţie şi cum procura acordată mandatarului L.B. priveşte obiectul cererii de intervenţie se apreciază că este necesar ca recursul să fie admis şi cauza trimisă la aceeaşi instanţă spre soluţionarea apelului privind cererea de intervenţie a intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B., motiv pentru care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.
În consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtei A.M.S. SA va fi respins ca nefondat iar recursul intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B. va fi admis, se va casa în parte Decizia recurată şi va fi trimisă cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B. în ceea ce priveşte cererea de intervenţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.M.S. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 465 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat de intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează în parte Decizia comercială nr. 465 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului intervenientei C.E.R. prin mandatar L.B. în ceea ce priveşte cererea de intervenţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 491/2011. Comercial → |
|---|
