ICCJ. Decizia nr. 384/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 384/2011
Dosar nr. 3897/1/2010
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.G.B. SRL Bocşa prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei SC R.T.SRL la plata sumei de 355.211,3 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a deficienţelor calitative ale mărfii livrate de către pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 451 din 12 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 5801/59/2006, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R.G.B. SRL Bocşa; a fost obligată pârâta debitoare SC R.T.SRL să achite reclamantei suma de 355.211,3 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi suma de 6738,63 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC R.T.SRL IP împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 229 din 25 octombrie 2007.
Prin Decizia nr. 1812 din 27 mai 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta SC R.T. SRL, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
În rejudecare Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 143/A din 7 octombrie 2009 a admis apelul formulat de pârâta SC R.T.SRL a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.R.G.B. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă P.E. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv, recurenta a susţinut că instanţa de apel a concluzionat în mod greşit că sorturile livrate de către SC R.T. SRL ar fi corespuns calitativ la momentul livrării de vreme ce din întreg probatoriul administrat în cauză (buletine de analiză a calităţii sorturilor depuse de intimată la dosarul cauzei) a fost dovedit faptul că acesta a corespuns la momentul încărcării în autocamioanele societăţii pârâte;
De asemenea, susţine recurenta, instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că livrările de sort se realizau pe timpul nopţii (fapt declarat de către martora L.L.E.) într-un timp de lucru rapid, iar în aceste condiţii recepţia sortului din camioanele intimatei era practic imposibil de realiza atât din punct de vedere cantitativ cât şi din punct de vedere calitativ.
Din concluziile expertului reiese fără putinţă de tăgadă că starea sortului este extrem de importantă la calitatea betonului, chiar determinantă şi concluzionează că de fapt calitatea agregatului este determinantă în asigurarea calităţii betonului preparat fapt confirmat şi în nota de constatare.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de către recurenta reclamantă SC C.R.G.B. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă P.E., din perspectiva excepţiei nulităţii recursului, se constată că excepţia este întemeiată.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă, modul în care instanţa de fond a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de fond şi de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC C.R.G.B. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă P.E. împotriva deciziei civile nr. 143/A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 386/2011. Comercial → |
|---|
