ICCJ. Decizia nr. 389/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 389/2011
Dosar nr. 776/1259/2008
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 201.
Asupra recursurilor de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta SC P. 5 SRL prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş a solicitat obligarea pârâtului S.G. să pună la dispoziţia reclamantei spaţiul comercial în suprafaţă de 90 mp situat în judeţul Argeş, să fie obligat la plata daunelor cominatorii în sumă de 200 lei/zi de întârziere, până la executarea contractului, să fie obligat la plata daunelor materiale şi a cheltuielilor de judecată.
La 19 februarie 2009 reclamanta şi-a precizat capătul trei din acţiune, în sensul că daunele materiale solicitate constau în beneficiul nerealizat şi din chiria plătită pentru un alt spaţiu comercial.
Pârâtul prin cererea reconvenţională a solicitat anularea contractului de asociere în participaţiune, invocând eroarea asupra naturii şi a conţinutului contractului pe fondul încrederii în administratorul societăţii pârâte şi al afectării consimţământului ca efect al băuturilor alcoolice; în realitate, obiectul convenţiei a fost spaţiul de 23 mp, în schimbul a 50% din părţile sociale ale reclamantei.
Prin sentinţa comercială nr. 221/C din 11 februarie 2010 Tribunalul Comercial Argeş a admis în parte acţiunea precizată, formulată de SC P. 5 SRL şi a obligat pe pârâtul S.G. să pună la dispoziţia reclamantei spaţiul de 90 mp situat în judeţul Argeş şi să plătească daune materiale în sumă de 12.943,83 lei şi 1.000 lei, cheltuieli de judecată. Totodată, a fost respinsă cererea privind daunele cominatorii şi daunele materiale reprezentând chiria, ca şi cererea reconvenţională formulate de pârât.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrative şi fiscal, prin Decizia nr. 54/A-C din 11 iunie 2010 a admis apelul declarat de pârâtul S.G., împotriva sentinţei nr. 221/C din 11 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale şi a daunelor cominatorii, ca neîntemeiată, a menţinut în rest sentinţa şi a obligat reclamanta să plătească, parţial, pârâtului-apelant suma de 520 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC P. 5 SRL Ştefăneşti cât şi pârâtul S.G. ambele recursuri fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând cererile de recurs formulate de către reclamanta SC P. 5 SRL Ştefăneşti şi de pârâtul S.G., din perspectiva excepţiei nulităţii recursului, se constată că excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele considerente.
Este de observat că deşi recurenţii au invocat în susţinerea recursurilor lor motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceştia nu au structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă, modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţilor, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de fond şi de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-au indicat recurenţii, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererilor sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta SC P. 5 SRL ŞTEFĂNEŞTI şi pârâtul S.G. împotriva deciziei nr. 54/A-C din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 391/2011. Comercial → |
|---|
