ICCJ. Decizia nr. 391/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 391/2011
Dosar nr. 35243/3/2008
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.J.L. prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat obligarea pârâtei SC T.A. SRL la plata sumei de 76.042,40 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada august 2005-iunie 2007.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9809 din 22 iunie 2009, a respins cererea de acordare a contravalorii facturii fiscale 2005.3 LECS, constatând prescris dreptul material la acţiune, şi s-a respins, cererea formulată de reclamant ca nefondată, obligând totodată pe reclamant şi la plata către pârâtă a sumei de 9.520 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia comercială nr. 184 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantului H.J.L.
Împotriva acestei decizii reclamantul H.J.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul obligării pârâtei SC T.A. SRL la plata sumei de 76.042,40 Euro la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate acesteia în perioada august 2005 â€" iunie 2007 în baza contractului de reprezentant comercial încheiat la 1 iulie 2004 şi la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a sumelor datorate.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri şi excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată şi a reţinut :
 Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din OG nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 3682,65 lei şi 5 lei timbru judiciar, fiind citat cu această menţiune (fila 16 dosar recurs).
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează, ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul din 27 ianuarie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului reclamantului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul H.J.L.G. împotriva deciziei comerciale nr. 184 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 425/2011. Comercial → |
|---|
