ICCJ. Decizia nr. 447/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 447/2011
Dosar nr.18624/3/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.V. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC T.L. IFN SA solicitând să se constate existenţa contractului de leasing financiar din 8 august 2007 să fie obligată pârâta să menţină contractul şi să respecte clauzele sale şi să emită facturi în vederea plăţii ratelor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâta i-a notificat rezilierea contractului de leasing pentru neplata a două rate consecutive, înainte de scadenţa ultimeia, menţinându-şi această poziţie şi după plata la scadenţă (22 august 2008) a celor două rate şi penalităţilor de întârziere.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 719 din 27 ianuarie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeş, care, la rândul său prin sentinţa comercială nr. 425/C din 15 aprilie 2009, a declinat competenţa de soluţionare la Tribunalul Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 2782 din 9 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată, reţinându-se în esenţă că existenţa unui pact comisoriu care îndreptăţea pe pârâtă să sancţioneze neîndeplinirea obligaţiilor asumate de reclamantă, cu rezilierea contractului, fără îndeplinirea vreunei formalităţi. Astfel, la data scadenţei celei de-a 12-a rate de leasing, efectele contractului de leasing au încetat, prin sancţiunea stabilită convenţional ce operează de drept.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 367 din 15 iunie 2010, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei constatând că, deşi citată cu menţiunea timbrării apelului, apelanta nu a îndeplinit obligaţia cerută de lege şi sancţionată cu anularea cererii de art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită comunicarea actului de procedură realizându-se la o altă adresă decât cea indicată.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. stabilesc sancţiunea revocării hotărârii pronunţate de instanţa care a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sancţionează cu nulitatea actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Citaţia emisă de Curtea de Apel, prin care s-a învederat apelantei termenul de judecată şi obligaţia timbrării cererii, s-a efectuat la o altă adresă decât cea menţionată de parte, astfel încât aceasta nu a avut cunoştinţă nici de termenul de judecată şi nici de obligaţia timbrării.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 15 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti va casa hotărârea judecătorească atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.V. SRL Piteşti împotriva deciziei comerciale nr. 367 din 15 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 468/2011. Comercial → |
|---|
