ICCJ. Decizia nr. 499/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 499/2011
Dosar nr.832/59/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin sentinţa comercială nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 a respins cererea reclamantei SC A.I. SRL Arad împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL Timişoara.
De asemenea a obligat reclamanta la plata sumei de 7.140 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamanta SC A.I. SRL, prin acţiunea arbitrală îndreptată împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL a solicitat nulitatea contractului de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007, nulitatea contractului de livrare gaze lichefiate din 20 iunie 2007 şi plata cheltuielilor arbitrale, iar prin sentinţa arbitrală nr. 75 din 10 iunie 2009 Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Timişoara a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
S-a invocat de către reclamantă neexecutarea unei obligaţii contractuale din partea pârâtei, care însă nu poate atrage nulitatea absolută a contractului. Nulitatea reprezintă sancţiunea civilă care desfiinţează retroactiv un act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile sale de validitate şi intervine pentru cauze existente la data încheierii sale, iar nu pentru cauze ulterioare.
Din prevederile contractuale a rezultat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi nu a achitat preţul pentru serviciile prestate de către pârâtă, astfel încât prin sentinţa arbitrală nr. 4 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Arbitraj Comercial a fost admisă cererea de plată a sumei datorate.
În cazul actelor juridice cu executare succesivă desfiinţarea actului operează numai pentru viitor, însă în speţă, contractele încheiate întrunesc toate condiţiile prevăzute de lege vizând valabilitatea unui act juridic şi anume capacitatea de a contracta, consimţământul reviciat, obiectul şi cauza.
Deşi reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale contractuale totuşi şi-a invocat propria sa culpă contractuală, aspecte care au condus la respingerea ca nefondată a cererii sale.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 281/PI din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC A.I. SRL Arad care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa investită iniţial şi în subsidiar reţinerea cauzei spre rejudecare, cu anularea sentinţei atacate şi ca o consecinţă admiterea în totalitate a acţiunii în anulare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că prima instanţă a soluţionat doar al doilea capăt de cerere, respectiv al constatării nulităţii contractului de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007 ignorând primul capăt de cerere, respectiv ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007 şi implicit a celui de livrare de gaze din 20 iunie 2007 datorită interdependenţei dintre ele.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 962 – art. 965 C. civ., rezultă că una dintre condiţiile de valabilitate ale obiectului unui act juridic este ca acesta să existe şi să fie posibil, iar în speţă aceste aspecte nu se regăsesc.
Intimata-pârâtă SC L.G.R. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de reclamanta-recurentă constată că sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa arbitrală nr. 75 din 10 iunie 2009 a Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Timişoara a fost respinsă acţiunea reclamantei SC A.I. SRL împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL având ca obiect nulitatea contractelor dintre părţi, de închiriere de echipamente tehnice din 2007 de livrare gaze lichefiate, ca neîntemeiată. A mai fost respinsă ca tardivă precizarea de acţiune a reclamantei privind rezoluţiunea contractelor descrise anterior.
De remarcat că acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.I. SRL împotriva sentinţei arbitrale nr. 75 din 10 iunie 2009 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ. solicitându-se anularea hotărârii arbitrale, iar în rejudecare admiterea acţiunii având ca petit în principal constatarea ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007 şi în subsidiar a constatării nulităţii aceluiaşi contract.
Este de necontestat că o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare şi pentru unul din cazurile expres şi limitativ reglementate imperativ de dispoziţiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.
Din verificarea întregii documentaţii apare fără putere de tăgadă că Tribunalul Arbitral s-a pronunţat cu rigurozitate în limitele cererii de arbitrare aşa cum a fost efectiv formulată de reclamantă.
Nu se poate reţine că au fost soluţionate parţial capetele de cerere cu care a fost investită instanţa, deoarece amplu motivat şi bine argumentat s-a răspuns la fiecare susţinere a reclamantei, fiind temeinic înlăturate apărările formulate în cauză.
Astfel, instanţa de fond a examinat întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc de părţile contractante, modul în care ele au fost îndeplinite, constatând că toate criticile referitoare la inexistenţa obiectului contractului nu au corespondent în clauzele care se regăsesc stipulate la art. 1 din contractul de închiriere echipamente tehnice din 20 iunie 2007.
Corect a fost înlăturată şi critica reclamantei în privinţa încălcării dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea intitulată „precizări" şi depusă de aceasta la data de 3 iunie 2008 a fost caracterizată ca tardivă, respectiv cu mult timp peste prima zi de înfăţişare.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Arad împotriva sentinţei comerciale nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Arad împotriva sentinţei comerciale nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 500/2011. Comercial → |
|---|
