ICCJ. Decizia nr. 494/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 494/2011
Dosar nr.44173/3/2007
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 1436 din 26 ianuarie 2009 a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA Timişoara în contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL Arad şi SC F.A. SA Bucureşti pentru lipsa interesului.
De asemenea a fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie.
În final a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC F. SRL în sumă de 5.625 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a examinat cu prioritate excepţia lipsei interesului legitim pe capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de active din 2000, pusă în discuţia părţilor în Şedinţa publică din 19 ianuarie 2009.
Astfel, potrivit contractului de vânzare cumpărare de active din 2000 SC F.A. SA a înstrăinat celeilalte pârâte SC F. SRL activul „Atelier bobinaj" cu o suprafaţă construită de 1.105 mp şi terenul aferent de 1.219 mp.
Reclamanta nu este parte contractantă, dar şi-a susţinut interesul prin prisma faptului că este acţionarul majoritar al pârâtei SC F.A. SA şi drepturile sale ce decurg din această calitate sunt indisolubil legate de activul net al primei pârâte.
Interesul este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile şi constă în avantajul de ordin material sau moral pe care partea reclamantă crede că îl poate obţine prin declanşarea procedurii judiciare.
Reclamanta este terţ faţă de contractul a căror nulitate solicită a se constata şi întreaga construcţie juridică a cererii se fundamentează pe un pretins avantaj material rezultat din întoarcerea activului înstrăinat în patrimoniul societăţii SC F.A. SA, cu reflectarea acestei situaţii în acţiunile deţinute.
Astfel, aşa cum rezultă din chiar cererea de chemare în judecată, reclamanta a devenit acţionar al pârâtei SC F.A. SA în urma derulării unui proces de privatizare – vânzarea de acţiuni, iar activul ce face obiectul contractului a cărei nulitate se solicită a fost înstrăinat pârâtei SC F. SRL tot în cadrul unei proceduri de privatizare – vânzarea de active.
La data vânzării acţiunilor, instituţia publică implicată în privatizare a întocmit un dosar de prezentare care a inclus şi analiza activelor. Bunul înstrăinat anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, prin contractul de vânzare-cumpărare de active din 2000 autentificat sub din data de 4 aprilie 2000 de BNP A.G.E.S.S. – D.T.A., nu a făcut parte din activele analizate la momentul privatizării.
Prin urmare nulitatea contractului de vânzare-cumpărare active nu va influenţa cota de participare a reclamantei la capitalul social al pârâtei SC F.A. SA şi nici valoarea acţiunilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 542 din 9 decembrie 2009 a admis apelul reclamantei SC B. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 1436 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide în acest sens, s-a apreciat că în conformitate cu înregistrările de la registrul comerţului o cotă de 96,6% din capitalul social al SC F.A. SA Bucureşti este deţinută de reclamantă.
În acest context consecinţele patrimoniale prejudiciabile pentru apelanta reclamantă decurgând din acte de înstrăinare de active încheiate cu posibila încălcare a dispoziţiilor legale în vigoare la data înstrăinării interesează acţionarul majoritar deoarece se reflectă în activul net corespunzător acţiunilor deţinute.
Împotriva deciziei comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC F. SRL Arad care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi a menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei dată în fond, când a fost respinsă acţiunea introductivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în faza procesuală a apelului nu au fost analizate apărările pârâtelor şi că pentru reclamantă nu există un folos material care să fie obţinut prin admiterea acţiunii, în condiţiile în care această societate nu este parte în contract şi nu înregistrează prejudiciu.
Interesul urmărit de reclamantă nu este unul legitim şi juridic, ci eventual unul economic, mai ales că la momentul încheierii contractului, aceasta nu era acţionar la SC F.A. SA.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă SC F. SRL prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul declarat pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 10 decembrie 2007 sub nr. 44173/3/2007, reclamanta SC B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL şi SC F.A. SA constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de active din 2000 autentificat din 4 aprilie 2000 la BNP A.G.E.S.S. – D.T.A., precum şi punerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului.
Ulterior, la termenul din 28 ianuarie 2008 a fost depusă o cerere precizatoare asupra capătului doi din acţiune, respectiv că se cere restituirea prestaţiilor efectuate de către cumpărătoare, adică restituirea sumei încasate de către SC F.A. SA de 130.500 lei ca preţ al activului.
La rândul ei, pârâta SC F. SRL prin întâmpinare a invocat mai multe excepţii, şi anume excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, inexistenţa unui interes legitim şi juridic, a prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia prematurităţii.
Corect prima instanţă a procedat la soluţionarea litigiului de natură comercială aplicând dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pronunţându-se cu precădere asupra excepţiei lipsei de interes, care fiind admisă a condus la respingerea acţiunii reclamantei, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Atât doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat că interesul constituie o cerinţă necesară pentru existenţa dreptului la acţiune, fiind circumscrisă exercitării unui drept subiectiv şi trebuind să îndeplinească următoarele condiţii: să fie legitim, respectiv să urmărească realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, să fie personal şi direct, adică folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare să aparţină celui care recurge la acţiune, să fie născut, actual şi să existe în momentul în care este formulată cererea.
Din această perspectivă nu are relevanţă faptul că reclamanta a devenit acţionarul majoritar al SC F.A. SA Bucureşti, atâta timp cât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de active din 4 aprilie 2000 SC B. SA nu avea calitatea de parte contractantă.
Apare cât se poate de evident că reclamanta SC B. SA a dobândit calitatea de acţionar al SC F.A. SA prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 23 decembrie 2003 de la vânzătoarea A.P.A.P.S., deci cu mult timp ulterior contractului a cărui nulitate absolută este solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. o va modifica, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta SC B. SA Timişoara ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga intimata reclamantă SC B. SA Timişoara la plata sumei de 4.181 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC F. SRL Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC B. SA Timişoara ca nefondat.
Obligă intimata reclamantă SC B. SA Timişoara la 4.181 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă SC F. SRL Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 468/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 499/2011. Comercial → |
|---|
