ICCJ. Decizia nr. 467/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 467/2011
Dosar nr. 5662/99/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 2 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 156, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la data de 23 martie 2010, în dosarul nr. 18/120/2010, s-a admis cererea creditoarei SC B.D.P. SRL, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 4 ianuarie 2010 şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC V.C. SRL, cu sediul în Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.
La data de 1 iunie 2010, prin sentinţa nr. 273, pronunţată în menţionatul dosar, aceeaşi instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinând că sediul debitoarei se află în circumscripţia acestei instanţe.
Prin sentinţa nr. 335, pronunţată la data de 29 iunie 2010, în dosarul nr. 2392/120/2010, Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa soluţionării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC V.C. SRL, formulată de creditoarea B. SA, în favoarea Tribunalului Iaşi, cu motivarea că debitoarea şi-a schimbat sediul social în judeţul Iaşi, comuna Grajduri, sat Grajduri, fiind radiată din registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa la data de 12 februarie 2010.
Examinând, din oficiu, competenţa soluţionării cererilor formulate de creditoarele SC B.D.P. SRL şi B. SA împotriva debitoarei SC V.C. SRL, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 1243/S, pronunţată la data de 17 noiembrie 2010, în dosarul nr. 5662/99/2010, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în considerarea faptului că, la data formulării cererii introductive, sediul debitoarei era pe raza teritorială a acestei instanţe, după care, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Iaşi, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect insolvenţa debitoarei SC V.C. SRL, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevăzute de menţionata lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul, competenţă teritorială exclusivă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 16 C. proc. civ.
Este de observat că, la data sesizării instanţei cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC V.C. SRL, aceasta avea sediul social în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa, competent să soluţioneze cauza, indiferent de schimbarea sediului debitoarei ulterior acestei date, conform alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe debitoarea SC V.C. SRL Grajduri, în contradictoriu cu creditorii B. SA Bucureşti, R.B. SA Bucureşti şi SC B.D.P. SRL Făgăraş, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 461/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 530/2011. Comercial → |
|---|
