ICCJ. Decizia nr. 504/2011. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALÄ.

Decizia nr. 504/2011

Dosar nr. 4669/1/2010

Şedinţa publică de la 3 februarie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 12 octombrie 2007 reclamantul S.G.M. a chemat in judecată pe pârâta SC T.P. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 şi a Actului Adiţional la Actul Constitutiv al societăţii atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.; efectuarea menţiunilor cu privire la anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor SC T.P. SRL din 6 august 2003 la Oficiul Registrului Comerţului; publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii irevocabile de anulare a Hotărârii AGA SC T.P. SRL din 6 august 2003; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că în anul 2003 a fost înfiinţată SC T.P. SRL având ca principal obiect de activitate fabricarea articolelor din material plastic. Societatea a fost constituită prin aportul a doi asociaţi respectiv SC T.M. SA persoană juridică română - deţinătoare a 180 părţi sociale prin aport în numerar în valoare de 18.000.000 lei vechi corespunzător unei cote de participare la profit şi pierderi de 90% şi reclamantul S.G.M. - deţinător a 20 de părţi sociale prin aport in numerar de 2.000.000 lei vechi corespunzător unei cote de participare la profit şi pierderi de 10%.

Se susţine că ulterior ca urmare a înţelegerii intervenite intre asociaţi, s-a hotărât cesionarea de către SC T.M. SA a 60 din părţile sociale ale pârâtei către reclamant, respectiv in 2005, conform contractului de cesiune nr. 107 din 9 iunie 2005.

Astfel reclamantul a devenit deţinătorul a 80 de părţi sociale ale SC T.P. SRL corespunzătoare unei cote de participare la profit şi pierderi de 40% iar SC T.M. SA a devenit deţinătoarea a 120 de părţi sociale ale SC T.P. SRL corespunzătoare unei cote de participare la profit şi pierderi de 60%.

Prin încheierea nr. 39830 din 14 iulie 2006 Tribunalul Bucureşti a admis cererea de înregistrare cu privire la capitalul social al pârâtei şi a constatat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 510.000.000 lei vechi, capital aportat de asociatul SC T.M. SA conform Procesului-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor din 6 august 2003 şi a prevederilor Actului Adiţional nr. 65 din 10 iulie 2006. Împotriva acestei hotărâri (de fapt hotărârea lipseşte cu desăvârşire, există doar un proces-verbal) a Adunării Generale a Asociaţilor SC T.P. SRL s-a formulat prezenta acţiune în anulare.

Se arată că nu există o hotărâre a adunării generale a asociaţilor care să justifice majorarea capitalului social şi înregistrare a menţiunilor la Oficiul Registrului Comerţului, fiind invocate prevederile art. 191 din Legea nr. 31/1990.

Se susţine ca nu poate fi confundat procesul-verbal al unei adunări generale a asociaţilor cu hotărârea adunării generale a asociaţilor întrucât între cele două există diferenţe majore; sunt invocate prevederile art. 204 art. 223 şi art. 226 din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce priveşte o eventuală aprecierea a procesului-verbal al AGA din 6 august 2003 ca reprezentând chiar hotărârea acesteia se solicită sancţionarea acesteia cu nulitate absolută întrucât in primul rând nu există consimţământul nici unuia din cei doi asociaţi în vederea majorării capitalului social.

Al doilea motiv îl constituie faptul că lipseşte cauza actului juridic - motiv de nulitate prevăzut de art. 966 C. civ.

Se mai arată că nu există proces-verbal al adunării generale a asociaţilor, in ipoteza in care acesta este considerat drept Hotărâre.

Un alt argument îl constituie faptul că Hotărârea a fost luată de asociaţi având participaţii diferite faţă de momentul la care a fost încheiat Actul Adiţional la Actul Constitutiv şi la care a fost efectuată majorarea de capital social.

De asemenea nu a fost respectat termenul de un an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaţilor pentru majorarea capitalului social.

Mai arată reclamantul că lipseşte Decizia asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social şi că lipseşte... aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA.

Se susţine lipsa consimţământului părţilor la încheierea Actului Constitutiv al societăţii atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006, arătându-se că acesta ar fi trebuit să fie semnat de către ambii asociaţi şi abia în temeiul acestui Act adiţional să opereze modificarea Actului Constitutiv. Se arată că Actul adiţional este semnat de către administratorul societăţii, T.I.D., fără a exista o împuternicire în acest sens şi fără a exista nicio altă menţiune nici măcar în actele subsecvente cum ar fi Procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor SC T.P. SRL în vederea mandatarii acestuia spre a încheia Actul adiţional la Actul Constitutiv şi a opera majorarea de capital social.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care solicită executarea reclamantului pârât din societate cu obligarea acestuia să predea autoturismul proprietatea societăţii.

Deşi a avut loc o cesionare între asociaţi până la data introducerii acţiunii părţile sociale cesionate nu au fost achitate de reclamantul-pârât care a abuzat de funcţia sa.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 7928 din 25 iunie 2008 a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că există în dosarul cauzei un act adiţional de modificare a actului constitutiv şi un proces-verbal al adunării generale a asociaţilor care a avut un unic obiectiv şi anume majorarea capitalului social al societăţii pârâte.

Reclamantul ar fi avut la dispoziţie calea separată a recursului împotriva hotărârii judecătorului delegat de la registrul comerţului privitoare la majorarea capitalului, chiar dacă aceasta a fost dată în procedura necontecioasă.

Pe de altă parte, nu este probat prejudiciul produs reclamantului prin faptul că în speţă acelaşi act are caracterul atât al Procesului-verbal de şedinţă cât şi de Hotărâre a acesteia fiind evident că odată ce în acea şedinţă s-a dispus asupra unui singur aspect, poate fi apreciat în mod legal, atâta vreme cât s-a arătat n.

s-a probat prejudiciul, ca având ambele caractere (acelaşi act).

Cum majorarea capitalului social s-a dispus printr-o şedinţă legal convocată şi care a respectat toate cerinţele prevăzute de Legea nr. 31/1990 în materie, nu există un motiv de anulare a acesteia. De altfel nici reclamantul nu invocă astfel de motive legate de procedura premergătoare a adunării cum ar fi convocarea şi aspectele de publicitate, ci doar arată că în procesul-verbal nu au fost consemnate aceste demersuri, argumentele principale vizând aşa cum s-a arătat inexistenţa Hotărârii sau inexistenţa Procesului-verbal şi lipsa consimţământului asociatului, nici acest din urmă aspect nefiind probat.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul, criticile făcând referire la următoarele aspecte.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării generale a asociaţilor SC T.P. SRL din data de 6 august 2003, invocate de reclamant, fiind încălcate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ..

Prima instanţă nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind anularea actului adiţional la actul constitutiv al societăţii atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.:

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că în speţă acelaşi act are caracterul atât al procesului-verbal de şedinţă, cât şi de hotărâre a acesteia.

Prima instanţă a reţinut greşit că reclamantul ar fi avut la dispoziţie calea separată a recursului împotriva hotărârii judecătorului-delegat de la registrul comerţului, întrucât nu a fost niciodată informat despre operaţiunea de majorare a capitalului social.

Hotărârea atacată este greşit motivată;

Instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ., raportat la faptul că răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtă au fost semnate de către avocatul societăţii pârâte.

Nu există o hotărâre a adunării generale a asociaţilor care să justifice majorarea capitalului social şi înregistrarea menţiunilor la ORC prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti;

În subsidiar, s-a invocat că în situaţia în care se consideră proces-verbal al adunării generale a asociaţilor din 6 august 2003 chiar hotărârea adunării generale a asociaţilor, aceasta este lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive:

Nu există consimţământul niciunuia dintre cei doi asociaţi în vederea majorării capitalului social;

Lipseşte cauza actului juridic, respectiv scopul mediat al hotărârii adunării generale a asociaţilor, ceea ce conduce şi la lipsa scopului imediat;

Nu există procesul-verbal al şedinţei adunării generale a asociaţilor;

Hotărârea a fost luată de asociaţi având participaţii diferite faţă de momentul la care s-a încheiat actul adiţional la actul constitutiv, şi la care a fost efectuată majorarea de capital social;

Nu a fost respectat termenul de 1 an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaţilor;

Lipseşte Decizia asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social; lipseşte Decizia Consiliului de Administraţie al societăţii pârâte;

Lipseşte aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA;

Actul adiţional la actul constitutiv al societăţii atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S. este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimţământului părţilor la încheierea acestuia.

Răspunzând criticilor formulate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 241 din 15 aprilie 2010, a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că primul motiv de recurs este nefondat, întrucât instanţa de fond, cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ., s-a pronunţat asupra motivelor de nulitate a hotărârii adunării generale a asociaţilor SC T.P. SRL din data de 6 august 2003, invocate de către reclamant, grupând aspectele invocate ca argumente comune ale considerentelor de esenţă, asupra cărora s-a pronunţat, nefiind necesar a se răspunde separat fiecărui argument.

Nefondat este şi cel de-al doilea motiv de apel. Astfel, prin cererea introductivă s-a solicitat anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor din data de 6 august 2003 şi a actului adiţional la actul constitutiv al societăţii atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 de avocat V.A.S.

Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a respins ca nefondată acţiunea reclamantului, aceasta presupunând pronunţarea implicită şi asupra celui de-al doilea petit ce vizează anularea actului adiţional la actul constitutiv, reţinându-se în expozitivul hotărârii motivarea faţă de lipsa consimţământului invocată de reclamant.

În şedinţa extraordinară a Adunării Generale a asociaţilor SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social al societăţii pârâte, ca singur obiectiv şi aspect soluţionat, după cum rezultă din procesul-verbal al adunării generale a asociaţilor încheiat la 6 august 2003, semnat de către apelantul reclamant şi pârâta intimată.

Instanţa de fond în mod corect a apreciat că procesul-verbal mai sus-menţionat are caracterul atât de proces-verbal de şedinţă, cât şi de hotărâre a acesteia, motivat de faptul că reclamantul nu a dovedit în ce fel a fost vătămat prin acest fapt.

Au fost respectate condiţiile legale prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, şedinţa a fost legal convocată, necontestându-se de către reclamant aspecte legate de procedura premergătoare a adunării generale a asociaţilor, cum corect s-a reţinut şi de prima instanţă.

Curtea mai reţine şi faptul că dispoziţiile legale în materie prevăzute de Legea nr. 31/1990 nu reglementează imperativ nicio condiţie de formă a hotărârii adunării generale a asociaţilor, ad validitatem, şi nici condiţia existenţei unei hotărâri AGA separat de procesul-verbal de şedinţă.

Motivul 4 de apel a fost apreciat ca nefondat, întrucât prin încheierea nr. 39.830 din 14 iulie 2006, judecătorul-delegatla Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a admis cererea de înregistrare cu privire la capitalul social al societăţii şi a constatat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 510.000.000 lei (ROL), capital aportat de asociatul SC T.M. SA, potrivit actului adiţional nr. 65 din 10 iulie 2006.

Corect a reţinut instanţa de fond că reclamantul ar fi avut la dispoziţie calea separată a recursului împotriva încheierii judecătorului-delegat de la registrul comerţului privind majorarea capitalului social, care neatacată, a dobândit autoritate de lucru judecat.

S-a considerat că nu se poate analiza motivele pentru care reclamantul nu a putut formula recurs împotriva încheierii, nefăcând obiectul prezentei cauze, ci doar posibilitatea conferită de lege, raportat la încheierea pronunţată de judecătorul-delegat, având în vedere că aceasta se bucură de putere de lucru judecat.

Hotărârea instanţei de fond nu este greşit motivată, ci reflectă considerentele care au fost avute în vedere la pronunţarea soluţiei, raportat la motivele dezvoltate în argumente, invocate în fapt şi în drept de către reclamant.

Nefondat este şi motivul de apel, care vizează faptul că instanţa de fond nu ar fi făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ., întrucât răspunsurile date la interogatoriu de către pârâtă au fost semnate de avocatul societăţii pârâte.

Potrivit dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ., dacă partea fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice.

Corelativ şi cu dispoziţiile art. 222 C. proc. civ., dispoziţiile art. 225 C. proc. civ. acordă instanţei facultatea de a socoti împrejurările ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă, instanţa de apel a reţinut că în toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit numai ca un început de dovadă, care urmează să fie completat cu alte probe spre a se stabili împrejurările reale ale cauze.

În speţă, neregularitatea menţionată în acest motiv de apel nu s-a invocat de către apelant în faţa instanţei de fond. În cauză nu operează dispoziţiile art. 225 C. proc. civ., soluţia fiind pronunţată de către instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate.

Astfel, procesul-verbal/hotărârea adunării generale a asociaţilor încheiat la data de 6 august 2003 a fost semnat atât de către apelantul reclamant, cât şi de pârâta-intimată, fiind aplicabilă şi ştampila societăţii pârâte.

În considerarea faptului că semnăturile nu au fost tăgăduite de către reclamantul-apelant în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 177 şi urm. C. proc. civ., consimţământul de luarea hotărârii este valabil exprimat, actul juridic nu se justifică, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 967 alin. (2) C. civ., cauza este prezumată până la dovada contrarie.

Dispoziţiile art. 967 C. civ., instituie în realitate, două prezumţii.

- prezumţia de valabilitate a cauzei, indiferent că se menţionează ori nu acest element în instrumentums probationis şi.

- prezumţia de existenţă a cauzei, în consecinţă, cauza nu trebuie dovedită, existenţa ei fiind prezumată de lege.

Ambele prezumţii sunt prezumţii iuris tantum şi prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie să dovedească aceasta şi, în consecinţă, să răstoarne prezumţia.

În speţă, însă, dovada contrarie nu s-a făcut în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 1169 - 1170 C. civ.

Critica, referitoare la faptul că hotărârea a fost luată de asociaţi având participaţii diferite faţă de momentul la care s-a încheiat actul adiţional la actul constitutiv şi la care a fost efectuată majorarea de capital social, este nefondată întrucât nu există dispoziţii legale care să interzică acest lucru.

Nefondate sunt şi motivele de apel invocate de apelant, în sensul că nu a fost respectat termenul de 1 an pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii adunării generale a asociaţilor şi că lipseşte aportul la capitalul social al asociatului SC T.M. SA, având în vedere că se întemeiază pe aspecte ulterioare adoptării hotărârii AGA, în condiţiile în care motivele de nulitate a hotărârii AGA trebuie să vizeze aspecte anterioare sau cel mult concomitente momentului adoptării acestei hotărâri.

S-a mai invocat că lipseşte Decizia asociatului SC T.M. SA în vederea majorării capitalului social, că lipseşte Decizia Consiliului de Administraţie al societăţii pârâte.

Criticile au fost considerate nefondate, întrucât raporturile juridice dintre societate şi consiliu său de administraţie sunt guvernate de regulile de la mandat, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de către administrator - în cauză sub forma lipsei deciziei Consiliului de Administraţie - angajează răspunderea acestora faţă de societatea pe care o reprezintă acesta din urmă, nu un terţ cum este reclamantul-apelant, fiind în drept să invoce nevalabilitatea actului astfel încheiat.

S-a reţinut că actul juridic accesoriu, a cărui soartă juridică depinde de soarta altui act juridic, principal, poate fi încheiat în acelaşi timp cu actul juridic principal, dar şi într-un moment diferit, putând fi un act separat, dar putând fi inclus şi în actul principal, sub forma unor clauze.

Raportului dintre actul accesoriu şi cel principal i se aplică adagiul: accesorim sequitur principale.

În speţă, actul adiţional este subsecvent hotărârii AGA iar în legătură cu aceasta din urmă s-a reţinut concordanţa cu dispoziţiile legale şi cu actul constitutiv, operând principiul de drept mai sus-enunţat.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel după prezentarea unui scurt istoric, reia criticile formulate şi în faţa instanţei de apel considerând că:

- În mod greşit s-a apreciat că instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de nulitate ale Hotărârii AGA, SC T.P. SRL din data de 6 august 2003 şi asupra nulităţii Actului Adiţional la Actul Constitutiv al societăţii, şi în consecinţă urmează a se constata că în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat, nici asupra tuturor motivelor de nulitate, nici asupra capătului de cerere vizând nulitatea actului adiţional la actul constitutiv şi că instanţa de apel în mod greşit nu a reţinut acest aspect.

- A apreciat instanţa de apel faptul că există identitate între procesul-verbal al şedinţei şi hotărârea adunării generale a asociaţilor întrucât nu rezultă nicio vătămare din această asociere.

Făcând o confuzie nepermisă între nulitatea actului juridic civil şi nulitatea actului de procedură civilă prevăzută de art. 105-108 C. proc. civ.

Ambele acte sunt indispensabile pentru luarea unei hotărâri legale, în lipsa oricăruia, procedura nefiind completă.

Pe cale de consecinţă s-a considerat atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel că nu este necesară prezenţa cumulativă atât a procesului-verbal al şedinţei cât şi al hotărârii adunării generale a asociaţilor şi ca prin urmare, procedura de luare a deciziei în speţă nu a fost viciată.

- A considerat instanţa de apel faptul că încheierea judecătorului delegat de la registrul comerţului are autoritate de lucru judecat ştiut fiind că încheierea judecătorului delegat de la registrul comerţului este o încheiere pronunţată în procedura necontencioasă. În conformitate cu prevederile art. 331-339 C. proc. civ. şi că în această procedură nu se verifică legalitatea actelor, nu se face un control de legalitate, ci se verifică în mod sumar doar existenţa acestora, dispunându-se înregistrarea lor în consecinţă.

- S-a interpretat modul de aplicare a dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ. - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

- S-a apreciat eronat cu privire la existenţa consimţământului asociatului SC T.M. SA în ceea ce priveşte majorarea de capital social precum şi în ceea ce priveşte existenţa consimţământului părţilor la încheierea actului adiţional atestat sub nr. 65 din 10 iulie 2006 - motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor societăţii pârâtei-intimate din data de 6 august 2003 a avut un singur obiectiv pe ordinea de zi, respectiv majorarea capitalului social, aspect soluţionat astfel cum rezultă din conţinutul Procesului-verbal de şedinţă semnat fără obiecţiuni de către recurent şi care cuprinde şi hotărârea de majorare a capitalului social.

La fila 15 dosar fond există act adiţional de modificare a actului constitutiv, cât şi procesul verbal al adunării generale a asociaţilor care a avut aşa cum s-a arătat unic obiectiv, majorarea capitalului social.

Cum şedinţa AGA a avut unic obiectiv justificat s-a apreciat de către instanţele anterioare că nu s-a probat prejudiciul produs recurentului-reclamant.

De altfel, majorarea capitalului social s-a făcut urmare unei şedinţe AGA legal convocată cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de Legea nr. 31/1990, neexistând nici un motiv de nulitate în condiţiile date, fapt necontestat de recurentul-reclamant.

Faptul că s-a făcut referire la calea de atac împotriva încheierii judecătorului delegat de la Registrul Comerţului nu poate fi considerată că s-a dat acesteia autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte justificat nu s-a reţinut lipsa consimţământului asociaţiilor în raport de împrejurarea că procesul verbal al AGA poartă semnăturile asociaţilor nefiind tăgăduite în condiţiile art. 177 C. proc. civ.

Pe de altă parte nici o dispoziţie din cuprinsul Legii nr. 31/1990 nu impune o condiţie de formă a hotărârii AGA ad validitatem, şi nici cerinţa existenţei unei hotărârii AGA distinctă de procesul verbal de şedinţă.

Neaplicarea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ., nu poate fi luată în consideraţie, proba cu interogatoriu fiind administrată corect şi coroborată cu celelalte probe administrate, fapt confirmat de instanţa de apel.

De menţionat că s-a făcut o grupare a aspectelor invocate ca argumente comune, nefiind necesar a se răspunde la amplele motive de recurs care vizează şi aspecte de netemeinicie.

În acest sens, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel s-a pronunţat constant şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Văzând art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.S.G. împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 504/2011. Comercial