ICCJ. Decizia nr. 506/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 506/2011
Dosar nr. 295/1259/2009
Şedinţa publică de la 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 martie 2009 reclamanta SC G.E.C. SRL Piteşti a chemat în judecată pe pârâta SC K.E.C. SRL Piteşti solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea contractului de execuţie de lucrări nr. 64 din 24 ianuarie 2008, restituirea sumei de 150.000 lei achitată cu titlu de avans, plata daunelor interese provocate de neexecutarea contractului, evaluate provizoriu la suma de 1000 lei cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că a convenit ca pârâta să execute lucrări de excavat şi evacuat pământ, executat sprijiniri metalice şi grinda de coronament la piloţi pe terenul proprietatea sa, achitându-i suma de 150.000 lei, pentru începerea imediată a lucrării, însă aceasta nu a efectuat nici un fel de săpături, deşi a trecut aproape un an de la demararea contractului, blocând proiectul imobiliar şi fiindu-i create prejudicii materiale, provenite din dobânzile bancare.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională şi întâmpinare, solicitând să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 46.616 lei, reprezentând diferenţă dintre lucrările executate şi plata avansului, motivând că, avansul în sumă de 150.000 lei, a fost insuficient pentru a acoperi costul elementelor metalice, aceasta reprezentând prima operaţiune care trebuia executată.
A mai arătat că, motivul de real al nefinalizării contractului îl constituie lipsa finanţării, nefiind în culpă, câtă vreme a executat confecţiile metalice în conformitate cu proiectul pus la dispoziţie de către reclamantă şi că, nu-şi poate însuşi confecţiile deoarece, fiind dimensionate, nu le mai poate utiliza.
Prin sentinţa nr. 953/C din 30 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, au fost admise în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională şi s-a dispus desfiinţarea contractului de execuţie lucrări nr. 64 din 24 ianuarie 2008, din vina ambelor părţi.
Pârâta a fost obligată să-i restituie reclamantei suma de 150.000 lei, plătită cu titlu de avans; a fost respins capătul de cerere privind daunele interese; de asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională şi s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a luat act de intenţia comună manifestată de ambele părţi privind desfiinţarea contractului a cărui reziliere s-a constatat din vina ambelor părţi.
S-a examinat cel de-al doilea petit al cererii principale împreună cu cererea reconvenţională instanţa apreciind în baza probatoriului administrat şi a concluziilor din raportul de expertiză tehnică (fila 123) că se impune ca pârâta-executant să restituie acest avans, pe care nu ar fi trebuit să-1 folosească atâta vreme cât nu a primit nici un ordin de începere a lucrărilor, nici nu i-au fost predat de către beneficiar procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului şi, a bornelor de repere.
Pe de altă parte, s-a reţinut în sarcina executantului şi culpa de a nu fi notificat în scris beneficiarul cu privire la ceea ce pretinde că a executat din lucrarea contractată, deşi potrivit art. 13.2 -13.4 din contract, această obligaţie şi, corelativ, obligaţia beneficiarului de a recepţiona lucrarea, trebuia exercitată şi pentru părţi distincte din lucrare.
Procedând astfel şi cheltuind în condiţiile arătate suma primită ca avans a lucrării, plus o diferenţă din banii proprii, executantul-pârât a făcut-o pe riscul său, în afara termenilor contractuali, astfel că nu poate solicita ca reclamanta să-i plătească şi această diferenţă, care nu este de 46.616 lei, astfel cum a pretins prin cererea reconvenţională, ci de 8.560 lei, astfel cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză (fila 122) ale cărui concluzii şi le-a însuşit.
Tot în baza concluziilor raportului de expertiză (fila 121) a fost înlăturată şi susţinerea pârâtei-reclamante, în sensul că elementele confecţionate nu pot fi folosite la executarea altor lucrări, expertul tehnic pronunţându-se în sensul că ţevile şi profilele metalice achiziţionate pot fi folosite şi la alte lucrări, în condiţii în care documentaţiile tehnice ar prevede dimensiuni apropiate pentru lungimi diametre, iar pârâta-reclamantă şi-a însuşit aceste concluzii.
În fine, cât priveşte petitul 3 din cererea introductivă, prin care reclamanta-pârâtă a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la plata daunelor-interese provocate ca urmare a neexecutării contractului, instanţa urmează să respingă şi acest petit, reţinând în motivarea acestei soluţii: propria culpă a reclamantei pentru neexecutarea contractului (anterior expusă), chiar dacă ea este dublată şi de o culpă a pârâtei, lipsa clauzei penale inclusă în contract care să se refere la modalitatea de a calcula daunele interese pretinse şi, în final, faptul că reclamanta însăşi nu a dovedit care a fost prejudiciul suferit, sarcina probei incumbându-i, potrivit art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei soluţii au promovat apel ambele părţi, iar instanţa de apel răspunzând criticilor formulate prin Decizia nr. 76 din 28 septembrie 2010 a admis apelul pârâtei-reclamante SC K.E.C. SRL, a schimbat în parte sentinţa şi a respins acţiunea principală. Totodată a admis în parte cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 8559,31 lei menţinând restul sentinţei.
Apelul promovat de reclamanta-pârâtă SC G.E.C. SRL a fost respins ca nefondat şi s-a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că aşa cum susţine şi apelanta-pârâtă, soluţia pronunţată de instanţa de fond se bazează pe lipsa ordinului de începere a lucrărilor, făcând o interpretare restrictivă a convenţiei şi ignorând probatoriul administrat.
Atât în acţiunea introductivă, cât şi la interogatoriul administrat (f.76) - întrebarea nr. 6, reclamanta a recunoscut că obligaţia de începere a lucrărilor a intervenit imediat după încheierea convenţiei.
De asemenea, art. 14.3 din convenţie trebuie interpretat în sensul primirii avansului după primirea ordinului de începere, întrucât o succedare inversă, nu ar justifica blocarea sumei de bani, în beneficiul unui terţ: Prin deducţie logică, virarea sumei echivalează cu acordul începerii lucrărilor, chiar dacă nu ar fi existat un acord verbal, aşa cum se evidenţiază.
Potrivit normelor de interpretare, convenţia trebuie interpretată în sensul în care părţile se obligă.
Legat de a doua critică, s-a apreciat că, într-adevăr instanţa reţine obligaţia de începere imediată a lucrării, dar în baza unui acord scris, deşi nicăieri în convenţie nu se stipulează modalitatea de realizare a acestui ordin. Reţinându-se obligativitatea acestui ordin scris, s-ar putea interpreta că înţelegerea dintre părţi, nu ar putea fi pusă în aplicare niciodată, dacă beneficiarul ar refuza să întocmească acest înscris, aspect care ar excede convenţiei şi ar transforma-o într-o formă unilaterală. Dacă începerea lucrării ar fi fost lăsată numai la latitudinea reclamantei, aşa cum s-a arătat, nu s-ar mai justifica plata avansului şi celelalte operaţiuni, care au precedat sau au succedat acestui moment.
S-a considerat fondată şi cea de-a treia critică, deoarece instanţa de fond reţine culpa reclamantei pentru plata avansului, fără consecinţe juridice, cu toate că plata înseamnă însăşi acordul de începere a lucrărilor şi dispune restituirea avansului, în condiţiile în care, pârâta nu a încălcat nici un fel de obligaţie contractuală.
Aceasta a respectat proiectul pus la dispoziţie de către reclamantă, confecţiile metalice fiind dimensionate şi adaptate pentru construcţie. Neexecutarea lucrării în termen, nu-i poate fi imputată pârâtei, deoarece, termenul de 60 de zile stipulat la art. 31, poate fi defalcat în funcţie de execuţia piloţilor, iar prin adresa nr. 177 din 4 noiembrie 2008, emisă de pârâtă (f.14), aceasta a informat că sistează orice demers executarea proiectului, solicitând restituirea avansului, cu motivarea rămânerii fără obiect a contractului, urmând ca, în condiţiile în care va fi posibilă continuarea proiectului, să colaboreze.
Prin urmare, reclamanta nu acuză activitatea pârâtei, ci imposibilitate continuării proiectului, din motive financiare, aşa cum s-a dovedit prin înscrisurile ataşate.
În răspunsul dat de pârâtă (f.15), s-a precizat imposibilitatea realizării contractului, din motive financiare, justificându-se lipsa lucrărilor de excavare pe amânările repetate ale beneficiarei.
Pe de altă parte, reclamanta nu putea sa-i pretindă pârâtei să continue executarea lucrărilor, fără să-i avanseze sumele de bani necesare.
Potrivit art. 9.3 alin. (2) din convenţie, costurile suplimentare pentru executarea şi respectarea convenţiei trebuiau să fie acoperite pe cheltuiala beneficiarului.
În raport de acest text, coroborat cu lipsa culpei pârâtei, instanţa de fond trebuia să admită în parte cererea reconvenţională, în raport de constatările raportului de expertiză. Verificând raportul de expertiză şi dată fiind natura lucrării, pârâta a procedat în mod corect la achiziţionarea şi pregătirea confecţiilor metalice, nefiind nici un fel motiv sau sancţiune de a le păstra.
Pârâta nu i-a creat nici un fel de prejudiciu reclamantei şi de aceea, în mod corect, instanţa de fond a respins acordarea daunelor interese.
S-a apreciat ca fondată critica în raport de susţinerea neindicării temeiului de drept în ceea ce priveşte restituirea avansului, în condiţiile în care, clauzele contractuale nu prevăd reglementări şi nici alte norme legale.
Nu se poate interpreta ca fiind o plată nedatorată, deoarece există convenţie, bunurile fiind comandate şi confecţionate la solicitarea reclamantei.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la încetarea contractului (desfiinţare), ambele părţi şi-au exprimat acordul, aşa încât, în apel nu se mai impun discuţii în acest sens.
Cu petiţia înregistrată la data de 9 noiembrie 2010 reclamanta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate aspecte de nelegalitate.
Se susţine că s-a făcut o interpretare eronată a clauzelor contractului privind existenţa unui acord de începere a lucrării.
De asemenea s-a ignorat caracterul sinalagmatic al contractului încheiat ce determină interdependenţa prestaţiilor reciproce, acordul privind efectuarea plăţii neputându-se realiza decât în vederea interesului debutului executării lucrărilor.
Prezumţia de bună-credinţă faţă de executantul-intimat a fost răsturnată de către executantul-intimat, instanţa de apel refuzând a face aplicarea normelor convenţionale ce reglementează procedura de lucru prevăzută de art.13 din contract.
Mai consideră recurenta că este evidentă contradicţia faţă de raportul de expertiză privind confecţionarea elementelor metalice precum şi remarca unei stive metalice nedimensionate bunuri de gen nerecepţionate conform contractului, imposibil de calificat ca fiind sprijinirile aferente lucrării.
Recursul este nefondat.
În data de 24 ianuarie 2008 între părţi a fost încheiat contractul cu nr. 64, având ca obiect lucrările menţionate în art. 3 pct. 3.1 în valoare totala de 422.479 lei cu TVA.
În baza art. 14, pct. 14.3 din numitul contract, beneficiarul a acordat un avans în sumă de 150.000 lei, reprezentând aprox. 35% din valoarea totală a lucrării, sumă care a fost folosită integral pentru aprovizionarea materialelor necesare confecţionării stâlpilor de susţinere, folosiţi pentru excavarea ulterioară a terenului.
În documentaţia tehnică şi proiectul de execuţie întocmite de către proiectant la solicitarea reclamantei, aşa cum a constatat şi expertul în raportul de expertiză, tehnologia de execuţie a unei săpături într-o incintă închisă este următoarea: se fasonează, sudează si montează la nivel de subansamble în atelier confecţia metalică, operaţii care au fost executate de către noi în limita avansului primit, apoi excavaţia se realizează în 4 etape concomitent cu montarea fiecărui nivel de sprijinire, astfel încât durata de menţinere deschisă a incintei să fie minimă, datorită posibilităţii degradării malurilor.
Faţă de situaţia de fapt prezentată, se apreciază Decizia nr. 76/A-C pronunţată de Curtea de Apel Piteşti este legală iar criticile formulate de către recurentă sunt neîntemeiate.
Astfel, instanţa de apel a constatat că soluţia instanţei de fond se bazează exclusiv pe lipsa ordinului de începere a lucrărilor aceasta făcând o interpretare restrictivă a convenţiei şi ignorând probatoriul administrat deşi la interogatoriul administrat, întrebarea nr. 6 reclamanta a recunoscut că obligaţia de începere a lucrărilor a intervenit imediat după încheierea contractului, mai mult virarea avansului în temeiul art. 14.3 din convenţie echivalează cu acordul începerii lucrărilor.
S-a reţinut în mod corect de către instanţa de apel că reclamanta nu acuza activitatea pârâtei ci imposibilitatea continuării proiectului din motive financiare, dovedit acest fapt prin înscrisurile din dosar şi de asemenea că reclamanta nu putea să-i pretindă pârâtei să continue executarea lucrărilor fără să-i avanseze sumele de bani necesare.
Sintetizând, se poate reţine că:
1.- contractul de execuţie lucrări încheiat nu a putut fi executat din vina beneficiarului care nu a transmis ordinul de începere a lucrărilor, conform dispoziţiilor art. 11.1 alin. (1) din contract.
2.- societatea intimată a achiziţionat, fasonat şi sudat elemente necesare sprijinirii excavaţiei în limita sumei de 158.560 Ron, conform raportului de expertiză.
3.- lucrarea nu a mai continuat din lipsa de funduri din partea beneficiarului, care nu a mai avansat sume de bani necesare continuării acestora, dovadă fiind lipsa ordinului de începere a lucrărilor şi lipsa oricărui alt contract de execuţie a celorlalte lucrări de construcţie.
4.- expertul în cauză şi proiectantul lucrării afirmă că succesiunea operaţiilor de execuţie este cea susţinută de noi, iar afirmaţia că trebuia excavat terenul este lipsită de orice fundament tehnic.
5.- materialele achiziţionate se află în posesia noastră şi stau la dispoziţia reclamantei, deoarece noi nu avem altă lucrare unde ar putea fi folosite.
Faţă de cele arătate rezultă că instanţa a apreciat corect dispoziţiile clauzelor contractului încheiat, nefiind încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ. astfel că,
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.E.C. SRL PITEŞTI împotriva deciziei nr. 76/A-C din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 507/2011. Comercial → |
|---|
