ICCJ. Decizia nr. 515/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 515/2011
Dosar nr. 4748/1/2010
Şedinţa publică de la 3 februarie 2011
Asupracontestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
ContestatorulS.C.D. prin contestaţia înregistrată la data de 31 mai 2010 formulată împotriva deciziei nr. 1844 din 20 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei şi respingerea recursului formulat de intimata SC C.D. SRL Craiova.
În argumentarea cererii sale, contestatorul a precizat că prin Decizia nr. 1844 din 20 mai 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul formulat de SC C.D. SRL, a modificat deciziei nr. 248 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, şi a respins apelul declarat de S.D.C., reţinând greşit că instanţa de apel aschimbat conţinutul şi obiectul real al acestuia (exercitarea folosinţei).
În opinia contestatorului, reţinerea instanţei de recurs că eventuala tulburarea a comodatarului, în folosinţa lucrului din partea comodantului atrage răspunderea extra contractuală în condiţiile art. 998-999 C. civ., echivalează cu o greşeală de judecată provenită din ignorarea dispoziţiilor art. 1075 şi art. 1078 C. civ., privitor la obligaţia de a nu face un act de natură a vătăma exercitarea dreptului de folosinţă.
Contractul de comodat este un contract real, încheiat prin realizarea acordului de voinţă şi prin predarea lucrului care constituie obiectul contractului, din contract izvorând obligaţii numai pentru comodatar, respectiv pentru intimata SC C.D. SRL.
Pentru comodant contractul nu dă naştere nici unei obligaţii pe perioada derulării acestuia, astfel că intimata SC D. nu se afla în imposibilitatea exercitării obligaţiei contractuale, cu atât mai mult cu cât aceasta a intrat în posesia spaţiului, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Faţă de această situaţie, greşit a reţinut instanţa de recurs că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 1075 şi art.1078 C. civ. de Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei nr. 248/2009 şi că acţiunea este una personală izvorâtă din contract, întemeiată în drept pe art. 969 C. civ., cauza juridică a acţiunii fiind contractul şi nu tulburarea comodatarului în folosinţa lucrului.
Contestatorul a susţinut că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât în motivarea deciziei nr. 1844/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nu se are în vedere situaţia de fapt şi nici situaţia de drept aplicabilă în cauză.
Intimata SC C.D. SRL Craiova prin întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosar a cerut respingerea cererii ca nefondată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului citat mai sus greşeală materială, înseamnă greşeală de fapt şi nu de judecată, de aprecierea probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Art. 318 C. proc. civ., urmăreşte cu alte cuvinte, neregularităţile evidente privind actele de procedură şi nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, sub motivul că nu s-a stabilit corect situaţia de fapt.
Analizând critica prin care se susţine că instanţa de recurs ar fi comis o greşeală materială în sensul că au fost încălcate dispoziţiile art. 1075 şi art. 1078 C. civ. de către Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei nr. 248/2009 şi că acţiunea este una personală izvorâtă din contract, Înalta Curte, constată că aceasta nu se referă la o greşeală materială, în raport de dispoziţiile citate, petentul solicitând în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor.
Or, instanţa de recurs a examinat actele aflate la dosar faţă de susţinerile părţilor şi a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, în raport de situaţia de fapt, aşa încât nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, întrucât nu se referă la neregularităţi evidente care privesc actele de procedură.
Contestatorul, în realitate, a pus în discuţie probleme de fond legate de probele administrate şi de starea de fapt la care se referă litigiul.
În consecinţă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorulS.C.D. împotriva deciziei nr. 1844 din 20 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 517/2011. Comercial → |
|---|
