ICCJ. Decizia nr. 531/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 531/2011
Dosar nr. 368/39/2010
Şedinţa publică de la 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi şi ulterior - urmare a modificărilor legiSIative sub aspectul competenţei materiale - Tribunalului Suceava - secţia specializată, reclamantele U.E. şi T.E. au solicitat anularea procesului - verbal încheiat la data de 4 august 1992 de către Comisia de lichidare a C.A.P.- ului Zamostea cu privire la includerea suprafeţelor de teren aferente construcţiilor în facturile cu care SC P. SRL Zamostea a achiziţionat construcţiile.
Prin sentinţa nr. 2935 din 24 septembrie 2008 Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, reţinând, în esenţă, că, reclamantele sunt terţi faţă de acest act contestat, ca şi de altfel faţă de întreaga licitaţie încheiată, că SC P. SRL Zamostea este dobânditoare de bună-credinţă, astfel încât, pentru respectarea securităţii circuitului civil şi al raporturilor juridice, pretenţiile reclamantelor nu pot fi încuviinţate.
Curtea de Apel Suceava, învestită cu soluţionarea apelului, prin Decizia nr. 11 din 19 ianuarie 2009, a considerat că Tribunalul Suceava s-a pronunţat cu privire la alte chestiuni decât cele care au fost cerute prin acţiunea introductivă de instanţă, motiv pentru care a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P. SRL Zamostea care a considerat că hotărârea instanţei de apel încalcă flagrant natura devolutivă a apelului, aşa cum este reglementat de Codul de procedură civilă.
Prin Decizia nr. 508 din 10 februarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC P. SRL împotriva deciziei nr. 11 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a apelului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 368/39/2010 din 3 mai 2010 şi prin Decizia nr. 60 din 8 iulie 2010 a admis apelul reclamantelor T.E. şi U.E., a schimbat în totalitate sentinţa nr. 2935 din 24 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal din 4 august 1992 încheiat de Comisia de Lichidare a CAP Zamostea şi a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate a pârâtei asupra suprafeţei de 1000 mp teren identică cu p.v. 68 din C.F. nr. 27/N a comunei cadastrale Zamostea.
Împotriva acestei decizii pârâta SC P. SRL Zamostea a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea apelului declarat de reclamante.
În motivarea recursului său pârâta a susţinut că Decizia recurată s-a dat cu încălcarea normelor legale imperative cu privire la competenţa materială a instanţei. Astfel, susţine recurenta, instanţa de apel a judecat cauza în fond fără ca în prealabil să verifice atât propria competenţă cât şi cea a Tribunalului Suceava care a soluţionat cauza în fond ca primă instanţă.
În opinia recurentei acţiunea este una evaluabilă în bani întrucât procesul-verbal contestat vizează vânzarea unor bunuri (brutărie şi teren) pentru care au fost prevăzute sume de bani cu titlu de preţ şi cum valoarea bunurilor care au făcut obiectul vânzării-cumpărării se situează sub 1 miliard de lei Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, era competent să judece recursul împotriva sentinţei nr. 1365 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că procesul-verbal din 4 august 1992 cuprinde mai multe menţiuni cu privire la: vânzarea unei brutării, a unei magazii şi respectiv a terenurilor aferente acestor construcţii şi cu toate că obiectul acţiunii vizează doar clarificarea situaţiei terenului aferent brutăriei, instanţa de apel a dispus â€" nelegal â€" anularea întregului proces-verbal, cu consecinţe păgubitoare pentru societatea pârâtă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantele U.E. şi T.E. răspunzând motivelor de recurs au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Faţă de conţinutul criticilor aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se va lua în examinare numai motivul care se referă la excepţia necompetenţei materiale critică ce va fi încadrată în pct. 3 al art. 304 C. proc. civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe.
În susţinerea acestui motiv recurenta a invocat încălcarea normelor imperative care reglementează competenţa materială a instanţelor susţinând că instanţa de apel a trecut la judecarea în fond a litigiului fără ca în prealabil să verifice propria competenţă cât şi cea a Tribunalului Suceava care a soluţionat cauza în fond ca primă instanţă.
Critica este fondată.
Astfel, reclamantele prin acţiunea introductivă au solicitat anularea procesului verbal din 4 august 1992 încheiat de către Comisia de Lichidare CAP Zamostea, proces verbal ce a fost încheiat sub incidenţa Legii nr. 18/1991 ceea ce atrage competenţa instanţelor civile în soluţionarea cauzei.
Totodată având în vedere natura civilă a cauzei se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 56 C. com. întrucât activitatea de participare la licitaţie nu poate fi calificată, ca fiind acţiune comercială a societăţii pârâte SC P. SRL, de natură a atrage competenţa instanţei comerciale.
Datorită naturii esenţialmente civile a actului a cărui nulitate se cere, rezultă că litigiul are natură civilă.
Aşa fiind, constatând că prin hotărârile pronunţate în cauză instanţele comerciale au încălcat normele imperative care reglementează competenţa materială, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va admite prezentul recurs, va casa Decizia recurată şi sentinţa pronunţată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Rădăuţi.
În atare situaţie, motivele invocate de recurentă ce vizează fondul nu mai pot fi analizate, ele urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C. P. S.R.L. ZAMOSTEA împotriva deciziei nr. 60 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 2935 din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, şi trimite cauza spre competentă soluţionarea la Judecătoria Rădăuţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 604/2011. Comercial → |
|---|
