ICCJ. Decizia nr. 610/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 610/2011
Dosar nr. 965/91/2009
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 253 din 25 februarie 2009 Judecătoria Adjud a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
Tribunalul Vrancea judecând acţiunea în răspundere contractuală formulată de reclamantul B.C. în contradictoriul cu pârâta SC B.P.SA Bucureşti a respins acţiunea ca fiind rămasă fără obiect, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 31 lei reprezentând taxe judiciare de timbru şi taxe poştale pentru corespondenţă şi 1.500 lei cu titlu de daune morale, respingând cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că la data de 15 august 2008 între părţi a fost încheiat un contract de credit de consum în valoare de 15.000 lei pe o perioadă de 10 ani, contractul prevăzând o dobândă de 9,95% pentru primele 90 de zile de creditare, iar la expirarea acestei perioade s-a convenit aplicarea dobânzii variabile pentru creditele de nevoi personale în Ron în vigoare la acel moment şi un comision de administrare a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului.
A mai reţinut instanţa că la finalizarea celor 90 de zile pârâta a solicitat reclamantului o dobândă de 20,5% şi a majorat şi comisionul de administrare a creditului de la 0,45 la 0,59%, motiv pentru care reclamantul s-a adresat A.N.P.C. care a găsit întemeiată sesizarea şi a sancţionat operatorul economic SC B.P. SA Bucureşti, dispunând revenirea la condiţiile existente înainte de 1 octombrie 2008.
În cursul judecăţii pârâta a depus la dosarul cauzei note conform cărora dobânda a fost redusă la nivelul de 15% iar comisionul a fost readus la 0,45%, motiv pentru care instanţa de fond a apreciat ca fiind rămase fără obiect capetele de cerere formulate de reclamant şi apreciind că reclamantul deşi nu a precizat un cuantum al daunelor morale, pentru a compensa tulburarea provocată reclamantului, solicitarea acestuia de acordare a daunelor este întemeiată în condiţiile art. 1201 C. civ. suma stabilită de tribunal fiind rezonabilă şi în măsură să compenseze pierderea timpului, a liniştii, provocată reclamantului şi în acelaşi timp în măsură să descurajeze asemenea comportamente ale pârâtei pe viitor, iar faţă de împrejurarea că pârâta a căzut în pretenţii, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Judecând apelul declarat de pârâta SC B.P.SA Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, l-a respins ca nefondat, reţinând că apelanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în timpul soluţionării cauzei la instanţa de fond şi corect s-a constatat cauza ca rămasă fără obiect şi obligată pârâta la plata daunelor morale şi cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii pârâta SC B.P. SA Bucureşti a declarat recurs în care a prezentat situaţia de fapt şi modul în care a fost soluţionat recursul până în această fază procesuală, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate, modificarea în parte a sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata daunelor morale.
A susţinut că în mod greşit a fost obligată la plata daunelor morale fără ca reclamantul să fi făcut dovada unei vătămări a drepturilor sale nepatrimoniale deşi i s-a pus în vedere de către instanţă să facă precizări în acest sens, reclamantul neindicând nici cuantumul daunelor morale. De asemenea a susţinut că la dosarul cauzei nu se află înscrisuri care să facă dovada tracasării şi efortului fizic şi psihic la care a fost supus reclamantul din momentul încălcării drepturilor sale, acesta neproducând un minim de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţiei-au fost afectate, obligarea la plata daunelor morale fiind greşită şi sub aspectul inexistenţei unei dispoziţii legale care să le prevadă, acestea nefiind stipulate în contract.
Având în vedere că instanţa, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Curtea urmează ca potrivit art. 137 C. proc. civ. să se pronunţe mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor iar în reglementarea art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată, indicarea greşită a motivelor de recurs neatrăgând nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulţumirea recurentului fiind determinată de acordarea daunelor morale, fiind invocate în susţinerea afirmaţiilor doar motive de netemeinicie determinate de inexistenţa unor probe care să justifice atât suma cât şi obligarea la plată, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC B.P.SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 32 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 608/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 611/2011. Comercial → |
|---|
