ICCJ. Decizia nr. 613/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 613/2011
Dosar nr. 5137/99/2009
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei SC B.I.V.S.F.R. SRL Iaşi aşa cum rezultă din sentinţa nr. 108 COM din 26 ianuarie 2010, reţinând că prin contractul de furnizare a energiei termice nr. 1459 din 17 iulie 2006 pârâta SC C.E.T. IAŞI SA Iaşi a furnizat reclamantei SC B.I.V.S.F.R. SRL Iaşi energie termică sub formă de abur, art. 8 din contract stabilind condiţiile de măsurarea cantităţilor de energie termică furnizate şi a puterilor absorbite, iar art. 9 stabilind tariful care este corelat cu art. 8 din acelaşi contract în sensul că tarifele şi preţurile sunt cele aprobate de A.N.R.E. prin Decizia nr. 999/2006 şi în cazul modificării acestora furnizorul urmând a comunica noile tarife în termen de 15 zile lucrătoare de la data aprobării de către A.N.R.E.
Ca urmare a abrogării deciziei A.N.R.E. pârâta a comunicat prin adresa nr. 3072 noile tarife, adresa nefiind contestată, astfel că reclamanta a acceptat condiţiile din contractul încheiat privitoare la modificarea tarifelor şi comunicarea noilor tarife, reţinând şi aspectul că facturile emise nu au fost refuzate la plată de către reclamantă conform art. 9 din contract şi mai mult decât atât cu ocazia încheierii actelor adiţionale nr. 3/2008 şi nr. 4/2008, reclamanta nu a făcut obiecţiuni la noile tarife.
Apelul formulat de reclamanta SC B.I.V.S.F.R. SRL Iaşi a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 42 din 3 iunie 2010, potrivit căreia a fost schimbată sentinţa primei instanţe în sensul admiterii acţiunii, obligării pârâtei la corectarea facturilor nr. 3786 din 31 august 2008 în valoare de 50.796,05 lei, nr. 3819 din 30 septembrie 2008 în valoare de 146.134,35 lei, nr. 3861 din 31 octombrie 2008 în valoare de 173.502,11 lei, nr. 3933 din 3 noiembrie 2008 în valoare de 172,179,95 lei, nr. 4016 din 31 decembrie 2008 în valoare de 107.280,91 lei şi nr. 4097 din 31 ianuarie 2009 în valoare de 143.490,03 lei prin emiterea unor facturi conţinând preţul corect de 154,72 lei/Gcal. stabilit prin HCL nr. 313 din 21 iulie 2008 şi concomitent emiterea unor noi facturi cu aceleaşi valori dar având semnul minus, în care să se înscrie numărul şi data facturilor corectate şi obligând intimata să plătească apelantei suma de 32,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond şi apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că preţul pentru facturile în litigiu era de 154,72 lei/Gcal. conform deciziei A.N.R.E. nr. 248 din 21 februarie 2007, Decizia abrogată, împrejurare faţă de care Consiliul Local al Municipiului Iaşi întrunită în şedinţă extraordinară din 21 iulie 2008 a stabilit, începând cu data de 1 iulie 2008, tarifele locale şi preţurile locale pentru producerea, transportul, distribuirea şi furnizarea energiei termice pentru agenţii economici la nivelul sumei de 154,72 lei fără TVA, această deciziei fiind comunicată şi SC C.E.T. IAŞI SA Iaşi.
A mai reţinut instanţa de apel că faptul că nu au fost refuzate la plată facturile nu echivalează cu acceptarea noului preţ comunicat de către SC C.,E.T. IASI SA în condiţiile în care prevederile contractuale nu permiteau schimbarea unilaterală a preţului şi constatând întemeiată cererea privind cheltuielile de judecată la fond şi în apel a admis-o obligând-o pe intimată să plătească apelantei suma de 32,65 lei.
La data de 19 iulie 2010 pârâta SC C.E.T. IAŞI SA Iaşi a formulat recurs împotriva deciziei mai sus menţionată şi a solicitat admiterea acestuia conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
A prezentat situaţia de fapt arătând că prin abrogarea deciziei 1269 din 24 iunie 2008 aburul industrial nu mai avea un preţ reglementat ceea ce înseamnă că preţul nu mai era fixat de A.N.R.E., acesta rămânând la latitudinea părţilor, împrejurare faţă de care în mod corect pârâta i-a comunicat reclamantei noul tarif cu adresa nr. 3072 din 18 august 2008, adresă faţă de care nu a avut nicio obiecţiune, dorind prelungirea contractului de furnizare până la 31 decembrie 2008, solicitare care s-a materializat prin încheierea actului adiţional nr. 3/2008 şi a actului adiţional nr. 4/2008 şi faţă de acceptarea la plată a facturilor emise cu noul preţ nu se justifică acţiunea reclamantei.
Conform art. 137 C. proc. civ. Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, motivele invocate fiind doar motive de netemeinicie, recurenta prezentând situaţia de fapt şi aprecierea cum că tarifele erau la latitudinea părţilor, astfel că în recurs nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurentul nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată şi cum intimata SC B.I.V.S.F.R. SRL Iaşi a solicitat cheltuieli de judecată cererea acesteia urmează a fi admisă doar pentru suma de 1.000 lei, Curtea constatând că suma de 9.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii şi de munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC C.E.T. IAŞI SA Iaşi împotriva deciziei nr. 42 din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC C.E.T. IAŞI SA IAŞI suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 611/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 614/2011. Comercial → |
|---|
