ICCJ. Decizia nr. 656/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 656/2011
Dosar nr. 511/44/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, sub nr. 1888/91 din 3 iunie 2007, reclamanta SC F.S. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL Focşani, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 lei Euro, contravaloarea în lei la data plăţii a prejudiciului cauzat de pârâtă ca urmare a exploatării fără drept a obiectului brevetului de invenţie nr. 118746/46/2007 pentru perioada 30 aprilie 2007 - 30 iulie 2007.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 80 din 13 iunie 2008, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 25.000 euro, echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune, fiind obligată să plătească reclamantei şi suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, formulând, totodată, cerere de repunere în termenul de apel, cerere care a fost admisă în şedinţa publică din 19 decembrie 2008, reţinându-se că procedura de comunicare a hotărârii este nulă.
Prin Decizia nr. 122/ A din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a admis apelul declarat de pârâta SC D. SRL Focşani şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa nr. 80 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Vrancea şi a trimis cauza spre soluţionare la aceeaşi instanţă, reţinând că, prima instanţă a judecat cauza fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu pârâta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC F. SRL, soluţionat prin Decizia nr. 3272 din 9 decembrie 2009 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a admis recursul declarat de reclamantă, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că, instanţa de apel nu a analizat, în condiţiile art. 137 C. proc. civ., cu prioritate excepţia de tardivitate a apelului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrat sub nr. 511/44/2010, iar prin Decizia comercială nr. 51 din 9 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termen, formulată de către apelanta SC D. SRL Focşani şi a respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâta SC D. SRL Focşani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC D. SRL FOCŞANI, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de a formula apel, iar în rejudecare respingerea cererii principale ca netemeinică.
Critica adusă deciziei atacate, se referă în esenţă la faptul că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de repunere în termenul de a formula apel, având în vedere că recurenta nu a fost citată pe parcursul desfăşurării procesului, nefiindu-i comunicată hotărârea primei instanţe în vederea promovării căii de atac.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul pârâtei să fie respins, pentru următoarele considerente:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, apelanta şi-a întemeiat cererea pe nelegala citare în faţa instanţei de fond, aspect ce nu este prevăzut de dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., sens în care instanţa de apel a apreciat în mod corect că această cerere apare ca nefondată.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de apel, reţinându-se că termenul de exercitare a apelului este de 15 zile şi curge conform dispoziţiilor art. 284 alin. (l) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii.
Comunicare sentinţei a fost expediată pârâtei la sediul acesteia, indicat în cererea de apel, îndeplinirea procedurii de comunicare fiind tăcută prin afişare, nici o persoană nefiind găsită.
În acest context, susţinerile pârâtei, potrivit cărora, s-au încălcat dispoziţiile art. 92 C. proc. civ., nu pot fi primite având în vedere că aceste dispoziţii permit comunicarea actelor de procedură prin afişare, în cazul în care se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora, acesta fiind şi motivul indicat în dovada de comunicare a sentinţei apelate, aflate la dosarul de fond.
În raport de aceste considerente, se constată faptul că sentinţa civilă nr. 80 din 13 iunie 2008 a fost comunicată pârâtei la data de 30 iunie 2008, iar apelul declarat de aceasta a fost formulat la data de 20 august 2008, deci peste termenul legal de 15 zile, sens în care, instanţa de apel, în mod corect a respins apelul ca tardiv formulat.
Prin urmare, constatându-se că motivele invocate nu conduc la modificarea sau casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SRL FOCŞANI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SRL FOCŞANI împotriva deciziei comerciale nr. 51 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 653/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 663/2011. Comercial → |
|---|
