ICCJ. Decizia nr. 686/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 686/2011
Dosar nr.6423/30/2008
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 6423/30 din 15 august 2008 reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâţii M.G. şi SC E.E. SA, Asociaţia Salariaţilor SC E.E. SA şi Consiliul de Administraţie al societăţii, solicitând instanţei să dispună anularea Hotărârii nr. 2 din 28 iulie 2008 A.G.E.A. a SC E.E. SA.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, SC E.E. SA Timişoara a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii cererii în anulare motivat de faptul că, potrivit art. 132 alin. (4) din Legea societăţilor comerciale, administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie, în speţă, tocmai o astfel de hotărâre fiind atacată precum şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 133 din lege, asupra căreia pe parcursul dezbaterilor nu s-a mai insistat.
La termenul de judecată din 18 noiembrie 2008 s-a depus cerere de intervenţie în interes propriu de către numiţii R.N. şi C.V. prin care s-a solicitat constatarea nulităţii hotărârii A.G.E.A. din 28 iulie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 27/CC din 24 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 6423/30/2008 de Tribunalul Timiş s-a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii în anulare, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins cererea principală, formulată de reclamantul P.A. şi cererea de intervenţie.
S-a apreciat că excepţia de inadmisibilitate a cererii nu este întemeiată având în vedere faptul că reclamantul acţionar critică modalitatea de convocare a adunării, aspecte ce vizează legalitatea hotărârii A.G.E.A., iar în privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţi, s-a constatat că prin Decizia civilă nr. 1047/R din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 878/2008 a analizat, ca instanţă superioară de control, legalitatea încheierii nr. 13148 din 4 august 2008, pronunţată de judecătorul delegat în dosarul nr. 34378/2008 şi nu legalitatea hotărârii a cărei nulitate se solicită prin cererea de faţă.
Pe fond, din examinarea coroborată a actelor şi lucrărilor de la dosar, prin prisma dispoziţiilor legale în materie, instanţa a constatat că atât cererea principală a reclamanţilor cât şi cererea de intervenţie, bazate pe aceeaşi motivare în fapt şi în drept, sunt neîntemeiate, şi le-a respins, deoarece contrar celor invocate de aceştia, convocarea pentru adunarea A.G.E.A. din 28 iulie 2008, s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 117 din Legea societăţilor comerciale, respectiv a fost publicată atât în Monitorul Oficial cât şi în A.Z., ziar de largă răspândire pe plan local, adică în localitatea în care societatea îşi are sediul, neexistând niciun motiv de constatare a nulităţii hotărârii adoptate pentru nelegala convocare invocată de reclamant şi de intervenienţi.
Împotriva sentinţei civile de mai sus, în termen legal, au declarat apel reclamantul P.A. şi intervenienţii R.N. şi C.V. şi au solicitat schimbarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâţii – intimaţi SC E.E. SA, M.G. şi Asociaţia Salariaţilor SC E.E. SA au solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună respingerea apelului declarat împotriva sentinţei comerciale şi menţinerea acesteia ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea din data de 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de suspendare a judecăţii dosarului nr. 6423/30/2008 al acestei curţi până la soluţionarea dosarului penal nr. 1899/P/2009, formulată de pârâţii – intimaţi SC E.E. SA de M.G. şi Asociaţia Salariaţilor SC E.E. SA, în baza dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin Decizia nr. 111/A din şedinţa publică din 1 iunie 2010 a admis apelul declarat de reclamantul P.A. şi de intervenientul C.V. împotriva aceleiaşi hotărâri, a schimbat sentinţa comercială nr. 27/CC din 24 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 6423/30/2008 în sensul că a admis acţiunea şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul C.V. şi a anulat Hotărârea nr. 2 din 28 iulie 2008 a A.G.E.A. a SC E.E. SA.
De asemenea, a anulat, ca netimbrat apelul intervenientului R.N. şi a menţinut în rest hotărârea primei instanţe privind respingerea excepţiei de inadmisibilitate a cererii în anulare şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
A obligat pârâţii – intimaţi să-i plătească reclamantului – apelant suma de 41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
A reţinut că, la baza convocării A.G.E.A. a SC E.E. SA din data de 28 iulie 2008 şi a cărei hotărâre se cere a fi anulată a stat sentinţa civilă nr. 374/PI din 10 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 3767/30/2008, prin care s-a autorizat convocarea A.G.E.A. a SC E.E. SA cu ordinea de zi ce a fost ulterior discutată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC E.E. SA Timişoara din data de 28 iulie 2008.
Prin Decizia civilă nr. 156 din 2 februarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 3767/30/2008, s-a admis însă recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei civile s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond Tribunalului Timiş.
Prin încheierea civilă nr. 226/PI din 10 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 3767.1/30/2008, în temeiul art. 246 C. proc. civ., Tribunalul Timiş a luat act de renunţarea la judecata cererii formulate de reclamanţii M.G. şi Asociaţia Salariaţilor SC E.E. SA Timişoara în contradictoriu cu pârâta SC E.E. SA, prin Consiliul de Administraţie al SC E.E. SA.
Având în vedere, prin urmare, că adunarea generală extraordinară a fost convocată în baza unei hotărâri casate şi că potrivit dispoziţiile art. 311 C. proc. civ., hotărârea casată nu are nicio putere, s-a concluzionat că argumentele şi apărările pârâţilor – intimaţi privind legalitatea convocării nu pot fi primite.
Lipsa autorizării convocării atrage şi nulitatea hotărârii A.G.E.A. atacate, ceea ce atrage nelegalitatea sentinţei apelate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs doar pârâţii, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi au solicitat modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelurilor formulate.
S-a susţinut în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că hotărârea este sumar motivată şi conţine considerente străine de natura pricinii.
În cadrul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susţinut că hotărârea este nelegală, deoarece s-a pronunţat în sensul admisibilităţii acţiunii în anulare cu încălcarea art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, deşi intimatul – reclamant revocat din funcţia de administrator nu avea deschisă calea acţiunii în anularea hotărârii A.G.E.A. şi s-a nesocotit puterea de lucru judecat rezultată din Decizia civilă nr. 1047/R din 17 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 878/59/2008.
De asemenea, cât priveşte fondul litigiului conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii, acestea putând fi atacate numai dacă sunt contrare legii, statutului sau actului constitutiv, în cauză, nefiind dovedită o atare situaţie cum a reţinut şi prima instanţă astfel că apelul trebuia respins şi nu admis.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În privinţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile formulate nu sunt concludente, recurenţii – pârâţi nearătând în concret care sunt considerentele străine de natura pricinii, iar în ceea ce priveşte pretinsul caracter sumar al motivării, se constată că legea sancţionează nemotivarea sau existenţa unei motivări contradictorii în raport cu dispozitivul hotărârii ceea ce nu se poate reţine în cauză, astfel că acest motiv nu este fondat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că referitor la criticile legate de soluţionarea celor două excepţii privind inadmisibilitatea acţiunii în anulare şi autoritatea de lucru judecat, recurenţii – pârâţi nu pot invoca omisso medio aceste critici în condiţiile în care ele au fost respinse şi prin hotărârea pronunţată în primă instanţă, iar pârâţii nu au formulat apel, achiesând la soluţia dată în această privinţă, prin apel soluţia fiind schimbată, pe fond, doar la cererea reclamantului şi a intervenientul C.V.
În schimb, recursul este fondat, sub aspectul legalităţii hotărârii A.G.E.A., ceea ce trebuie reţinut fiind faptul că la momentul convocării adunării exista o autorizare a desfăşurării acesteia, iar faptul desfiinţării hotărârii judecătoreşti de autorizare nu poate afecta de nelegalitate însăşi hotărârea acţionarilor atât timp cât nu s-au putut reţine motivele de nelegalitate privind convocarea invocate prin cererile în anulare formulate de către reclamant şi intervenient, raportat la dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, faţă de dispoziţiile art. 132 alin. (1) din aceeaşi lege, forţa obligatorie a hotărârii avându-şi suportul în contractul de societate şi în Legea societăţilor comerciale care instituie principiul majorităţii manifestărilor de voinţă individuale pentru luarea unor hotărâri valabile, majoritate realizată în cauză.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ. recursul este fondat şi pe cale de consecinţă va fi admis cu consecinţa modificării deciziei în parte în sensul respingerii apelurilor formulate de reclamant şi intervenientul C.V., menţinându-se restul dispoziţiilor hotărârii în ceea ce priveşte apelul intervenientului R.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâţii SC E.E. SA Timişoara, Asociaţia Salariaţilor SC E.E. SA şi M.G., împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 111 din 1 iunie 2010 pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge apelurile declarate de reclamantul P.A. şi de intervenientul C.V., împotriva sentinţei Tribunalului Timiş nr. 27 din 24 martie 2009.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei cu privire la apelul declarat de intervenientul R.N., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 684/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 688/2011. Comercial → |
|---|
