ICCJ. Decizia nr. 692/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 692/2011
Dosar nr.33488/3/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC T.C.S. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC M.R. SA, să constate completarea şi prezentarea la plată de către această pârâtă în mod nelegal a filei CEC în sumă de 79.683,25 lei, iar, în contradictoriu cu pârâta B.R.D. – G.S.G. SA, să oblige pe această pârâtă să solicite Centralei Incidentelor de Plăţi din cadrul BNR anularea incidentului de plată legat de menţionata filă CEC.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată, prin sentinţa comercială nr. 106, pronunţată la data de 7 ianuarie 2010.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin introducerea unui CEC refuzat la plată pentru lipsa totală de disponibil, prezentat la plată înaintea termenului de prezentare, cazul în speţă, a intervenit incidentul de plată consemnat ca atare de către bancă, situaţie adusă la cunoştinţa reclamantei; că, potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 83/6 octombrie 1994 „cecul este plătibil la vedere", adică la prezentare şi nu poate fi emis decât dacă trăgătorul, emitentul, are disponibil la tras, cel care este obligat să plătească, banca, conform art. 3 din menţionata lege asupra cecului; că emitentul cecului se bazează pe constituirea unei acoperiri, o sumă aflată în contul bancar, constituită înainte de emiterea cecului, de o valoare mai mare sau egală cu aceea a cecului, fiind obligat să menţină acoperirea la dispoziţia beneficiarului până la încasarea sau până la prescrierea titlului; că emitentului nu îi este permis să retragă disponibilul înainte de a fi efectuată plata, deoarece cecul este un instrument de plată „la vedere", deci la prezentare, conform menţionatului articol din Legea nr. 59/1934, care dispune, expres, că orice stipulaţie contrară se socoteşte nescrisă şi că Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. reglementează procedura incidentului de plată şi stabileşte în sarcina persoanei declarante obligaţia de a declara incidentul de plată major, banca procedând corespunzător.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 238, pronunţată la data de 13 aprilie 2010.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar, examinând motivele de apel în raport cu sentinţa atacată, a reţinut că, prin introducerea unui CEC refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil, care a fost prezentat la plată înaintea termenului de prezentare, a intervenit incidentul de plată consemnat ca atare de către banca, care a îndeplinit întocmai prevederile Regulamentului nr. 1 al B.N.R. care reglementează procedura incidentului de plată şi stabileşte în sarcina persoanei declarante obligaţia sa de a declara incidentul de plată major.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs apelanta reclamantă invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel nu a analizat în niciun fel raportul obligaţional contractual existent între recurentă şi intimata SC M.R. SA, reţinând greşit culpa recurentei în faptul emiterii filei CEC fără acoperire în contul bancar şi a aplicat greşit legea, cu referire la Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, întrucât în cauză nu se poate vorbi de un incident de plată, astfel cum acesta este definit în art. 2 din menţionatul regulament – recurenta neprecizând relevanţa reiterării aspectelor privind fondul cauzei şi a criticilor aduse primei instanţe, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata B.R.D. – G.S.G. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză, ca fiind temeinice şi legale, aceleaşi concluzii formulând, în scris, şi intimata SC M.R. SA.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, prin incident de plată se înţelege neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor înainte sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa Centralei Incidentelor de Plăţi de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public.
Este de observat că, reţinând că a intervenit un incident de plată major prin refuzul la plată al CEC-ului prezentat înaintea expirării termenului de prezentare pentru lipsă totală de disponibil, instanţa de apel a confirmat cu justeţe soluţia instanţei de fond fundamentată pe Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, fiind lipsit de relevanţă, în speţă, raportul obligaţional contractual existent între recurentă şi intimata SC M.R. SA.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta SC T.C.S. SRL Otopeni, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 238 din 13 aprilie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2056/2011. Comercial → |
|---|
