ICCJ. Decizia nr. 719/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 719/2011
Dosar nr. 4984/63/2007
Şedinţa publică de la 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 30 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 4984/63/2007 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtele SC P.G. SA şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalului Dolj, reţinându-se că membrii consiliului nu au votat la primul punct al ordinii de zi, deşi deţineau majoritatea acţiunilor la societatea pârâtă; au votat favorabil la pct. 2, acela al stabilirii remuneraţiei, însă, analizând textele legale referitoare la aceste aspecte, instanţa a constatat că nu există nicio dispoziţie care să interzică dreptul de a vota al acţionarului administrator, dispoziţiile art. 126 din lege cuprinzând interdicţia participării administratorilor la formarea cvorumului numai în situaţia descărcării de gestiune sau a unei alte probleme care ţin de gestiunea sa.
Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin nemenţionarea în convocator a faptului că lista cuprinzând informaţiile cu privire la persoanele propuse pentru funcţia de administrator se află la dispoziţia acţionarilor, s-a constatat că, pe ordinea de zi a şedinţei adunării acţionarilor, a fost inclusă dezbaterea confirmării actualilor membri ai consiliului de administraţie. Nefiind propuse alte persoane, nu era necesar să fie furnizate alte informaţii, prezumându-se că acţionarii au cunoştinţă despre persoanele care deţin aceste funcţii.
In ceea ce priveşte cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor s-a reţinut că, potrivit art. 112 din lege, pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare, este necesară prezenţa acţionarilor care deţin cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, hotărârile luându-se cu majoritatea voturilor exprimate.
In speţă, la adunarea generală a acţionarilor din 15 februarie 2007 au participat acţionari ce reprezentau 76,99% din totalul acţiunilor, astfel că era respectat cvorumul necesar dezbaterii problemelor aflate pe ordinea de zi, sens în care este procesul-verbal al adunării şi adresa nr. 3877/R din 13 iunie 2007 a societăţii pârâte. S-a constatat că datele furnizate de depozitarul central sunt diferite, însă, conform acestora, prezenţa la şedinţă a fost de 74,33%, adunarea fiind astfel valabil constituită.
In ceea ce priveşte neîndeplinirea de către consiliul de administraţie a obligaţiei de a stabili o dată de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să voteze în cadrul adunării, s-a constatat că dispoziţiile art. 123 din lege, care prevăd o astfel de obligaţie, se referă numai la societăţile cu acţiuni la purtător, iar în cauză, capitalul social al societăţii pârâte este reprezentat de acţiuni nominative, astfel că nu era necesară stabilirea unei date de referinţă. S-a motivat că, dacă dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător se transferă prin simpla tradiţiune a acestora (art. 99 din lege), în cazul acţiunilor nominative dreptul de proprietate se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi, dacă sunt emise în formă materială, prin menţiune pe titlu (art. 98). Or, acest registru este ţinut de societatea pe acţiuni [art. 177 alin. (1) lit. a)] sau de o societate de registru independent autorizată (art. 180), la orice moment putându-se stabili care sunt persoanele cu drept de vot.
Nici următorul motiv de nulitate - acela al neindicării modului de convocare şi al prezentării documentelor din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor art. 117 - nu a putut fi reţinut de instanţa de fond, întrucât acţionarii au fost legal convocaţi, reclamantul a participat la şedinţă, deci a avut cunoştinţă despre ţinerea adunării, numai un asociat care nu a participat la adunare putând invoca nelegalitatea convocării. Cât despre documentele din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor art. 117, s-a reţinut că pârâta a făcut dovada publicării convocării în Monitorul Oficial.
In ce priveşte cererea de anulare a hotărârii luate de adunarea generală ordinară la pct. 5 al ordinii de zi, instanţa a reţinut că este, de asemenea, neîntemeiată. S-a avut în vedere că reclamantul a susţinut că nu s-au prezentat adunării care sunt unităţile ce urmează a fi desfiinţate sau închiriate, însă, în fapt, acestea au fost închiriate către membrii familiilor administratorilor sau desfiinţate fără nici un fel de consultare prealabilă, făcându-se doar o prezentare generică a unor operaţiuni de desfiinţare a unităţilor respective.
Instanţa a constatat că în convocare nu trebuie menţionate detaliile unor operaţiuni sau justificarea acestora, lămuririle necesare putând fi obţinute în cadrul şedinţei, însă din procesul-verbal al adunării nu rezultă faptul că reclamantul ar fi cerut explicaţii referitoare la unităţile care urmau a fi desfiinţate sau închiriate şi la motivele care determină astfel de măsuri, nicio altă probă în acest sens nefiind făcută de reclamant.
Prin decizia nr. 107 de la 18 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.I., cu motivarea că, dat fiind faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat lipsa cvorumului doar ca motiv de nulitate absolută a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor de la data de 15 februarie 2007, în temeiul art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi a efectului devolutiv al apelului, care constă în posibilitatea pe care o au părţile de a supune judecării în apel litigiul dintre ele, în ansamblul său, însă doar cu problemele de fapt şi de drept care au fost ridicate la prima instanţă, s-a analizat îndeplinirea condiţiilor de cvorum doar în privinţa Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor. Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu a analizat nici cel de-al doilea motiv de apel, întemeiat pe art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, motiv de nulitate invocat pentru prima dată în apel; înscrisurile depuse la instanţa de apel fac dovada că s-au respectat limitele de cvorum necesar pentru adoptarea unei hotărâri valabile, criticile apelantului neputând fi primite.
Împotriva acestei decizii, reclamantul P.I. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării tuturor motivelor de apel şi, în subsidiar, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate şi, pe fond, admiterea acţiunii şi anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC P.G. SA din data de 15 februarie 2007 şi a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC P.G. SA din data de 15 februarie 2007, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 punct 9 C. proc. civ.
In argumentarea motivelor de nelegalitate, se arată că hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 294 şi art. 295 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 126 şi art. 127 din Legea nr. 31 / 1990, atunci când s-a apreciat că nu este învestită prin cererea de apel cu analizarea stării de fapt, precum şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Actul constitutiv al SC P.G. SA şi art. 969 alin. (1) C. civ. atunci când apreciază că, pentru valabilitatea întrunirii Adunării Generale, cvorumul legal necesar, potrivit art. 112 din Legea nr. 31/1990, este de ½ din capitalul social şi nu de 2/3 din capitalul din capitalul social astfel cum prevede art. 17 alin. (3) din actul constitutiv.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :
Cu privire la primul motiv de recurs, Înalta Curte reţine că, în faza procesuală a apelului, nu se pot face cereri noi, iar potrivit regulii tantum devolutum quatum apellatum, instanţa va proceda la noua judecată asupra fondului numai în limitele criticilor formulate de apelant prin motivele de apel, fiind nefondat recursul omisso medio, prin care se formulează pentru prima dată critici care nu au fost invocate în apel.
Instanţa de apel a procedat în mod corect pronunţându-se numai asupra punctelor deduse judecăţii prin cererea de apel, orice alte aspecte, neaduse în discuţie prin apel, intrând în puterea lucrului judecat.
Aspectele privind o pretinsă încălcare a art. 126 alin. (1) nu sunt reale, deoarece membrii Consiliului de Administraţie nu au votat punctele 1 şi 2 ale ordinii de zi, acest aspect rezultând din cuprinsul procesului verbal al Adunării Generale Ordinare a Asociaţilor.
Al doilea motiv de recurs privind cvorumul este, de asemenea, nefondat, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultând că numai Hotărârea Adunării Generale Ordinare s-a solicitat a fi anulată pentru acest motiv de nulitate, nu şi Hotărârea Adunării Extraordinare. De altfel, reclamantul nu a avut nicio obiecţiune cu privire la cvorum la momentul adoptării hotărârii AGA, împrejurare ce rezultă din procesul verbal al Adunării, iar, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate injustiţie (...) de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Obiectul pricinii asupra căruia instanţa trebuie să se pronunţe este stabilit prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele administrate în cauză, judecătorii fiind ţinuţi să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Nu se poate dispune casarea sau modificarea hotărârii pentru că, din oficiu, în baza art. 129 C. proc. civ., instanţa nu a ordonat anumite dovezi, cât timp părţile aveau mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau. Pe de altă parte, rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 107 de la 18 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 107 de la 18 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 725/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 606/2011. Comercial → |
|---|
