ICCJ. Decizia nr. 722/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 722/2011
Dosar nr. 44338/3/2008
Şedinţa publică de la 17 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 20 noiembrie 2008 sub nr.44338/3/2008 reclamanta SC B.T.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.I.E. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 27 din 4 februarie 2000 încheiat între părţi ca urmare a operării pactului comisoriu de grad III prevăzut la cap. XI, art. 11.1 lit. e) din contract şi prin urmare să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 2.787,66 lei reprezentând contravaloare factură nr. 10112 din 11 martie 2008;
- obligarea pârâtei să predea reclamantei întregul activ ce a făcut obiectul asocierii în participaţiune, respectiv să predea spaţiul comercial în suprafaţă de 136,30 mp situat în municipiul Cluj, judeţul Cluj împreună cu terenul aferent părţii de active asociate în suprafaţă de (42,8 mp) 31,44 mp, cu toate cheltuielile imobilului (utilităţi) achitate la zi la data predării efective;
- plata daunelor-interese în cuantum de 670 Euro/lună plus TVA (prejudiciu efectiv cauzat şi beneficiu nerealizat) cauzate reclamantei ca urmare a nepredării spaţiului în discuţie în termen de 5 zile de la data primirii notificării nr. 878 din 04 martie 2008, daune calculate de la data de 10 martie 2008 până la data predării efective a acestui spaţiu;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că la data de 04 februarie 2000 s-a încheiat între părţi contractul de asociere în participaţiune nr. 27 din 04 februarie 2000 prin care s-a stabilit dezvoltarea unui program de investiţii pentru modernizarea şi exploatarea în comun a părţii de activ liberă de sarcini, aflată în administrarea directă a sucursalei B.T.T. Cluj, respectiv spaţiul liber de contracte din activul Sediu de agenţie B.T.T. Cluj, situat în Municipiul Cluj, în suprafaţă utilă de 100 mp şi terenul aferent în suprafaţă de 31,44 mp, bunuri identificate conform anexei nr. 1 la contract.
Prin actul adiţional nr. 1 din 29 septembrie 2004 părţile contractului de asociere în participaţiune au modificat suprafaţa ce formează obiectul contractului în sensul că era vorba de activul Sediu Agenţie B.T.T. Cluj, aflat în administrarea directă a sucursalei B.T.T. Cluj, situat în Municipiul Cluj, în suprafaţă de 136,30 mp şi teren aferent în suprafaţă de 42,8 mp.
Pentru cota minimă de participare la profit, părţile s-au înţeles ca asociatul administrator să achite asociatului participant SC B.T.T. SA suma de 670 Euro/lună la care se adaugă TVA, iar diferenţa de plătit, conform cotei de participare la profit a SC B.T.T. SA, se va stabili în maxim 30 de zile de la încheierea bilanţului contabil anual.
Plata sumei de 670 Euro/lună la care se adăuga TVA urma să fie efectuată în contul asociatului participant SC B.T.T. SA, până la data de 10 a lunii în curs, pentru luna precedentă, pe baza facturii emisă de CS B.T.T. SA.
Durata contractului a fost stabilită la 10 ani, existând posibilitatea prelungirii acestuia cu acordul părţilor, prin încheierea unui act adiţional.
A mai arătat reclamanta că pe durata derulării contractului, pârâta şi-a îndeplinit cu întârziere obligaţiile contractuale asumate referitoare la achitarea cotei minime de profit aferentă lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie ale anului 2007, aşa cum rezultă din facturile nr. 10056 din 25 octombrie 2007, 10072 din 23 noiembrie 2007 şi 10081 din 19 decembrie 2007.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480, art. 482, art. 483, art. 969 şi art. 1073, art. 1020, art. 1021 C. civ., art. 10 pct. 1, art. 274 C. proc. civ.
În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Prin sentinţa comercială nr. 10597 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă, a fost constată rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 27 din 4 februarie 2000, din culpa pârâtei, a fost obligată pârâta la plata sumei de 2787,66 lei penalităţi de întârziere, precum şi să predea reclamantei activul ce a făcut obiectul contractului Sediul Agenţie B.T.T. Cluj situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, a fost obligată pârâta la 6644,17 Euro în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune interese calculate de la data de 30 martie 2008 până la data de 20 noiembrie 2008, s-a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 27 din 4 februarie 2000 şi actul adiţional nr. 1 din 29 septembrie 2004 având ca obiect exploatarea în comun a activului sediu agenţie B.T.T. Cluj, situat în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Asociatul participant â€" pârâta avea obligaţia de a achita suma de 670 Euro/lună plus TVA până la data de 10 a lunii în curs, pentru luna precedentă, pe baza facturii emisă de asociatul administrator â€" reclamanta.
Pârâta a plătit, depăşind termenul scadent, sumele prevăzute în facturile nr. 10056 din 25 octombrie 2007, 10072 din 23 noiembrie 2007, 10081 din 19 decembrie 2007, 10099 din 24 ianuarie 2008, 9984 din 24 ianuarie 2008, considerent pentru care reclamanta a făcut aplicarea pactului comisoriu prevăzut de art. 11.1 lit. e) notificând pârâtei rezilierea de drept a contractului.
Conform dispoziţiilor art. 6.3 din contract, pentru neplata în termen a obligaţiilor contractuale, asociatul administrator va plăti penalităţi de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere, aplicate asupra sumei datorate, astfel că pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.787,66 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi la plata sumei de 6.644,17 Euro în echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând daune interese pentru nepredarea spaţiului, calculate de la data de 10 martie 2008 până la data de 20 noiembrie 2008.
Criteriul în funcţie de care s-a stabilit cuantumul daunelor îl reprezintă cota minimă stabilită de părţi prin contractul de asociere.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.
Reclamanta a solicitat admiterea apelului său, modificarea în parte a sentinţei în sensul obligării intimatei la plata sumei de 670 Euro/lună plus TVA de la data de 10 martie 2008 până la predarea efectivă a spaţiului ce a format obiectul contractului, sumă ce reprezintă daune-interese pentru prejudiciul cauzat, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta pârâtă a solicitat, la rândul său, admiterea apelului declarat, modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia comercială nr. 268 din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respins apelul formulat de reclamantă, a fost admis apelul formulat de pârâtă, a fost schimbată în tot sentinţa comercială nr. 10597 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a fost respinsă acţiunea, ca nefondată, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 2975 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Reclamanta a solicitat instanţei să constate rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat cu apelanta-pârâtă, ca urmare a operării pactului comisoriu de grad III prevăzut la Cap. XI, art. 11.1 lit. e) din contract, şi în consecinţă să fie obligată aceasta la plata contravalorii penalităţilor de întârziere, la predarea activului ce a făcut obiectul asocierii, precum şi la plata daunelor interese.
Reclamanta a solicitat instanţei să constate rezilierea convenţională, în temeiul art. 11.1 lit. e) din contract, potrivit căruia asocierea va înceta prin rezilierea de plin drept fără nici o altă formalitate prevăzută de lege, printr-o notificare simplă (făcută cu cel puţin 5 zile înaintea datei încetării), în cazul în care una din părţi, în mod culpabil dovedit nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contract.
Obligaţia neîndeplinită de către pârâtă constă în achitarea cu întârziere a mai multor facturi privind cota de asociere datorată.
Clauza cuprinsă în art. 11.1 lit. e) din contract reprezintă într-adevăr un pact comisoriu de grad III, astfel cum susţine B.T.T., însă ale cărui efecte sunt mai puţin energice.
Astfel, pornind de la modul în care a fost redactat pactul comisoriu şi care reprezintă voinţa părţilor, partea care solicită rezilierea trebuie să dovedească că în mod culpabil cealaltă parte nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contract.
Ca atare, instanţa este cea care trebuie să aprecieze, în această situaţie, cu privire la îndeplinirea culpabilă sau nu a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, ca o condiţie prealabilă a constatării rezilierii.
Reclamanta a invocat în susţinerea cererii sale de constatare a rezilierii, faptul că pârâta a achitat cu întârziere o serie de facturi, iar la data introducerii acţiunii aceasta datora suma de 2.787,66 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 10112 din 11 martie 2008.
Din facturile şi chitanţele depuse la dosar, nu rezultă că la data introducerii acţiunii pârâta se afla în culpă contractuală, toate obligaţiile de plată către reclamantă fiind stinse. Mai mult, factura nr. 10112 din 11 martie 2008 a fost achitată cu OP nr. 136 în data de 9 aprilie 2008.
Având în vedere că nu există nici o culpă dovedită din partea pârâtei în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, măsura rezilierii dispusă de către prima instanţă este greşită, motiv pentru care în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanţa de apel a admis apelul pârâtei, a schimbat, în tot, sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti aducându-i următoarele critici.
Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea legii şi cu interpretarea greşită actului juridic dedus judecăţii, având drept consecinţă schimbarea înţelesului vădit şi neîndoielnic al acestuia.
Recurenta arată că prin contractul de asociere în participaţiune, nr. 27 din 4 februarie 2000, cele două părţi şi-au asumat drepturi şi obligaţii, a căror încălcare sau executare necorespunzătoare, au convenit să fie sancţionate prin aplicarea pactului comisoriu de grad III, respectiv prin rezilierea de plin drept a contractului (art. 10 pct. 1), fără nici o altă formalitate prevăzută de lege, făcută printr-o simplă notificare [art. 11 pct. 1 lit. e)].
De-a lungul timpului asociatul administrator SC M.I.E. SRL nu a dat dovadă de bună credinţă în relaţia contractuală cu SC B.T.T. SA, îndeplinindu-şi necorespunzător obligaţiile contractuale şi procedând la executarea acestora doar sub ameninţarea aplicării sancţiunii rezilierii contractului de asociere.
În acest sens, recurenta-reclamantă invocă adresele nr. 1363 din 25 iunie 2004, nr. 3093 din 18 decembrie 2003, nr. 585 din 15 martie 2004, prin aceste adrese reclamanta solicitând pârâtei transmiterea raportului periodic al activităţii de asociere, pârâta neîndeplinindu-şi obligaţia de transmitere a acestuia.
Şi în ce priveşte executarea obligaţiei de plată a cotei minime de asociere, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, reclamanta indicând în acest sens un nr. de 14 facturi care au fost plătite cu întârziere.
Reclamanta-recurentă apreciază că în cuprinsul contractului a fost prevăzut un pact comisoriu de gradul III care prevede ca în cazul în care una dintre părţi nu execută obligaţiile sale până la termenul stabilit, contractul este rezolvit de plin drept, instanţa de judecată nefiind competentă să acorde termen de graţie debitorului şi nici să se pronunţe cu privire la oportunitatea rezoluţiunii, în contractele comerciale nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului.
Prin urmare, recurenta-reclamantă apreciază că a procedat în mod legal atunci când, prin adresa nr. 878 din 4 martie 2008, a notificat pe pârâtă cu privire la aplicarea pactului comisoriu de gradul III solicitându-i predarea activului.
Menţionează că a intentat acţiune în instanţă, deoarece pârâta nu a dat curs cererii sale.
Recurenta apreciază că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, deoarece în loc să aprecieze cu privire la existenţa culpei procesuale a pârâtei la momentul în care pactul comisoriu a fost valorificat prin notificarea adresată pârâtei, instanţa de apel s-a raportat la existenţa culpei pârâtei la momentul introducerii acţiunii, încălcând astfel prevederile art. 44 C. com. şi ale art. 1079 C. civ., instanţa de apel depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti.
În drept, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosarul cauzei intimata pârâtă a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate în recurs, precum şi la apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Critica cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi reţinută.
Astfel, chiar reclamanta este cea care a învestit instanţa de judecată cu o cerere prin care a solicitat acesteia să constate rezilierea contractului în reziliere în participaţiune nr. 27 din 4 februarie 2000 încheiat între părţi, obligarea pârâtei la predarea întregului activ ce a făcut obiectul asocierii, la plata unor sume de bani precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, dacă reclamanta-recurentă considera că o instanţă judecătorească nu este competentă să soluţioneze respectiva cerere, nu trebuia să se adreseze instanţei de judecată.
Instanţa de judecată este, însă, competentă să soluţioneze cererea formulată de reclamantă, însă problema care se pune este aceea dacă reclamanta a reuşit să-şi dovedească pretenţiile sau nu, instanţa de apel reţinând, în mod corect, că reclamanta trebuia să-şi dovedească, în instanţă, pretenţiile, respectiv faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit, în mod culpabil, obligaţiile contractuale, şi abia atunci instanţa de judecată ar fi trebuit să constate că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 11 pct. 1 lit. e) din contract.
Nu se poate reţine nici critica cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel nu a făcut decât să interpreteze clauzele contractului, prin raportare la dispoziţiile legale, nefăcând o aşa zisă interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, apreciind că, în speţă, este vorba despre un contract de asociere în participaţiune şi nu de un alt tip de contract.
Prin urmare, nu există o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii ci doar o interpretare a clauzelor contractului, incidente fiind astfel, cel puţin teoretic, doar dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nici sub acest aspect, însă, criticile formulate nu pot fi reţinute.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că la art. 11 pct. 1 lit. e) din contract a fost prevăzut un pact comisoriu de grad III, dar că, pentru ca acest pact comisoriu să opereze, trebuie să se dovedească faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în mod culpabil.
Prin urmare, aceasta era singura problemă de drept, care s-ar fi putut încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă ea a fost dezlegată în mod legal de către instanţa de apel, din cuprinsul dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. e) ale contractului de asociere în participaţiune nr. 27 din 4 februarie 2000, rezultând, într-adevăr, că pentru a opera pactul comisoriu de gradul III, trebuie să se dovedească neîndeplinirea, în mod culpabil, a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi, în speţă de către pârâtă.
Celelalte critici vizează, însă, chiar starea de fapt, respectiv îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă, instanţa de apel reţinând că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta s-ar fi aflat în culpă contractuală.
Sub aspectul temeiniciei, respectiv al îndepliniri sau neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către pârâtă, instanţa de recurs nu mai poate analiza hotărârea instanţei de apel, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
În baza art. 274 C. proc. civ., reclamanta-recurentă va fi obligată la 3.100 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 268 de la 4 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă reclamanta la plata sumei de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 723/2011. Comercial → |
|---|
