ICCJ. Decizia nr. 732/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 732/2011
Dosar nr. 5055/1/2010
Şedinţa publică de la 17 februarie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 29 iulie 2007 sub nr. 2838/107/2007, reclamanta D.D.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.P.C. SRL:
- rezilierea contractului încheiat la data de 10 octombrie 2005 şi înregistrat sub nr. 570 între reclamantă, în calitate de beneficiar şi pârâta, în calitate de executant;
- obligarea societăţii pârâte la plata următoarelor sume, sub rezerva majorării câtimii în condiţiile art. 132 C. proc. civ., după efectuarea expertizei:
- 16.000 Euro sau echivalentul în lei la data plaţii, reprezentând suma achitată societăţii pârâte;
- 30.000 Euro sau echivalentul în lei la data plaţii, reprezentând daune interese, contravaloarea sumelor necesare remedierii lucrării sau demolării şi aducerii terenului în situaţia iniţială, costul expertizei efectuate până în prezent, a autorizaţiilor care au expirat etc.;
- 3.000 Euro sau echivalentul în lei la data plaţii, cu titlu de daune morale.
- să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri de 0,15% pe zi de întârziere, calculate pentru valoarea lucrărilor întârziate sau neexecutate, cu titlu penalităţi daune interese, calculate pana la data achitării efective a debitului;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 10 octombrie 2005 a încheiat cu societatea pârâtă contractul înregistrat sub nr. 570 din 10 octombrie 2005, în baza acestui contract, pârâta urma să ridice, conform proiectului tehnic nr. 78/2005 executat de SC C. SRL, construcţia â€" fază în roşu - a locuinţei proprietate personală a reclamantei, reclamanta s-a obligat la plata lucrărilor, eşalonat, conform stadiilor stabilite în contract, că a fost achitată suma de 16.000 Euro, în contul lucrării, suma care acoperea fazele de executare până la faza de începere a turnării plăcii de beton demisol, de asemenea, că având în vedere contractul prin care societatea pârâtă se obliga să termine lucrările până la data de 31 decembrie 2006, reclamanta a suportat şi alte cheltuieli în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie.
A arătat că societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, lucrările executate nu au respectat proiectul, erorile de construcţie şi calitatea inferioara a lucrării fiind vizibile, în luna decembrie 2006, proiectantul lucrării SC C. SRL din Alba-Iulia a constatat abateri şi neconcordanţe între lucrarea executată până la acea dată şi parametrii din proiect şi, ca urmare, a recomandat reclamantei necesitatea efectuării unei expertize tehnice care să stabilească măsurile de remediere a deficientelor de execuţie constatate şi s-a întocmit şi un proces verbal de constatare nr. 85 din 5 decembrie 2006, că la data efectuării expertizei (mijlocul lunii ianuarie 2007), construcţia era în faza de executare a elementelor structurii parterului şi lucrările erau oprite, iar expertiza, pe care reclamanta a suportat-o financiar, efectuată de către expertul tehnic MLPTL P.A., s-a concretizat în raportul de expertiză nr. 24/2007, conţinutul raportului scoţând în evidenţă faptul că în realitate s-au comis un număr foarte mare de abateri şi greşeli legate de toate fazele construcţiei, expertul considerând că soluţia tehnică de corectare a deficientelor constatate este de aducere a parametrilor construcţiei executate la valorile din proiect.
Mai arată că a notificat societatea pârâtă, în ideea de a găsi o soluţionare amiabilă, urmând şi procedura concilierii prevăzuta expres de dispoziţiile art. 720/1 C. proc. civ., dar nu s-a găsit o modalitate rezonabilă de rezolvare a problemei şi de acoperire a prejudiciului care a fost cauzat prin întârziere.
Astfel, reclamanta a invocat, că urmare a conduitei culpabile a pârâtei, a suferit şi un prejudiciu de ordin material, prin neexecutarea la termen a lucrării şi prin executarea necorespunzătoare a acesteia, cât şi un prejudiciu de ordin moral, acest din urma aspect vizând şi prejudiciul de agrement în sensul că a fost lipsită de confortul pe care trebuia să i-l ofere construcţia (în sens material, prin normala utilizare a acesteia, dar şi psihic - având certitudinea lucrului bine făcut, a siguranţei construcţiei), şi că daunele morale au fost apreciate ca având finalitatea de a repara rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv.
Referitor la obligaţia penalităţilor de întârziere, arată că este stipulată la nivelul unei clauze penale, ca şi cuantum procentual - art. 6.1.b. din contract, la stabilirea acestui procent s-au avut in vedere următoarele elemente: termenul de predare al lucrării art. 3 (cel de 31 decembrie 2006) faţă de care se calculează numărul zilelor de întârziere.
În drept, invocă reclamanta art. 969, art. 998, art. 999, art. 1470 C. civ., art. 43 C. com. şi dispoziţiile OG nr. 9/2000, art. 274 C. proc. civ.
Pârâta SC C.P.C. SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiuni comerciale ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că, atâta timp cât reclamanta i-a achitat contravaloarea lucrărilor efectuate conform proiectului, a efectuat lucrările de construcţie îndeplinindu-şi astfel obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contract, că în timpul derulării contractului, mai precis în cursul anului 2006, între părţi au apărut neînţelegeri deoarece aceasta nu a achitat TVA-ul cuprins în facturile emise până la acea dată, facturi care cuprindeau cheltuielile efectuate de către pârâtă pentru edificarea construcţiei, respectiv suma de 3.040 Euro, că până la acea dată reclamanta nu a avut nicio obiecţie în ceea ce priveşte lucrările efectuate şi calitatea acestora.
A mai arătat că, observând atitudinea culpabilă a reclamantei, în ceea ce priveşte plata sumelor de bani, mai exact plata TVA-ului aferent primelor facturi achitate în mod parţial, a încercat să rezolve această problemă cu reclamanta pentru a putea continua lucrările, însă aceasta a fost plecată o mare perioadă de timp a anului 2006 în Italia, întorcându-se abia în toamna aceluiaşi an.
Aşadar, în condiţiile în care reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de plată a contravalorii lucrărilor efectuate în termenele stabilite, fiind deci în culpă contractuală, acţiunea promovată de aceasta, pe lângă faptul ca este neîntemeiată, este şi inadmisibilă, deoarece nu-şi poate invoca propria culpa ca temei al admiterii acţiunii, fiind de principiu obligativitatea contractelor legal încheiate (art. 969, art. 1020, art. 1021 C. civ.).
Cât priveşte capătul de cerere vizând obligarea societăţii la 16.000 Euro reprezentând suma achitată, a solicitat respingerea, întrucât pentru această sumă a efectuat lucrările potrivit proiectului, iar reclamanta nu a avut nicio obiecţiune cu privire la aceste lucrări, mai mult, reclamanta este cea care, în temeiul clauzei contractuale inserată la punctual 4.1.2 şi 6.2, datorează societăţii TVA-ul aferent lucrărilor executate, menţionând că pe parcursul derulării contractului şi a efectuării lucrărilor reclamanta nu a notificat-o nici în ceea ce priveşte lucrările şi calitatea acestora, nici în ceea ce priveşte termenii de execuţie a acestora, mulţumindu-se ca societatea să le efectueze fără ca reclamanta să avanseze sumele de bani necesare acoperirii costului lucrărilor efectuate şi apoi să apeleze la diferite tertipuri pentru a întârzia voit plata lucrărilor.
Capătul de cerere vizând obligarea societăţii la daune interese întemeiat pe art. 999 C. civ., solicită a fi respins, ca inadmisibil şi neîntemeiat, fiind de principiu că nu este posibilă o combinare a răspunderii delictuale cu răspunderea contractuală, cele doua răspunderi excluzându-se reciproc, între părţi fiind încheiat un contract în care acestea au prevăzut o clauză penală, în art. 6.1.b şi art. 6.2.b, iar instanţa nu poate reduce sau mări cuantumul acestora şi nici verifica întinderea prejudiciului, ca atare reclamanta este ţinută de această clauză penală şi nu poate solicita alte sume cu titlu de daune interese sau daune morale.
Prin sentinţa comercială nr. 516/COM din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Alba, secţia comercială de contencios administrativ, a fost admisă, în parte, cererea reclamantei, s-a dispus rezilierea contractului nr. 570 din 10 octombrie 2005 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 43.111,93 lei daune interese, precum şi 1423,86 lei cheltuieli de judecată, respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.
În fapt, la 10 octombrie 2005, reclamanta D.M.N. a încheiat cu societatea pârâtă contractul înregistrat sub nr. 570 din 10 octombrie 2005. Conform clauzelor cuprinse în contract, pârâta SC C.P.C. SRL trebuia să ridice, conform proiectului tehnic nr. 78/2005 executat de SC C. SRL, construcţia â€" fază în roşu - a locuinţei proprietate personală a reclamantei. Reclamanta s-a obligat la plata lucrărilor, eşalonat, conform stadiilor stabilite în contract.
La data încheierii contractului, aşa cum reiese din menţiunea din contract â€" fila 5 â€" rezultă că aceste sume au fost achitate, reclamanta a achitat suma de 16.000 Euro, în contul lucrării, 4.000 Euro la încheierea contractului, 5.000 Euro la turnarea elevaţiei demisol şi 7.000 Euro la începerea lucrărilor de turnare placa beton demisol. Această sumă reprezintă în lei 57.545,60 RON., prin convertirea sumei de 16.000 Euro la cursul de schimb valutar de la data contractului 10 octombrie 2005, de 3,5966 RON.
Ulterior, reclamanta a mai achitat pe parcursul executării lucrărilor: 1.000 RON la 6 decembrie 2006, 9.320 RON la 28 decembrie 2006, 45.180 RON la 29 decembrie 2006, potrivit chitanţelor depuse la dosar, la filele 60-61.
Aşadar, reclamanta a achitat în total, pentru executarea construcţiei de către pârâtă, suma de 113.045,60 RON.
Pentru a verifica susţinerile reclamantei relative la lipsa de calitate a lucrărilor, în cauză s-a dispus efectuarea, iniţial, prin încheierea din 6 noiembrie 2007, şi apoi prin încheierea din 4 decembrie 2007, unei lucrări de expertiză de către expertul C.G.M., având ca obiective: să se identifice lucrările executate până în prezent la imobilul reclamantei situat în Alba Iulia, zona Alba â€" Miceşti - La Cazarmă, precum şi valoarea acestora, să se identifice dacă lucrările executate respectă documentaţia tehnică şi dacă sunt corespunzătoare calitativ, iar în caz contrar, care sunt viciile constatate, precum şi valoarea lucrărilor de remediere.
Raportul de expertiză întocmit de expertul C.G.M., depus la dosar la filele 72 şi urm, a făcut obiectul obiecţiunilor ambelor părţi, iar pentru că cele 3 completări ale acestui raport nu au folosit soluţionării cauzei, s-a dispus, prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2008, înlocuirea expertului C.G. cu expertul C.M., în vederea efectuării raportului de expertiză în construcţii dispus în cauză, şi transferul onorariului achitat din contul expertului C.G. în contul expertului C.M.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de C.M., astfel cum a fost completat, acesta a identificat şi evaluat lucrările executate la imobilul în litigiu şi a propus o variantă în care o parte din lucrări se păstrează (subsolul din beton şi placa peste subsol), iar o parte din lucrările constatate necorespunzător executate să fie desfăcute.
Valoarea lucrărilor executate în această variantă este de 699.336.771 ROL, inclusiv TVA â€" fila 283 la dosar â€" valoare obţinută după ce s-a scăzut valoarea lucrărilor necesare pentru desfacerea părţii din clădire ce trebuie îndepărtată.
Constatând că pârâta se face vinovată de neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei asumate prin contract, prima instanţă a mai reţinut că rezilierea contractelor este reglementată de art. 1020-1021 C. civ. şi, examinând în concret îndeplinirea în speţă a cestor condiţii, a reţinut că acestea sunt îndeplinite.
Având în vedere că reclamanta, proprietar al terenului pe care s-a construit imobilul, rămâne cu construcţia, acesteia i se pot acorda daune interese reprezentând doar dintre diferenţa dintre suma plătită şi valoarea construcţiei, din care se deduce suma necesară remedierii erorilor de construcţie, adică 113.045,60 RON minus 699.336.771 ROL (69.933,67 RON).
Prin urmare, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 43.111,93 RON, daune interese.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată şi la plata sumei de 1.423,86 RON, cheltuieli de judecată, justificată astfel: timbru judiciar 3 RON fila 33 verso, taxe judiciare 2.000; 248; 662,60; 663,66; 667,24; 662,66; 662,80 RON filele 33, 34, 66, 76-77, 85, 90; 600 RON onorariu expert fila 81, şi 500 RON onorariu avocat, în total 5820,46 RON, proporţional cu măsura admiterii cererii, adică 11.986,86 Euro - 43.111,93 RON în euro la cursul oficial valutar BNR din 10 octombrie 2005.
Reclamanta nu a făcut dovada că i s-a produs un prejudiciu de natură morală atât de grav încât să fie necesar a fi reparat prin acordarea de sume de bani, în condiţiile art. 998-999 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât reclamanta cât şi pârâta.
În apelul formulat de către reclamantă s-a solicitat casarea sentinţei de fond, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pronunţarea unei decizii prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 30.000 Euro, reprezentând daune interese precum şi la plata despăgubirilor de 0,15% pe zi de întârziere, conform contractului încheiat între părţi.
A mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 3000 Euro solicitate şi la instanţa de fond, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În apelul formulat de către pârâtă s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate în sensul înlăturării obligaţiei de plată către reclamantă a daunelor interese şi a cheltuielilor de judecată.
Pârâta a mai formulat şi cerere de suspendare a executării sentinţei atacate, faţă de care instanţa de apel s-a pronunţat prin încheierea comercială nr. 14/A/CC/2010, în sensul că a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, după cum şi pârâta a declarat în fata instanţei, la termenul din 3 martie 2010.
Prin Decizia comercială nr. 32 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, au fost respinse ambele apeluri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Referitor la motivul de apel cu privire la greşita stabilire a cuantumului daunelor interese, criticat de către ambele părţi, s-a constatat că în mod corect acestea au fost stabilite la suma de 43.111,93 RON.
Prima instanţă a luat în considerare concluziile raportului de expertiză tehnică, care în mod exact a stabilit că o parte din lucrări pot fi păstrate (subsolul din beton şi placa peste subsol), iar o parte din lucrările constatate necorespunzător urmează să fie desfăcute.
Valoarea lucrărilor executate, care pot fi păstrate, este de 699.336.771 ROL inclusiv TVA, valoare obţinută după ce s-a scăzut valoarea lucrărilor necesare pentru desfacerea părţii de clădire ce trebuie îndepărtată, respectiv 43.111,93 RON în limita căreia s-au stabilit daunele interese.
În mod corect nu au fost acordate daunele morale întrucât nu s-a făcut dovada că reclamantei i s-a produs un prejudiciu de natură morală atât de grav încât să fie necesar a fi reparat prin acordarea de sume de bani, în condiţiile art. 998-999 C. civ.
De asemenea, faţă de împrejurarea că, faţă de contractul dintre părţi, s-a dispus rezilierea, acesta nu mai produce efecte juridice, astfel că nu mai poate pretinde nici obligarea celeilalte părţi la plata penalităţilor de întârziere.
În situaţia în care reclamanta nu ar fi solicitat rezilierea contractului de prestări servicii, ci executarea acestuia, modalitate alternativă prevăzută de art. 1021 C. civ., ar fi fost îndreptăţită să solicite penalităţi de întârziere.
Nu poate fi primit nici motivul invocat de către pârâtă, că nu s-a plătit suma de 113.045,60 RON, întrucât la data încheierii contractului, după cum rezultă la fila 5, s-a achitat suma de 4000 Euro, 5000 Euro la turnarea elevaţiei demisol, şi 7000 Euro la începerea lucrărilor de turnare placă beton demisol.
Ulterior, reclamanta a mai achitat pe parcursul executării lucrărilor 1000 RON la 6 decembrie 2006, 9320 RON la 28 decembrie 2006, 45.120 RON la 20 decembrie 2006 potrivit chitanţelor de la dosar.
Corespunzător pretenţiilor acordate şi cheltuielilor făcute, s-au acordat şi cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâta.
I. În recursul său, reclamanta D.D.N. a dus următoarele critici deciziei recurate.
În mod greşit pârâta a fost obligată doar la plata sumei de 43.111,93 lei cu titlu de daune interese, în condiţiile în care aceasta era îndreptăţită să i se acorde integral pretenţiile.
Recurenta susţine că deşi a achitat pârâtei suma de 16.000 Euro aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, executând lucrări necorespunzătoare calitativ, care impun demolarea lor, urmată de executarea din faza zero, lucrările deja efectuate, şi păstrate de instanţă, nu îi profită.
De asemenea, suma de 30.000 Euro nu reprezintă doar suma necesară pentru demolarea construcţiei şi aducerea terenului în faza iniţială, ci se referă şi la celelalte cheltuieli făcute înainte de declanşarea procesului (expertiza extra judiciară), precum şi a celor care vor urma după finalizarea acestuia (refacerea proiectului, obţinerea de noi autorizaţii etc).
Acordarea daunelor morale era necesară în condiţiile în care era stabilit un termen de finalizare, care a fost depăşit, astfel că i-a fost creată o stare de disconfort cauzată de lipsa de folosinţă a imobilului, se impune obligarea pârâtei la penalităţi de întârziere de 0,15% /zi, deoarece acestea erau prevăzute în contract, iar cenzurarea lor de către instanţa de judecată a înfrânt principiul de drept, potrivit căruia contractul este legea părţilor.
II. În recursul său, pârâta SC C.P.C. SRL a adus următoarele critici deciziei recurate.
Hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, fiind bazată pe interpretarea eronată a probelor administrate şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat, ca după rezilierea contractului, pârâta să fie obligată la contravaloarea sumei de 16.000 Euro, însă, instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe şi a acordat reclamantei mai mult decât aceasta a cerut, respectiv dublul sumei solicitate de reclamantă.
Se susţine de către recurenta-pârâtă că reclamanta nu a făcut decât o plată parţială a contravalorii lucrărilor executate de către pârâtă, astfel că, în condiţiile în care reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de plată, fiind deci în culpă contractuală, acţiunea promovată de aceasta, pe lângă faptul că este neîntemeiată, este şi inadmisibilă, deoarece nu-şi poate invoca propria culpă ca temei al admiterii acţiunii.
Recurenta-pârâtă susţine că instanţa nu a ţinut cont de calculele făcute de experţi, şi nici de chitanţele existente la dosarul cauzei, din întreg ansamblul probator rezultând că valoarea lucrărilor efectuate se ridică la suma de 69.936 lei, din care reclamanta nu a plătit decât contravaloarea a 16.000 Euro, rezultând că lucrările executate au fost plătite doar parţial.
Mai mult, susţine recurenta-pârâtă, reclamanta nu a plătit nici până în prezent TVA â€"ul aferent în cuantum de 3045 Euro.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate de către recurente, Înalta Curte va respinge ambele recursuri, pentru considerentele ce urmează.
I. Criticile formulate de către reclamanta D.D.N. vizează greşita reţinere a stării de fapt, deci temeinicia deciziei recurate, raportat la faptul că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că o parte din construcţie mai poate fi folosită, cât de fapt, nici această parte nu mai poate fi folosită pentru realizarea proiectului iniţial.
Aceste critici nu mai pot fi examinate de către instanţa de recurs în calea de atac extraordinară a recursului, deoarece pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000, în prezent, instanţa de recurs neputând analiza decât dacă aceste critici se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În ce priveşte critica cu privire la neacordarea daunelor morale, nici acestea nu pot fi reţinute, instanţa de apel constatând în mod legal că temeiul acestor despăgubiri îl constituie răspunderea delictuală civilă, or, între părţi există un contract, iar răspunderea pârâtei nu poate fi angajată decât în condiţiile clauzelor contractuale.
Referitor la neacordarea penalităţilor de întârziere, în mod legal a reţinut instanţa de apel că acestea nu pot fi acordate, reclamanta optând pentru rezilierea contractului şi acordarea de daune interese, nu pentru executarea contractului, caz în care s-ar fi putut acorda şi penalităţi de întârziere, acestea fiind prevăzute în contract.
II. Criticile formulate de pârâta SC C.P.C. SRL nu pot fi reţinute.
Critica cu privire la interpretarea eronată a probelor administrate nu poate fi reţinută, deoarece această critică vizează temeinicia hotărârii recurate, or, în calea de atac a recursului, instanţa de recurs nu poate examina, sub acest aspect, Decizia recurată, ci numai sub aspectul legalităţii hotărârii, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Nu se poate reţine nici critica ce vizează faptul că instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe, a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a acordat o sumă mai mare decât cea solicitată prin cererea introductivă.
Această critică vizează, până la urmă, tot temeinicia deciziei recurate, pârâta-recurentă susţinând că reclamanta a achitat doar suma de 16.000 Euro, însă prima instanţă a reţinut că reclamanta a achitat în total suma de 113.045,60 lei, cu mult peste valoarea lucrărilor efectuate, dar care pot fi păstrate, ce se ridică la suma de 69936 lei, această soluţie fiind păstrată de instanţa de apel.
Prin urmare, nu se poate reţine că reclamanta ar avea vreo culpă în neexecutarea obligaţiilor contractuale, şi că cererea sa ar fi inadmisibilă, dimpotrivă, ambele instanţe de fond au reţinut, în mod legal, că pârâta este cea care nu şi-a respectat obligaţiile contractuale şi, deoarece, reclamanta a solicitat rezilierea contractului şi nu obligarea pârâtei la executarea acestuia, i-au fost acordate acesteia, despăgubiri constând în daune interese pentru neexecutarea culpabilă a contractului, de către pârâtă.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
Ţinând cont de faptul că ambele părţi au căzut în pretenţii, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., nu vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta D.D.N. şi pârâta SC C.P.C. SRL Alba Iulia împotriva deciziei nr. 32/A de la 24 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 735/2011. Comercial → |
|---|
