ICCJ. Decizia nr. 723/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 723/2011
Dosar nr. 47707/3/2008
Şedinţa publică de la 17 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 decembrie 2008 reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR a chemat în judecată pârâtul M.V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 112 din 15 ianuarie 2001 referitor la spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă din sector 3 Bucureşti pentru neplata chiriei, evacuarea pârâtului pentru lipsă titlu locativ şi obligarea acestuia la plata sumei de 1.203,73 lei din care 335,21 lei chirie restantă, 69,69 lei TVA restant, 789,84 lei majorări de întârziere chirie, 14,99 lei majorări de întârziere TVA aferente perioadei 1 decembrie 2005 â€" 31 iulie 2006.
În motivarea acţiunii, se arată că urmare a ordinului de repartizare nr. 336 din 11 decembrie 2000 emis de Primăria Municipiului Bucureşti â€" Direcţia Generală de Asistenţă Socială prin care i s-a repartizat pârâtului un spaţiu cu altă destinaţie în , sector 3 pentru care s-a încheiat contractul nr. 112 din 15 ianuarie 2001, însă începând din 4 decembrie 2005 pârâtul nu a mai achitat chiria lunară acumulând un debit de 1.203,73 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 9181 din 4 iunie 2009 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi în contract se menţionează că acesta se referă la suprafeţe locative cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă în adresa C.G.M.B. â€" A.F.I. 3312 din 13 august 2007 se menţionează că respectivul contract de închiriere s-a încheiat cu pârâtul în calitate de locatar şi nu cu o editură. Prin urmare, nu s-a dovedit cu certitudine dacă această locaţiune a intervenit cu un comerciant asociaţie familială ori societate comercială sau cu o persoană fizică pentru a se aprecia asupra îndeplinirii obligaţiilor contractuale aspect care nu a fost lămurit de către reclamantă.
Răspunzând criticilor formulate prin apelul promovat de reclamantă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 259 din 21 aprilie 2010 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar constată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, depuse atât în faţa instanţei de fond cât şi faţă de înscrisurile noi depuse în apel că pârâtul a făcut o serie de plăţi reprezentând contravaloarea chiriei pentru 2009-2010.
Pe de altă parte conform ultimului extras de cont emis de A.F.I. sub nr. 2002 din 13 ianuarie 2010, pârâtul figurează cu suma de 440,95 lei.
Având în vedere că s-au achitat o parte din debit reprezentând contravaloarea chiriei şi faţă de extrasul de cont emis de A.F.I. la 13 ianuarie 2010 - faţă de facturile emise pentru decembrie 2005 calculate prin OP emis de BRD la 4 ianuarie 2006 precum şi celelalte facturi şi ordin de plată aflate la fil.49, 49 verso, 50 C.A.B., rezultă că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a chiriei pentru lunile decembrie 2005, ianuarie 2006, luna a VII a 2006 perioadă pentru care s-a solicitat în acţiune plata chiriei restante.
Fiind dovedită de către pârât împrejurarea plăţii chiriei pentru perioada solicitată deşi obligaţia de a depune facturile revenea reclamantei - în condiţiile art. 1169 C. civ., Curtea constată că nu mai subzistă motivul rezilierii contractului de închiriere.
Acest contract fiind valabil şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtului va fi respins ca neîntemeiat (pârâtul deţine titlu valabil pentru spaţiul închiriat).
În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de chirie pentru decembrie 2005, ianuarie 2006, iulie 2006 se constată că facturile emise pentru aceste luni au fost achitate conform odinelor de plată la 4 ianuarie 2006, deşi chiria pentru decembrie 2005 era scadentă la 15 ianuarie 2006 iar chiria pentru luna iulie 2006 (fila 51 dosar C.A.B.) a fost achitată conform OP din 15 august 2006 după cum achitate sunt şi sumele aferente lunilor iunie 2006, ianuarie 2006 - filele 52, 53 şi 53 verso dosar C.A.B.
În continuare pârâtul a făcut dovada achitării chiriei inclusiv până la 30 martie 2010.
Pe de altă parte, intimatul-pârât a făcut dovada calităţii sale speciale de beneficiar al certificatului de revoluţionar în Revoluţia Română din decembrie 1989, fiind beneficiar al Legii nr. 341/2004 sens în care a făcut demersuri (în curs de soluţionare de către P.M.B.) pentru obţinerea spaţiului cu titlu gratuit.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, în termen, reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR criticile făcând referire la motive de nelegalitate respectiv a modului de interpretare a contractului privind plata chiriei.
Astfel se susţine că presupusele plăţii efectuate de intimatul-pârât nu acoperă consecutiv şi integral întreaga perioadă în care a înregistrat debitul respectiv decembrie 2003 â€" iulie 206 inclusiv.
Se mai susţine că intimatul-pârât nu a completat codul fiscal al beneficiarului şi ca urmare banii nu au fost viraţi niciodată ci s-au reîntors în contul presupusului plătitor respectiv intimatului-pârât.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă deşi face referire la modul cum a fost interpretată clauza contractuală privind plata chiriei, în realitate aspectele semnalate fac referire la modul de interpretare a probatoriilor respectiv, documentele cu care s-au efectuat plata chiriei.
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel fiind dovedită împrejurarea plăţii chiriei pentru perioada solicitată conform documentelor de plată nu se mai impune nici rezilierea contractului şi nici evacuarea din spaţiu.
Recurenta nu a produs dovezi din conţinutul cărora să rezulte că sumele solicitate nu i-au intrat în cont, astfel că,
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR Bucureşti împotriva deciziei nr. 259 de la 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 732/2011. Comercial → |
|---|
