ICCJ. Decizia nr. 743/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 743/2011
Dosar nr. 4745/1/2009
Şedinţa publică de la 17 februarie 201.
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 2 iunie 2009, revizuienta SC T.T.C. COM SRL Oradea a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1598 din 25 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în dosarul nr. 5.101/111/2007, invocând dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., cu menţiunea că motivele vor fi depuse ulterior.
La termenul din 10 decembrie 2009 revizuienta a evocat împrejurarea că instanţa de recurs s-a aflat în eroare atunci când a pronunţat Decizia a cărei anulare se cere întrucât schimbarea regimului juridic al cinematografelor, în sensul trecerii lor în domeniul public de interes local nu se realizează ca efect al apariţiei OUG nr. 7/2008, ci ca urmare a adoptării Legii nr. 303/2008, act legiSIativ apărut după pronunţarea hotărârii judecătoreşti a Curţii de Apel Oradea.
Faţă de aceste aspecte devin aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi anume că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Pe parcursul soluţionării cauzei, la termenul din 22 aprilie 2010 revizuienta SC T.T.C. COM SRL a mai depus o cerere intitulată precizări în completarea motivelor susţinând că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Astfel, în situaţia în care pe rolul Curţii Constituţionale se afla în curs de soluţionare dosarul nr. 5548D/2009 având ca obiect analizarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 303/2008, instanţa de recurs nu trebuia să treacă la judecarea pricinii.
Mai mult, conform actelor depuse, intimatele au fost obligate prin hotărâri definitive şi irevocabile să vândă imobilele deţinute de ele în baza unor contracte de închiriere către utilizatorii lor.
Intimatele R.A.D.E.F. R.F. Bucureşti şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional Bucureşti au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea revizuirii.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de motivele invocate în cererea de revizuire, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite cererea pentru următoarele considerente.
Potrivit deciziei nr. 1598 din 25 mai 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursurile declarate de pârâţii R.A.D.E.F.R.F. Bucureşti şi Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional împotriva deciziei nr. 92 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea pe care a modificat-o în sensul că a admis apelurile formulate de pârâţi împotriva sentinţei nr. 140 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, pe care a schimbat-o în tot, cu consecinţa respingerii ca nefondată a acţiunii reclamantei SC T.T.C. COM SRL Oradea.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a avut în vedere regimul juridic al imobilelor în cauză constatându-se că potrivit art. 67 din OG nr. 39/2005, vânzarea a fost condiţionată de realizarea unei strategii emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru fiecare societate şi aprobată prin hotărârea Guvernului, ceea ce echivala cu un mandat expres, iar strategia urma să cuprindă criteriile şi modalităţile de realizare ale privatizării. În acest sens părţile au încheiat procesul-verbal din 27 noiembrie 2006, în baza HG nr. 1874/2006, dată însă de la care corespondenţa lor a încetat.
Aşa cum a stabilit chiar instanţa de recurs şi este de necontestat acest aspect, între reclamantă şi pârâte s-au încheiat contractele de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998, având ca obiect folosinţa Cinematografului Patria situat în Oradea şi respectiv contractul nr. 8 din 20 iulie 2004 având ca obiect Cinematograful Victoria situat în Salonta.
De remarcat că cererea de chemare în judecată a reclamantei are indicat ca temei de drept dispoziţiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv art. 12 lit. b) care stipulează expres că activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza unor contracte de închiriere cu regiile autonome vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului la preţul negociat stabilit în baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părţi, după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către locatar.
De remarcat că reglementările cuprinse în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt circumscrise necesităţii de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceiaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Revizuienta a făcut dovada prin hotărârile judecătoreşti irevocabile depuse, că pârâţii Ministerul Culturii şi Cultelor şi R.A.D.E.F.R.F. Bucureşti au fost obligaţi să respecte procedura de vânzare-cumpărare a activului, declanşată sub imperiul Legii nr. 346/2004, a OUG nr. 88/1997 şi a Ordinului Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2461 din 28 octombrie 2004.
În acest context, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi care conduce la admiterea cererii de revizuire formulată de revizuienta SC T.T.C. COM SRL împotriva deciziei nr. 1598 din 25 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Pentru aceste raţiuni urmează a schimba în tot Decizia atacată cu consecinţa anulării ei şi a fixării termenului pentru rejudecarea recursului la data de 14 aprilie 2011, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta SC T.T.C. COM SRL Oradea împotriva deciziei nr. 1598 de la 25 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, schimbă în tot Decizia şi, drept consecinţă, o anulează şi fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 14 aprilie 2011 pentru când se vor cita părţile.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 742/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 753/2011. Comercial → |
|---|
