ICCJ. Decizia nr. 762/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 762/2011
Dosar nr. 7527/111/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bihor Oradea reclamanta SC A.P.G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R.L.I.F.N. SA a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate culpa pârâtei în executarea contractului de leasing financiar, constând în utilizarea în mod abuziv a biletului la ordin lăsat cu titlul de garanţie prin introducerea acestuia la plată pentru suma de 19.874,66 lei, în condiţiile în care reclamanta nu datora acest debit, acesta fiind achitat conform ordinelor de plată depuse la dosar, obligarea pârâtei la restituirea acestei sume preluată în mod abuziv şi plata daunelor interese urmare a prejudiciului suferit şi cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a indicat drept temeiuri de drept dispoziţiile art. 969, art. 970 C. civ.
Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 548 din 9 iunie 2010 a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC A.P.G. SRL, a obligat pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 19.874,66 lei şi plata dobânzii legale aferente acestei sume până la achitarea integrală a debitului, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1010,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând taxă de timbru şi onorar expertiză şi a respins ca nedovedite cheltuielile reprezentând onorar avocat, instanţa constatând culpa pârâtei în executarea contractului de leasing financiar încheiat între părţi la data de 27 iulie 2007 în sensul utilizării în mod abuziv a biletului la ordin lăsat de reclamantă pentru garantarea obligaţiilor.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 97/C din 12 octombrie 2010 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei SC B.C.R.L.I.F.N. SA, instanţa de control judiciar reţinând în considerentele deciziei că apelanta deşi a fost citată cu menţiunea de a timbra apelul declarat până la primul termen de judecată, nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare stabilită în sarcina sa faţă de faptul că dovezile de timbrare transmise prin fax nu au putut fi avute în vedere, acestea parvenind la dosarul cauzei după pronunţarea hotărârii care a avut loc la orele 12:00, cum s-a precizat la dezbaterea cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3), teza a II-a C. proc. civ.
Motivele de recurs vizează, în esenţă, faptul că soluţia instanţei de a lua în dezbateri cauza, fără prezenţa părţii apelante, având ca urmare anularea apelului ca netimbrat, este cenzurabilă pe considerentul că s-a realizat cu nesocotirea înscrisurilor trimise prin intermediul serviciului de tip fax, în condiţiile în care instanţa avea la îndemână măsura pe care o poate dispune organul de jurisdicţie, respectiv repunerea pe rol a cauzei, în aceste cazuri, instanţa fixând un termen de judecata şi dispunând citarea părţilor;
Pronunţând soluţia în aceste condiţii, arată recurenta - pârâtă, instanţa de apel a încălcat principiul oralităţii şi pe al contradictorialităţii.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate, cauza a fost strigată de două ori, instanţa dând astfel posibilitatea apelantei pârâte să ajungă la dezbateri pentru a-şi exercita drepturile procesuale, în considerarea principiului dreptului la apărare în procesul civil.
Cum apelanta - pârâtă nu s-a prezentat nici la a doua strigare a cauzei, instanţa a rămas în pronunţare în cauză la orele 1200 astfel cum rezultă din practicaua deciziei.
Întrucât dovezile de timbrare au fost transmise prin fax la ora 1253, respectiv 1255, aşadar ulterior momentului pronunţării, instanţa în mod legal a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 modificată.
Măsura repunerii cauzei pe rol la care face referire recurenta - pârâtă s-ar fi justificat numai în măsura în care dovezile de timbrare ar fi ajuns la instanţă până la ora la care a avut loc deliberarea în cauză, ceea ce în speţă nu este cazul.
Mai mult decât atât, trebuie subliniat faptul că în accepţiunea art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 140/1997 modificată, copiile transmise prin fax ale taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar nu fac dovada îndeplinirii de către parte a obligaţiei de fiscalitate întrucât aceste înscrisuri nu sunt certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.
În raport de această situaţie critica recurentei - pârâte privind încălcarea de către instanţa de apel a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii apare ca fiind lipsită de fundament.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub raportul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă SC B.C.R. L.I.F.N. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 97/C din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, d.
contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 761/2011. Comercial → |
|---|
