ICCJ. Decizia nr. 768/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 768/2011
Dosar nr. 913/39/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal contencios administrativ fiscal, petenta C.R.M. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul obligării apelantei SC R.R.T. SA Câmpulung Moldovenesc să-i plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pe care le-a solicitat în această fază procesuală.
În justificarea demersului său judiciar petenta a arătat că prin evocata decizie instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii sale de cheltuieli de judecată formulată în calitate de intimată – intervenientă accesorie.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 94 din 18 noiembrie 2010, a admis cererea pentru completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, formulată de petenta C.R.M., a completat dispozitivul acestei decizii în sensul că a respins cererea intervenientei C.R.M. de obligare a pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei decizii instanţa a reţinut că petenta intervenientă a înţeles să formuleze cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei împrejurare, în raport de care nu poate fi reţinută culpa pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate în sensul completării deciziei şi a admiterii cererii de obligare a pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Deşi recurenta nu-şi încadrează în drept criticile, dezvoltarea acestora permit încadrarea în motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând interpretarea şi aplicarea greşită a art. 274 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Articolul 271 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Aşadar, sub aspectul cheltuielilor de judecată culpa părţii care cade în pretenţii este prezumată, singura condiţionare impusă de legiuitor fiind aceea a pierderii procesului.
Aşadar, cheltuielile de judecată astfel cum acestea au fost dovedite – se cuvin intervenientei în virtutea legii şi a principiului „accesorium sequitur principale".
A accepta interpretarea dată de instanţă dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. ar însemna, în realitate, discriminarea părţilor aflate în raporturi de accesorialitate procesuală în a-şi recupera cheltuielile judiciare dovedite, ceea ce, din punct de vedere al legiuitorului, nu este acceptabil.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva criticilor formulate, va admite recursul, va modifica Decizia recurată, va admite cererea petentei şi va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava cu menţiunea privind obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta – intervenită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta C.R.M. împotriva deciziei nr. 94 din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, modifică Decizia atacată.
Admite cererea, dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 67 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava cu menţiunea privind obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta – intervenită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 765/2011. Comercial → |
|---|
