ICCJ. Decizia nr. 763/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 763/2011
Dosar nr. 24491/3/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cauză sosită prin declinare de competenţă de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti conform sentinţei civile nr. 4034 din 08 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 88/302/2009 reclamanta SC F.S.T. SRL a chemat în judecată pârâta SC P.H. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să întocmească şi să îndeplinească toate formalităţile necesare în vederea îndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate şi să vândă reclamantei imobilul - Farmacia, în suprafaţă de 158,88 mp, cu nr. cadastral 1118, înscris în cartea funciară nr. 1029/N a localităţii Ghimpaţi, cu plata de daune cominatorii pentru - fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, potrivit contractului de leasing imobiliar încheiat la 25 aprilie 2003 şi înregistrat sub nr. 511 din 20 mai 2003, pârâta s-a obligat să-i vândă activul menţionat, obligaţie scadentă la data expirării contractului, 5 aprilie 2006, că, în calitate de utilizator, a achitat toate facturile emise de pârâtă, redevenţe lunare, dobânda LIBOR, dobânda anuală, amortizarea lunară, precum şi valoarea reziduală şi valoarea neamortizată a clădirii. Cu toate demersurile făcute, precizează reclamanta, inclusiv o invitaţie la conciliere, pârâta a refuzat vânzarea activului.
Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta-reclamantă reconvenţional a solicitat să se dispună obligarea pârâtei-reconveniente la plata sumelor de: 10.392,80 lei penalităţi de întârziere, la plata redevenţelor, calculate potrivit art. 11 din Contractul de leasing şi 7.172 Euro la cursul de schimb al BNR reprezentând daune interese constând în lipsa de folosinţă a spaţiului începând cu data de 15 aprilie 2006 şi până în prezent.
În motivarea cererii reconvenţionale se arată că la încheierea contractului, reclamanta-pârâtă reconvenţional a manifestat o continua rea-credinţă în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, depăşind în nenumărate rânduri termenul de 2 luni în efectuarea plăţii, ceea ce permitea locatorului 1 rezilierea contractului, că pentru neplata la termen a redevenţelor lunare, potrivit dispoziţiilor art.11 din contract, această parte era obligată să plătească penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea redevenţelor lunare, motiv pentru care figura la acea dată în evidenţele contabile ale societăţii reclamante reconvenţională cu un debit de 10.392,80 lei cu titlu de penalităţi de întârziere la plată a redevenţelor. Reclamanta reconvenientă precizează că, astfel cum rezultă din art. 9 din contract, chiar în cazul rezilierii contractului, reclamanta-pârâtă reconvenţională avea obligaţia să îşi execute obligaţiile de plată aferente contractului rămase neplătite până la expirarea contractului motiv pentru care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 10.392,80 lei cu titlu de penalităţi de întârziere la plata redevenţelor lunare, că faţă de faptul că pârâta-reconvenientă a folosit în continuare activul ce a făcut obiectul contractului, aceasta datorează daune interese constând în lipsa de folosinţă a spaţiului ce a format obiectul contractului de leasing imobiliar începând cu data de 15 aprilie 2006, dată la care a fost reziliat contractul.
Prin sentinţa comercială nr. 12184 din 30 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-au respins ca neîntemeiate atât cererea principală formulată de reclamantă cât şi cererea reconvenţională a pârâtei, instanţa de fond reţinând în considerente următoarele aspecte:
- condiţiile de cumpărare a activului se regăsesc în art. 8 din contract însă se raportează şi la alte prevederi ale convenţiei, reclamanta având obligaţia de a achita valoarea reziduală ca diferenţă dintre valoarea contractului şi redevenţele achitate plus valoarea neamortizată a activului şi TVA (preţul urma a se actualiza şi cu rata inflaţiei) şi că potrivit art. 3 din contract, reclamanta s-a obligat să plătească suma reprezentând redevenţă în cuantumul valoric stabilit şi la datele fixate în contract să achite amortizare lunară, impozite, taxe, etc. Mai reţine instanţa de fond că deşi părţile au prevăzut în contract două pacte comisorii, (art. 9 şi art. 10) pentru nerespectarea de către utilizator a obligaţiei de plată a redevenţelor, ca şi penalităţi, prevederi care au fost invocate de către pârâta - reclamantă în cererea reconvenţională, această parte nu a făcut pe deplin dovada susţinerilor sale deoarece situaţia plăţilor, a restanţelor, penalizărilor întocmită de aceasta nu se putea verifica decât pe calea unei expertize.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC F.S.T. SRL invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia sub următoarele aspecte:
- instanţa de fond a luat în considerare că apelanta şi-a îndeplinit absolut toate obligaţiile contractuale atât cele principale dar şi cele secundare.
- instanţa de fond nu numai că nu a stăruit în aflarea adevărului dar nici nu a stabilit adevărata situaţie de fapt.
- instanţa de fond a dat dovadă de un formalism excesiv rezolvând practic în mod nelegal procesul fără a intra în cercetarea în amănunt a fondului, cauză ce ar conduce în mod inevitabil la desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 350 din 9 iunie 2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 22 septembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC F.S.T. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 12184 din 30 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a admis în parte cererea principală, a obligat pârâta să efectueze toate formalităţile necesare în vederea vânzării către reclamantă a activului ce formează obiectul contractului de leasing imobiliar nr. 511 din 20 mai 2003 reprezentând Farmacia Ghimpaţi jud. Giurgiu şi respins capătul de cerere privind obligarea la plata de daune cominatorii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În fundamentarea soluţiei pronunţate instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele:
- faţă de înscrisurile depuse, facturi respectiv chitanţe, în urma corelării lor rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile de plată, nefiind necesar să fie efectuată vreo expertiză contabilă în acest sens;
- susţinerea intimatei - pârâte în sensul achitării cu întârziere a redevenţelor nu are relevanţă faţă de dispoziţiile art. 8 din contract cu atât mai mult cu cât această parte nu a insistat în soluţionarea cererii reconvenţionale, nu a solicitat instanţei rezilierea contractului de leasing în temeiul art. 9 din contract, intimata - pârâtă nu a formulat apel împotriva sentinţei instanţei de fond, astfel încât în ceea ce o priveşte soluţia instanţei rămâne nemodificată, având în vedere ca instanţa de apel nu a fost sesizată cu soluţionarea şi a cererii reconvenţionale.
- faţă de dispoziţiile art. 8 din contract şi având în vedere îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de plată, soluţia instanţei de fond faţă de cererea principală este nelegală şi netemeinică, întrucât din probatoriul administrat se constată achitarea redevenţelelor, a valorii reziduale, a valorii rămase neamortizate şi TVA-ului aferent cererii;
- intimata - pârâtă nu a uzat de dispoziţiile art. 9 din contract, nu a insistat în rezilierea contractului şi în obligarea la plata penalităţilor (daune interese) pentru întârzierea la plată şi acest aspect nu afectează art. 8 din contract, neexistând nici o dispoziţie contractuală care să prevadă că plata cu întârziere a redevenţelor poate atrage refuzul încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul ce face obiectul contractul de leasing imobiliar - expirat la 25 aprilie 2006 - plăţile fiind efectuate la 19 mai 2006;
- cu privire la capătul din cererea principală întemeiat pe dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, instanţa a reţinut că aceste daune au natura unor amenzi civile, şi nu de daune cominatorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. P.H.S.A., invocând ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 299, art. 304 alin. (1) pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.; art. 969, art. 970 C. civ.; art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, actualizată, precum şi dispoziţiile contractuale invocate anterior.
Recurenta solicită pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea în tot a hotărârii recurate, ca fiind lipsită de temei legal, în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- instanţa de apel a greşit când a apreciat că „din înscrisurile aflate la dosarul cauzei respectiv facturi emise de S.C. P.H.S.A. (aflate la dosar) şi chitanţe reprezentând sume achitate de SC F.S.T. SRL, rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în art. 8 din contract";
- hotărârea recurată este criticabilă întrucât instanţa nu a făcut o corectă aplicare a art. 11 din contract care obliga intimata-reclamantă să plătească recurentei-pârâte penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi din valoarea redevenţelor lunare, intimata-reclamantă manifestat o continuă rea-credinţă în îndeplinirea obligaţiilor contractuale - atitudine nesancţionată de instanţă - depăşind în nenumărate rânduri termenul de 2 luni în efectuarea plăţii, figurând şi la această dată în evidenţele contabile ale societăţii recurente cu un debit de 10.392,80 lei cu titlu de penalităţi de întârziere la plata a redevenţelor, deşi acest aspect a fost dovedit cu Situaţia plaţilor efectuate SC F.S.T. SRL la contractul de leasing imobiliar nr. 511 din 20 mai 2003.
Intimata-reclamantă SC F.S.T. SRL Ghimpaţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat.
Faţă de obiectul cererii principale a cărei soluţionare a formulat obiectul examenului de legalitate şi temeinicie al instanţei de control judiciar, Înalta Curte reţine că relevanţă în dezlegarea cauzei o are clauza înscrisă în art. 8 din contractul de leasing imobiliar încheiat de părţi.
Instanţa de apel a constatat, raportat la conţinutul acestei clauze şi la materialul probatoriu administrat că intimata-reclamantă şi-a îndeplinit toate obligaţiile, care condiţionau cumpărarea activului.
Împrejurarea că redevenţele au fost achitate cu întârziere nu împietează asupra obligaţiei înscrise în art. 8 întrucât contractul nu stipulează suplimentar o atare condiţionare.
Recurenta-pârâtă mai invocă faptul că în interpretarea clauzei prevăzute la art. 8 din contract, instanţa de apel a făcut o apreciere eronată a înscrisurilor depuse la dosar. O atare critică nu poate fi examinată întrucât vizează aspecte de netemeinicie ce nu se regăsesc în motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.şi care instituie limitele controlului de legalitate al unei hotărâri în faza procesuală a recursului.
Următoarele critici aduse de recurenta-pârâtă deciziei atacate se raportează exclusiv la modul de soluţionare a cererii reconvenţionale, or pârâta nu a înţeles să formuleze apel împotriva sentinţei atacate sub acest aspect, astfel că, în virtutea principiului omisso medio, aceste critici nu vor fi analizate.
Examinând în ansamblu conţinutul cererii de recurs trebuie remarcat faptul că aceasta redă tale quale conţinutul întâmpinării şi al cererii reconvenţionale formulate de pârâtă în faţa primei instanţe, fapt ce denotă o lipsă de sistematizare şi rigoare în formularea criticilor în raportat la considerentele deciziei atacate.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. P.H.S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 350 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 762/2011. Comercial → |
|---|
