ICCJ. Decizia nr. 765/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 765/2011
Dosar nr. 209/99/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta SC D.D.P. SRL a chemat în judecată pe SC G.C.E. SRL solicitând rezilierea contractului nr. 138 din 09 februarie 2009, obligarea pârâtei la plata sumei de 52645,6 dolari SUA reprezentând dublul arvunei pe care reclamanta a virat-o pârâtei cu titlu de avans precum şi dobânda legală aferentă.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 696/com din 20 aprilie 2010 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC D. în contradictoriu cu pârâta SC G.C.E.E. SRL, a dispus rezoluţiunea contractului nr. 138 din 09 februarie 2009, a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 26322,8 dolari SUA achitată cu titlu de avans precum şi dobânda legală aferentă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5192 lei reprezent cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 73 din 18 octombrie 2010, a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta - pârâtă SC G.C.E.E. SRL în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC D.D.P. SRL.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut că, deşi apelanta a invocat scutirea sa de la plata taxelor de timbru în raport de faptul că se află în insolvenţă, aceasta nu a solicitat reexaminarea taxelor fixate de instanţă şi că potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa, numai acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor evocatei legi sunt scutite de la plata taxelor de timbru.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.C.E.E. SRL, prin administrator judiciar CII D.L., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva soluţionării excepţiei de netimbrare a apelului declarat.
Recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată invocând ca temei de drept art. 304 C. proc. civ.
Deşi recurenta-pârâtă nu-şi încadrează în drept criticile dezvoltarea acestora permite subsumarea lor motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi celui de modificare prevăzut de pct. 9 al aceluiaşi text de lege.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
O primă critică se referă la faptul că instanţa de apel a soluţionat excepţia de netimbrare a apelului în condiţiile în care procedura de citare a sa a fost nelegal îndeplinită faţă de faptul că anterior pronunţării deciziei la 8 octombrie 2010 apelanta a învederat instanţei că se află în procedura insolvenţei adresând totodată prin aceeaşi cerere solicitarea de a fi citată prin administratorul judiciar.
Această critică este fondată întrucât instanţa de apel nu a dat curs acestei solicitări, procedând la citarea apelantei la sediul ales, indicat anterior declanşării procedurii de insolvenţă.
Deşi încunoştiinţată de starea de insolvenţă în care se află apelanta, instanţa nu face aplicarea art. 85 pct. 5 C. proc. civ., astfel că la termenul din 11 octombrie 2010 când au avut loc dezbaterile, procedura de citare cu apelanta a fost nelegal îndeplinită întrucât aceasta a fost citată la sediul ales indicat cu cererea de apel.
A doua critică, cea vizând greşita aplicare şi interpretare a art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa este de asemenea fondată.
Astfel, scutirea de la plata taxelor de timbru instituită de art. 77 din Legea insolvenţei operează de drept, motiv pentru care susţinerea instanţei de control judiciar în sensul necesităţii promovării de către apelantă a unei cereri de reexaminare în temeiul art. 18 din Legea nr. 140/1997 privind taxele de timbru apare ca lipsită de fundament.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, soluţie în raport de cererea recurentei având ca obiect cheltuieli de judecată nu îşi găseşte justificarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă SC G.C.E.E. SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C.A.B.I.S împotriva deciziei nr. 73 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 764/2011. Comercial → |
|---|
