ICCJ. Decizia nr. 764/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 764/2011
Dosar nr. 96/43/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău reclamanta SC C.G.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC U.B.W. SA şi SC M.M. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei SC U.B.W. SA la încheierea unui contract de vânzare cumpărare prin care să livreze reclamantei întreaga cantitate de borhot rezultat în urma procesului tehnologic de fabricare a berii în perioada 04 iunie 2007-31 mai 2008, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare borhot nr. 2157 din 07 iunie 2007 încheiat între SC U.B.W. SA şi SC M.M. SRL si obligarea pârâtei SC U.B.W. SA la plata sumei de 1300 Euro/zi cu titlu de daune.
În motivarea demersului său judiciar reclamanta a arătat că în urma ofertei de licitaţie publică lansate de SC U.B.W. SA către agenţii economici pentru atribuirea contractului de vânzare-cumpărare în privinţa cantităţii de aproximativ 39.000 tone borhot, contract ce urma să se deruleze pe perioada 1 mai 2007 - 31 martie 2008, pârâta SC U.B.W. SA BUCUREŞTI i-a refuzat o oferă cu toate că aceasta îndeplinea cerinţele legale, preferând să dea curs ofertei celei de-a doua pârâte, SC M.M. SRL.
Cauza a parcurs două cicluri procesuale.
Prin sentinţa nr. 450 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a dispus ca pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare şi să livreze reclamantei cantitatea de 39.000 tone borhot, a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare borhot nr. 2157 din 07 iunie 2007 şi a obligat pârâta SC U.B.W. SA la plata sumei de 1300 Euro/zi cu titlu de daune începând cu data de 01 mai 2007 şi până la momentul încheierii contractului.
Prin încheierea nr. 3709 din 09 decembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului nr. 539/42/2008, înregistrat în apel pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la Curtea de Apel Târgu - Mureş, astfel că prin încheierea din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea cauzei ultimei instanţe menţionate.
Prin Decizia 42/A din 11 mai 2009 Curtea de Apel Târgu - Mureş a admis apelurile formulate, a schimbat în tot hotărârea atacată şi a dispus respingerea acţiunii introductive de instanţă ca prematură, ca urmare a admiterii excepţiei invocate de pârâta apelantă SC U.B.W. SA.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 305 din 28 ianuarie 2010 a casat Decizia recurată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe constatând greşita soluţionare de către instanţa de apel a excepţiei prematurităţii acţiunii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 44/A din 4 iunie 2010, a admis apelurile declarate de pârâtele SC U.B.W. SA şi SC M.M. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 450 din 17 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 5054/114/2007, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. C.G.P. S.R.L., şi a obligat reclamanta intimată să-i plătească pârâtei - intimate SC U.B.W. SA suma de 89.322,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut în esenţă, faptul că prima instanţă a pornit de la o premisă falsă calificând eronat anunţul public din 17 aprilie 2007 al pârâtei SC U.B.W. SA BUCUREŞTI, apreciind greşit că a fost vorba de o licitaţie în care ofertantului cu cea mai bună ofertă condiţii /preţ trebuie să i se atribuie contractul.
Astfel, instanţa de control judiciar a considerat că, raportat la starea de fapt specifică cauzei, anunţul U. din 17 aprilie 2007 nu este decât o propunere de a purta discuţii în vederea contractării, propunere ce, datorită desfăşurării ulterioare a evenimentelor, nu a legat părţile procesuale.
A mai reţinut instanţa de apel că excepţia lipsei interesului cu privire la primul capăt de cerere, invocat de pârâta apelantă de ordin 1, nu poate fi primită, întrucât reclamanta - intimată îşi justifică interesul în raport cu operaţiunile anterioare încheierii contractului, pe când momentul indicat de apelantă are în vedere momente ulterioare încheierii contractului, ca urmare a voinţei celor doi parteneri de afaceri;
În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, de constatare de către instanţă a nulităţii contractului cu nr. 2157/2007 dintre pârâtele apelante, instanţa a apreciat că aceleaşi argumente, care au condus la respingerea primului capăt de cerere, sunt valabile şi în acest caz iar în ceea ce priveşte ultimul capăt de cerere, referitor la obligarea pârâtei apelante de ordin 1 la plata sumei de 1300 Euro/zi întârziere cu titlu de daune începând cu data de 01 mai 2007 până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru cantitatea de 39.000 Euro, că acesta nu este întemeiat, în virtutea principiului accesorium sequitur principale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. C.G.P. S.R.L. solicitând instanţei să admită recursul, să modifice Decizia atacată, în sensul respingerii apelurilor declarate şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 450 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Buzău.
Recurenta - reclamantă îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocând în esenţă următoarele:
- instanţa de apel a dat o interpretare greşită actului dedus judecăţii, substituindu-se voinţei părţilor şi denaturând conţinutul actului juridic, considerând în mod greşit că anunţul SC U. nu reprezintă o oferta ferma, în contextul în care intimata SC U. a lansat o ofertă de licitaţie publică pentru atribuirea contractului de vânzare - cumpărare a cantităţii de 39000 tone de borhot;
- denaturarea semnificaţiei anunţului de atribuire a condus la nerespectarea dispoziţiilor legale incidente în materia formării progresive a contractului, sens în care recurenta-reclamantă apreciază hotărârea ca fiind criticabilă, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
- instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale, neţinând cont de temeiul juridic în virtutea căruia recurenta-reclamantă a solicitat nulitatea contractului şi anume, frauda la lege, context în care orice persoană interesată şi prejudiciată poate solicita anularea contractului.
- în mod greşit instanţa de apel a respins ca neîntemeiată cererea de obligare la încheierea contractului, pentru motivele arătate mai sus, fapt de natură a determina şi aplicarea sancţiunii privind daunele cominatorii;
- pronunţând astfel Decizia, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 969 şi art. 1294 C. civ., art. 35, art. 60 şi urm. C. com.
Intimata-pârâtă SC U.B.W. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Recurenta-reclamantă, în susţinerea demersului său judiciar astfel cum el este relevat de întreg parcursul procesual al cauzei, operează cu termeni improprii care denaturează cadrul juridic general aplicabil speţei.
Astfel recurenta-reclamantă atribuie anunţului făcut de intimata-pârâtă SC U.B.W. SA BUCUREŞTI la 17 aprilie 2007 caracterul unei oferte de licitaţie publică pentru atribuirea unui contract de vânzare, conferindu-i totodată în mod forţat regimul juridic aplicabil al procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie publică.
Din simpla lecturare a anunţului reiese cu evidenţă, în mod explicit din interpretarea literală a termenilor că obiectul acestuia constă în prezentarea unei cereri de oferte.
Astfel intimata-pârâtă face vorbire de „procedura de cerere de oferte", de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ofertanţii, de momentul la care vor fi deschise ofertele, ceea ce situează lansarea ofertelor la un moment ulterior apariţiei anunţului în ziarul local.
Faptul că prin acest anunţ intimata-pârâtă SC U.B.W. SA şi-a rezervat dreptul de a aprecia asupra îndeplinirii condiţiilor solicitate, ulterior primirii ofertelor, este un argument suplimentar în calificarea corectă a actului din perspectiva finalităţii sale. Astfel anunţul nu reprezintă o ofertă susceptibilă de a da naştere unei convenţii în accepţiunea art. 1294 - 1295 C. civ. şi prin faptul că nu indică preţul sau criteriile de determinare a acestuia.
Nu lipsit de relevanţă în combaterea criticilor recurentei – reclamante este şi calitatea intimatei - pârâte SC U.B.W. SA, de operator privat căruia nu-i sunt aplicabile restricţiile impuse de O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune, de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii – aspect dealtfel corect reţinut de instanţa de apel.
Aşa fiind, Înalta Curte, constată că instanţa de apel a dat o corectă calificare actului juridic dedus judecăţii, aceea de propunere de a purta discuţii în vederea contractării, propunere care nu a creat raporturi juridice între recurenta-reclamantă şi intimata-pârâtă SC U.B.W. SA.
Din această perspectivă, a legalităţii deciziei în raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile aduse deciziei atacate în temeiul art. 304.9 C. proc. civ. apar ca lipsite de fundament întrucât reproşează instanţei nerespectarea dispoziţiilor legale incidente în materia formării progresive a contractului – situaţie deja tranşată prin calificarea actului juridic dedus judecăţii.
Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.G.P. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 44 A din 4 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 693/2011. Comercial → |
|---|
