ICCJ. Decizia nr. 869/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 869/2011
Dosar nr. 568/86/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta SC I.S.C. SA Suceava prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu pârâţii Primăria oraşului Siret şi Oraşul Siret â€" prin primar, a solicitat constatarea dreptului de proprietate al societăţii asupra terenului în suprafaţă de 1151 mp situat în oraşul Siret, jud. Suceava, cu vecinătăţile: N - Garaj, S+E - Pârâu, V - str. S., conform planului de situaţie anexat cererii.
Totodată, a solicitat obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ateste pe cale judecătorească dreptul şi titlul de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil.
Prin sentinţa nr. 988 din 8 martie 2010, Tribunalul Suceava a respins acţiunea reclamantei reţinând că procesul verbal de compensare nu operează în transferul de proprietate şi că, oricum, cu privire la cumpărarea sau vânzarea bunurilor din domeniul privat al oraşelor, hotărăsc consiliile locale şi nu primarii acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 215/2001.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, constatând că cererea reclamantului poate fi calificată ca fiind o cerere de constatare a intervenţiei compensării convenţionale între obligaţiile reciproce ale părţilor sau o cerere de constatare a unei operaţiuni de dare în plată a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.S.C. SA împotriva sentinţei instanţei de fond prin Decizia nr. 65 din 20 septembrie 2010 reţinând, în esenţă, că în cauză, ipoteza unei înţelegeri cu privire la transferul de proprietate asupra unui teren nu este susţinută de absolut nici un înscris emanând de la pârâtă şi faptul că un teren nu poate fi înstrăinat inter vivos decât prin act autentic şi că Primăria oraşului Siret nu poate dispune de bunurile imobile aflate în proprietatea privată a unităţii administrativ teritoriale.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC I.S.C. SA Suceava a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta făcând referiri numai la probele administrate în cauză (procesul verbal de compensare nr. 11156 din 19 noiembrie 2003, adresa nr. 1084 din 8 martie 2010) a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului şi admiterea acţiunii.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtă, din perspectiva excepţiei nulităţii recursului, constată că excepţia este întemeiată.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Criticând în esenţă, modul în care instanţa de fond a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu au fost demonstrate, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC I.S.C. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 65 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 866/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 870/2011. Comercial → |
|---|
