ICCJ. Decizia nr. 870/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 870/2011
Dosar nr. 1657/3/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta SC G.A. SA prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat cu citarea intervenientului forţat I.L., ca pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, să fie obligată la plata sumei de 117.678,46 lei cu titlul de contravaloare a despăgubirii achitate de reclamantă în temeiul asigurării facultative CASCO, la plata sumei de 6.001,60 lei cu titlul de reactualizare a cuantumului despăgubirii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 117,67 lei pe zi pentru 51 de zile de întârziere, calculate de la 23 noiembrie 2009 (data expirării celor 30 de zile de la depunerea ultimului document) şi până la data de 13 ianuarie 2010, la plata in continuare a reactualizării pana la data plătii integrale a debitului principal.
Prin sentinţa comercială nr. 494 din 19 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC G.A. SA fiind obligată pârâta la plata către rec1amantă a sumei de 117.678,46 lei, contravaloare despăgubire, precum şi a sumei de 6.001,60 lei cu titlul de reactualizare a despăgubirii de la data de 23 noiembrie 2009 până la data de 13 ianuarie 2010 şi a reactualizării de 0,1%/zi de la 14 ianuarie 2010 până la data plăţii efective a despăgubirii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 424 din 21 septembrie 2010 a respins ca nefondate apelurile declarat de reclamanta SC G.A. SA şi pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA împotriva sentinţei instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC G.A. SA a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta făcând referiri numai la probele administrate în cauză (facturile fiscale, extrasele de cont) a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul dispunerii obligării pârâtei SC A. SA şi la plata onorariului de avocat în cuantum de 6545 lei.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantă, din perspectiva excepţiei nulităţii recursului, constată că excepţia este întemeiată.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivul invocat, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând, în esenţă, modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrat, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC G.A. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 424 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 869/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 871/2011. Comercial → |
|---|
