ICCJ. Decizia nr. 871/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 871/2011
Dosar nr. 8499/1/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Petenta SC T.D. SRL Curtea de Argeş prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a solicitat în contradictoriu cu intimaţii SC T.N. SRL Curtea de Argeş, B.F. şi B.V.V. restituirea cauţiunii depusă în dosarul nr. 1402/46/2006 de SC T.N. SRL Curtea de Argeş cu OP nr. 62 din 28 iunie 2006 în sumă de 13.300 lei.
Prin Decizia nr. 67/A-C din 10 septembrie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca prematură cererea petentei SC T.D. SRL Curtea de Argeş.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că o astfel de cerere în situaţia dată nu este admisibilă faţă de împrejurarea prin care pârâta SC T.N. SRL Curtea de Argeş datorează reclamantei SC T.D. SRL Curtea de Argeş sume de bani, din acţiuni în cadrul cărora a fost obligată la plata cauţiunii.
Or, pentru exercitarea drepturilor procesuale este necesară existenţa unui titlu executoriu, să ateste că societatea debitoare este căzută în pretenţii cu suma menţionată în prezenta cerere, ceea ce presupune parcurgerea unui litigiu având ca obiect despăgubiri care apoi se vor acorda în baza textului de lege stabilit în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC T.D. SRL Curtea de Argeş întemeiat pe dispoziţiile art. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor indicate recurenta a arătat că instanţa a fost în eroare atunci când a analizat probele de la dosarul cauzei şi nu a luat în considerare sentinţa comercială nr. 57/C din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Comercial Argeş pronunţată în dosarul nr. 164/2005.
Textul art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. este perfect aplicabil în prezenta speţă, întrucât cerinţele imperative ale acestuia sunt îndeplinite prejudiciul dovedit în sumă de 27.403 lei este unul cert deoarece rezultă din înscrisuri necontestate de către societatea debitoare.
Totodată, susţine recurenta, în calitatea sa de parte interesată nu a declarat în mod expres şi nici în mod tacit că nu ar înţelege să urmărească obligarea părţii adverse pentru prejudiciile cauzate de către aceasta, ci dimpotrivă, a demarat toate procedurile specifice şi legale în vederea recuperării în integritate a prejudiciului cauzat.
De asemenea, recurenta arată că toată reaua credinţă a debitoarei a început din momentul în care a încercat să pună în executare sentinţa nr. 57/C din 31 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, sentinţă care a devenit ulterior titlu executoriu, iar procedura de executare s-a realizat în parte în sensul că s-a făcut doar în ce priveşte evacuarea debitoarei din spaţiul pe care îl ocupa abuziv.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi să se ia act că singura posibilitate de a recupera acest prejudiciu cert în sumă de 27.403 lei de la debitoarea SC T.N. SRL este eliberarea sumei depuse de către debitoare cu titlu de cauţiune către SC T.D. SR.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC T.N. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., acestea nu au fost argumentate şi dezvoltate conform dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ. întrucât nu s-a arătat care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii, ori care este actul juridic dedus judecăţii a cărui natură a fost schimbată prin interpretare.
Prin urmare, nu se poate reţine că aceste motive pot constitui temei pentru modificarea deciziei pronunţată de instanţa de apel. Astfel că aceste motive vor fi respinse ca neîntemeiate.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă vizează lipsa temeiului legal sau aplicarea greşită a legii. Prin prisma acestui motiv recurenta a reluat susţinerea potrivit căreia în temeiul dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. este îndreptăţită să se despăgubească din cauţiunea depusă de SC T.N. SRL.
Potrivit dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a soluţionat fondul cauzei.
În prezenta cauză aşa cum corect a apreciat şi instanţa de fond pentru exercitarea drepturilor procesuale petenta trebuia să parcurgă un litigiu având ca obiect despăgubiri. Cum recurenta nu a înţeles să-şi exercite drepturile procesuale prin formularea cererii în despăgubiri instanţa de fond corect a respins cererea petentei SC T.D. SRL Curtea de Argeş ca prematură.
Aşa fiind dezlegarea dată de instanţa de fond asupra cererii privind restituirea cauţiunii nu este susceptibilă de critică sub aspectul nerespectării dispoziţiilor legale incidente, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.D. SRL Curtea de Argeş împotriva deciziei nr. 67/A-C din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 870/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 872/2011. Comercial → |
|---|
