ICCJ. Decizia nr. 886/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 886/2011
Dosar nr. 22553/4/2010
Şedinţa de la 24 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată de creditoarea SC E.F.G.R.S.I.F.N. SA Bucureşti şi înaintată Judecătoriei Cluj Napoca de Corpul Executorilor IFN al SC E.F.G.R.S.I.F.N. SA Bucureşti în contradictoriu cu debitoarea F.I. s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 3731 C. proc. civ., art. 970 alin. (2) C. civ., art. 418 alin. (2) şi (3) din OUG nr. 99/2006 art. 2 şi art. 10 din O.M.J. nr. 1661/C/2007, încuviinţarea executării silite în toate formele sale, în vederea recuperării creanţei în cuantum de 1.553,61 lei izvorâte din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit cu nr. 9300519843989000/2007 plus cheltuieli de executare.
Judecătoria Cluj-Napoca prin încheierea civilă nr. 16885/CC din 3 noiembrie 2010 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În susţinerea acestei soluţii instanţa a reţinut că domiciliul debitoarei F.I. se află în sectorul 4 Bucureşti şi din actele depuse la dosarul cauzei nu reiese că acestea ar fi fost încheiate ori că locul plăţii ar fi în Cluj-Napoca, pentru ca judecătoriei să i se confere competenţa în raport de dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. De asemenea, nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri ale debitoarei în circumscripţia Judecătoriei Cluj Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 8518 din 6 decembrie 2010 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, la rândul său, s-a declarat necompetentă să judece litigiul şi ca urmare şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată a constatat că între cele două judecătorii s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi în temeiul art. 20 pct. 2 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 334 şi art. 158 cu referire la art. 3731 şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa de executare competentă să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Corpul Executorilor IFN al SC E.F.G.R.S.I.F.N. SA, aflat în circumscripţia acesteia.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă Înalta Curte constată:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Curtea constată că cele două instanţe Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că în discuţie este competenţa teritorială care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, obiectul acţiunii poartă asupra unei executări silite izvorâte din titlul executoriu reprezentat de un contract de credit.
În aplicarea art. 3731 alin. (1) C. proc. civ. încuviinţarea executării silite este de competenţa instanţei de executare iar potrivit art. 373 C. civ. hotărârile speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea iar în cazul urmăririi bunurilor de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acesta.
Cum în speţă sediul debitoarei obligaţiei se află în Bucureşti, în raza Sectorului 4 Bucureşti, în aplicarea evocatelor texte de lege, competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
Aşa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 955/2011. Comercial → |
|---|
