ICCJ. Decizia nr. 546/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 546/2011
Dosar nr. 820/44/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu de la 02 iulie 2009 dată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, s-a admis cererea formulată de F. CONSTANŢA pentru îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 116/ A din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi în dosarul nr. 342/44/2008 şi în temeiul art. 281 C. proc. civ., s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilele Complex P., Alimentara P., Restaurant P., Cofetăria P., situate în Constanţa, în locul dispoziţiei iniţiale care nu indica sediul imobilelor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta D.C. (fostă C.) Constanţa care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că pricina a fost judecată, în lipsa părţilor a căror citare nu a fost dispusă, tară ataşarea dosarului în care s-a pronunţat Decizia a cărei îndreptare s-a solicitat, în lipsa părţilor, care ar fi putut da lămuriri cererea formulată trebuia încadrată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 59 din 13 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat încheierea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că dosarul nr. 342/44/2008 nu a fost ataşat, iar încheierea atacată s-a pronunţat în lipsa dosarului de judecată, prin urmare nu a existat o examinare riguroasă a cererii de îndreptare a deciziei a cărei îndreptare s-a cerut, aşa fiind completul de judecată a soluţionat cererea cu încălcarea principiului disponibilităţii.
În acest sens, nu s-a putut verifica de către instanţă dacă: reclamanta F. a specificat în petitul cererii de chemare în judecată adresa imobilelor din care solicită evacuarea pârâtei şi dacă cererea de îndreptare a dispozitivului deciziei nr. 116/ A din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi nu reprezintă cumva vreo modificare a acţiunii.
În lipsa dosarului de judecată, instanţa nu a verificat înscrisurile depuse până la acel moment şi dacă nu cumva se impunea depunerea unor înscrisuri noi la dosar cu ocazia formulării cererii de îndreptare. Astfel, înscrisul extras de carte funciară, aşa cum apare menţionat în chiar motivarea instanţei, reprezintă un act eliberat în favoarea D. la un moment mult ulterior pronunţării deciziei a cărei completare s-a cerut, respectiv la data de 1 aprilie 2009; prin urmare, reprezintă un înscris nou, situaţie în care instanţa nu era în drept să-l primească ca probă şi, cu atât mai mult să se bazeze pe acest act la momentul admiterii cererii.
Numai prin ataşarea dosarului în care s-a pronunţat Decizia a cărei îndreptare se cere, se poate verifica dacă cererea formulată de reclamantă nu este una de completare a dispozitivului şi dacă ea este depusă în termen.
Prin Decizia de casare, instanţa de recurs a stabilit că în rejudecare se va proceda la calificarea în drept a cererii reclamantei, cu citarea părţilor.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 820/44/2010.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 08 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins, ca nefondată, cererea reclamantei.
Urmare a îndrumărilor date în Decizia pronunţată de instanţa supremă, instanţa de apel a citat părţile, iar la termenul de judecată din 19 mai 2010 petenta prin consilier juridic a precizat că a formulat o cerere de îndreptare eroare materială întrucât nu au fost menţionate adresele complete a imobilelor în vederea executării silite şi că renunţă la judecata acesteia.
La acest termen instanţa i-a pus în vedere să prezinte în scris cererea de renunţare, obligaţie neîndeplinită de către petenta, fapt în raport de care, nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ.
Pentru a da această încheiere, instanţa de apel a reţinut că din înscrisurile existente la dosar a rezultat că în nicio faza procesuală, fond, apel şi recurs, petenta nu a indicat „imobilele Complex P.M., Alimentara P.M., Restaurant P.M., Cofetăria P.M." situate în Constanţa, judeţul Constanţa, mulţumindu-se să solicite evacuarea din imobilele „Complex P., Alimentara P., Restaurant P., Cofetăria P.".
Prin urmare, conchide instanţa de apel, neindicarea adresei imobilelor şi sau/imobilului nu constituie o eroare materială săvârşită de instanţa de judecată. S-a mai reţinut că indicarea adresei s-a făcut pentru prima dată prin cererea de îndreptare eroare materială şi că aceasta a rezultat dintr-un extras de carte funciară eliberat la data de 1 aprilie 2009, ulterior pronunţării deciziei a cărei îndreptare s-a cerut.
Împotriva încheierii din camera de consiliu din 08 septembrie 2010 dată de Curea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, petenta a declarat recurs susţinând că în municipiul Constanţa există un singur cartier numit „P.M.", pe de o parte, iar pe de altă parte, la dosar sunt depuse suficiente dovezi de identificare a imobilelor, sens în care menţionează expres Decizia nr. 209 din 04 iunie 1973 dată de autoritatea locală de la acea vreme,în care se precizează că terenul se află în Cartierul P.M. din Constanţa conform planului anexă, potrivit căruia se menţionează str. Tineretului şi str. Tolbuhin, în concordanţă cu datele înscrise în extrasul de carte funciară în care este trecută str. Tineretului; de altfel, în motivarea recursului petenta mai arată că a cerut evacuarea din imobile, simpla indicare a cartierului, în opinia recurentei, era suficientă.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare a cererii.
Recursul este nefondat.
Criticile se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea cărora recurenta arată că la dosar sunt dovezi suficiente de identificare a adreselor imobilelor a căror evacuare s-a cerut, în consecinţă cererea formulată este întemeiată pe eroarea materială reglementată prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
Procedura evocată de recurentă prevede erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri.
Or, în cauză, recurenta nu a indicat adresele imobilelor din litigiu a căror evacuare s-a cerut, iar împrejurarea că la dosarul cauzei există dovezi despre care face referire, nu pot fi considerate erori materiale sau omisiuni în sensul textului de lege evocat. Mai mult, extrasul de carte funciară a fost depus după pronunţarea deciziei a cărei îndreptare s-a solicitat.
Textul de lege evocat se referă la erorile şi omisiunile săvârşite de instanţa de judecată cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale.
Neindicarea adreselor imobilelor nu poate fi încadrată în sintagma „orice alte erori materiale" care vizează erori sau omisiuni menţionate în textul de lege enunţat, întrucât instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de evacuare a avut în vedere adresele menţionate de petentă.
Prin urmare, instanţa s-a pronunţat în cererea de evacuare conform elementelor de identificare indicate de petentă.
Faptul că petentă a depus un extras de carte funciară din conţinutul căruia a rezultat identificarea imobilelor a căror evacuare s-a cerut, nu a putut fi avută în vedere, întrucât acesta a fost depus după pronunţarea deciziei.
Faţă de cele anterior arătate, instanţa de apel în mod corect a apreciat că cererea de îndreptare formulată de recurenta - petentă este neîntemeiată.
De precizat, simpla menţiune Cartier P. indicată de petentă, ca fiind singurul cartier în oraşul Constanţa, în lipsa unor elemente de identificare a imobilelor, atribuţie exclusivă a petentei, nu reprezintă o eroare materială şi nu poate forma obiectul unei cererii de îndreptare eroare materială, în procedura reglementată de art. 281 C. proc. civ.
Faţă de considerentele anterior menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta F. CONSTANŢA împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu de la 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 901/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 542/2011. Comercial → |
|---|
