ICCJ. Decizia nr. 945/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 945/2011
Dosar nr. 10231/1/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2475 din 29 iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC A.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 78 din 9 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC L.G.C. SRL Bucureşti.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea susţine că instanţa de recurs, în raport de datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării deciziei, dată în sensul admiterii recursului pârâtei a săvârşit o greşeală considerând că s-ar impune administrarea probei cu expertiza judiciară, pentru a analiza posibilitatea protejării bunului şi determinarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, pentru determinarea funcţionării independente, a bunului, cât şi pentru determinarea valorii investiţiilor, în raport de dispoziţiile art. 27 din OUG nr. 88/1997.
În opinia contestatoarei, greşeala constă în greşita înţelegere şi aplicare a Legii nr. 346/2004, ca lege specială raportată la prevederile generale prevăzute de Codul civil art. 1073-1076 şi a celorlalte prevederi speciale în materie şi anume OUG nr. 88/1997, Legea nr. 137/2002 ş.a., că acţiunea sa este o acţiune în recunoaşterea existenţei unui drept şi nu în realizarea dreptului, că procedura în realizarea efectivă a dreptului este ulterioară procedurii de recunoaştere a existenţei dreptului, iar evaluările pentru stabilirea preţului şi orice altă formă de expertizare sunt premature şi ele exced condiţiilor prevăzute de Legea nr. 346/2004, astfel că rolul instanţei învestite cu o astfel de acţiune, având acest obiect, este doar de a verifica îndeplinirea acestor condiţii.
Greşeala instanţei de recurs constă tocmai în aceea că a schimbat natura acţiunii, apreciind-o ca pe o acţiune în realizarea dreptului.
A aprecia că se impune stabilirea cadrului contractual în ce priveşte preţul imobilului, elementele de cadastru ori de funcţionalitate a imobilului, echivalează cu încălcarea principiului disponibilităţii consacrat de dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecăţii.
În mod corect a reţinut instanţa de fond, în baza probelor administrate, că în speţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, şi de alin. (2) din acelaşi articol, care instituie obligaţia ca în urma solicitării chiriaşului, proprietarul de bună voie, fără litigiu, să procedeze la încheierea contractului.
Un alt motiv pentru care se consideră că dezlegarea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli constă în aceea că, în mod eronat a reţinut instanţa de recurs că obligaţia viza suprafaţa de 5.234 mp, fără să aibă în vedere că prin acţiunea sa, solicita obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa închiriată de 1005 mp.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC A.R. SA Bucureşti a cerut respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului citat mai sus „greşeala materială", înseamnă greşeală de fapt şi nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Art. 318 C. proc. civ., urmăreşte cu alte cuvinte, neregularităţile evidente privind actele de procedură şi nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legea nu a urmărit să deschidă părţilor recursul la recurs sub motivul că nu s-a stabilit situaţia de fapt şi nu s-a aplicat corect sau s-a încălcat legea.
Analizând criticile prin care se susţine că instanţa de recurs a comis o greşeală materială întrucât a înţeles şi a aplicat greşit prevederile Legii nr. 346/2004, şi a celorlalte prevederi legale speciale în materie, că a schimbat natura acţiunii sale, apreciind-o ca pe o acţiune în realizarea dreptului şi nu ca pe o acţiune în recunoaşterea unui drept, Înalta Curte constată că aceasta nu se referă la greşeli materiale, în raport de dispoziţiile citate, petentul solicitând în realitate o reexaminare a fondului.
Contestatoarea, în realitate, a pus în discuţie probleme de fond legate de probele administrate şi starea de fapt şi de drept la care se referă litigiul.
În consecinţă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă.
Conform art. 274 C. proc. civ., urmează a se respinge cererea intimatei SC A.R. SA Bucureşti de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care, potrivit textului de lege precitat, cererea se poate admite numai dacă s-a făcut dovada acestora, ceea ce din actele depuse nu rezultă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC L.G.C. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 2475 din 29 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Respinge cererea intimatei SC A.R. SA Bucureşti de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 947/2011. Comercial → |
|---|
