ICCJ. Decizia nr. 947/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 947/2011
Dosar nr. 10565/1/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3298 din 13 octombrie 2010 a admis recursul declarat de pârâta SC P.B. ROMÂNIA SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 499 din 27 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a modificat Decizia în sensul că a admis apelul declarat de SC P.B. ROMÂNIA SA Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa comercială nr. 3404 din 2 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a respins acţiunea reclamantei.
A obligat intimata reclamantă SC T.J. SRL Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5710 lei către recurenta pârâtă SC P.B. România SA Bucureşti.
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 23 decembrie 2010, formulată împotriva deciziei nr. 3298 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, contestatoarea SC T.J. SRL Bucureşti, a solicitat admiterea cererii, în principal, anularea deciziei şi pe cale de consecinţă, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Contestatoarea SC T.J. SRL Bucureşti, prin cererea formulată, după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt, invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., a susţinut în esenţă următoarele:
Instanţa de recurs a săvârşit o greşeală materială cu privire la conţinutul apărărilor sale formulate în recurs şi cu privire la natura cererii introductive, omiţând să soluţioneze excepţia nulităţii recursului ca nemotivat, invocată de societatea sa prin întâmpinare, precum şi pentru faptul că instanţa de recurs a confundat obiectul cererii introductive.
Contestatoarea a susţinut că soluţia instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale de ordin procedural, întrucât instanţa de recurs a omis să analizeze şi să soluţioneze excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., care vizau aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
O altă eroare materială gravă, a constat în confundarea obiectului cererii de chemare în judecată şi soluţionarea recursului plecând de la premisa greşită potrivit căreia acţiunea introductivă ar fi o acţiune mixtă, întemeiată atât pe regulile răspunderii civile contractuale cât şi pe cele ale răspunderii civile delictuale, fără să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că a învestit instanţa de fond cu o acţiune unică, că cele două tipuri de răspundere au fost invocate separat, pentru fiecare pârât în parte, pentru persoana juridică SC P.B. România SA răspunderea exclusiv contractuală, iar pentru persoana fizică G.N.C., răspunderea delictuală.
Contestatoarea a susţinut că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât în motivarea deciziei nr. 3298 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nu se are în vedere situaţia de fapt şi nici situaţia de drept aplicabilă în cauză.
Intimata SC P.B. România SA Bucureşti prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut, în raport de motivarea contestaţiei în anulare, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor art. 318 C. proc. civ., iar în secundar, respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului citat mai sus „greşeală materială", înseamnă greşeală de fapt şi nu de judecată, de aprecierea probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Art. 318 C. proc. civ., urmăreşte cu alte cuvinte, neregularităţile evidente privind actele de procedură şi nu cele referitoare Ia problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, sub motivul că nu s-a stabilit corect situaţia de fapt.
Împrejurarea că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat expres pe excepţia nulităţii recursului invocată de reclamanta contestatoare, SC T.J. SRL, nu este de natură să ducă la concluzia că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. întrucât pretinsa neaplicare a unei norme procedurale, nu reprezintă o greşeală materială care să fundamenteze o contestaţie în anulare, cum nu pot fi considerate greşeli materiale nici celelalte susţineri ale contestatoarei potrivit cu care instanţa ar fi fost în eroare cu privire la obiectul acţiunii şi cauza juridică a acesteia.
Prin criticile formulate împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, în realitate contestatoarea repune în discuţie probleme de fond, legate de probele administrate şi de starea de fapt la care se referă litigiul.
Faţă de această situaţie, instanţa respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulată de intimata-pârâtă şi întrucât motivele invocate de contestatoare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T.J. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 3298 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 945/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 956/2011. Comercial → |
|---|
