ICCJ. Decizia nr. 948/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 948/2011
Dosar nr.3039/1/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanţe, petenta SC E.F.R. SA Bucureşti a solicitat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei comerciale nr. 241 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ce priveşte falimentul debitoarei SC S.M.I. SA prin care instanţa de recurs, a constatat că faţă de aceasta, s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995, la data de 3 noiembrie 1997, ca fiind potrivnică: sentinţa civilă nr. 409 din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţa civilă nr. 671 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, sentinţa comercială nr. 564 din 10 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, toate definitive şi irevocabile prin decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti; deciziile nr. 1808 din 21 noiembrie 2003; Decizia nr. 920 din 28 septembrie 2003 şi Decizia nr. 1042 din 12 iunie 2003, ale Curţii de Apel Bucureşti şi încheierea din 18 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, (definitivă şi irevocabilă prin Decizia comercială nr. 867 din 5 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti), care au statuat cu putere de lucru judecat că data deschiderii procedurii debitoarei SC S.M.I. SA este data de 26 ianuarie 1999, dată faţă de care urmăreşte a se întocmi atât tabelul preliminar, cât şi tabelul definitiv consolidat.
Prin cererea înregistrată sub nr. 5036/1997, SC G. SA a solicitat împotriva debitoarei SC S.M.I. SA deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în baza Legii nr. 64/1996.
La această cerere s-au conexat mai multe cereri aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti cu privire la acelaşi debitor.
Prin sentinţa civilă nr. 409 din 26 ianuarie 1999 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, definitivă şi irevocabilă, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei SC S.M.I. SA.
Deşi data deschiderii procedurii falimentului împotriva acestei debitoare a intrat în puterea lucrului judecat, fostul administrator statutar al societăţii, D.A., a solicitat în mod repetat judecătorului sindic, prin cereri de sine stătătoare, denumite impropriu contestaţii sub aspectul contestării tabelului preliminar, tabelului final, să se pronunţe asupra datei deschiderii procedurii debitoarei.
Aceste contestaţii, au fost soluţionate definitiv şi irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti prin deciziile nr. 1808 din 21 noiembrie 2003; nr. 920 din 28 mai 2003 şi nr. 1042 din 12 iunie 2003, care au atestat cu putere de lucru judecat, că data deschiderii procedurii falimentului împotriva debitoarei SC S.M.I. SA este 26 ianuarie 1999 şi nu 3 noiembrie 1997 sau 10 noiembrie 1997, cum pretindea acesta.
Prin Sentinţa Comercială nr. 564 din 10 mai 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 5036/1997 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins contestaţia formulată de D.A. şi a reţinut încă odată că deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC S.M.I. SA a avut loc prin sentinţa comercială nr. 409 din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială.
În acelaşi dosar nr. 5036/1997 al Tribunalului Bucureşti fostul administrator al debitoarei a cerut din nou instanţei, pe motiv de incertitudine să precizeze din nou data deschiderii procedurii falimentului.
Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 5036/1997 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, judecătorul sindic a constatat că data deschiderii procedurii este 26 ianuarie 1999.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia comercială nr. 241 din 10 martie 2010 a constatat, potrivnic tuturor hotărârilor menţionate, că data deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr. 64/2005 este data de 3 noiembrie 1997.
Intimata Administraţia Finanţelor Publice sector 1 Bucureşti a formulat întâmpinare la data de 2 noiembrie 2010, prin care a cerut respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Prin notele scrise depuse la dosar la 23 februarie 2011 A.E.I. SPRL Sibiu în calitate de lichidator judiciar al SC S.M.I. SRL a cerut respingerea cererii revizuientei.
Intimata SC H.M. SRL Bucureşti prin întâmpinarea aflată la dosar, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că nu există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite; că în cauză se solicită revizuirea deciziei comerciale nr. 241 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia ca fiind potrivnică hotărârilor menţionate, că din conţinutul acestora rezultă că acestea stabilesc ca dată a deschiderii procedurii de lichidare a debitoarei, data de 26 ianuarie 1999; pe fond a cerut respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Analizând cererea de revizuire ca fiind pretins potrivnică, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri, dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere şi atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea prevederilor enunţate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au pronunţat soluţii contrare, în dosare diferite, având acelaşi obiect, cauză şi părţi.
Pentru a avea incidenţă aceste prevederi, respectiv pentru existenţa hotărârilor potrivnice, trebuiesc a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii şi anume: să fie vorba de două hotărâri definitive, să fie date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, în una şi aceeaşi pricină dar în dosare diferite, să fie vorba de acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
În cadrul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. sunt prevăzute categoriile de hotărâri judecătoreşti ce pot forma obiectul revizuirii, printre acestea fiind incluse şi hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs şi prin care se evocă fondul.
Textul de lege menţionat prevede în mod explicit condiţia existenţei unei hotărâri pe fondul cauzei, respectiv faptul că este absolut necesar ca hotărârea a cărei revizuire se solicită (pronunţată de instanţa de recurs) să evoce fondul.
În cauza dedusă judecăţii, obiectul revizuirii îl constituie Decizia nr. 241 din 10 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, decizie în al cărei dispozitiv se consemnează:
Respinge excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului împotriva încheierii de şedinţă din 31 martie 2009 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 180/85/2005 (nr. vechi 6194/2005) al Tribunalului Sibiu.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului D.A.
Respinge excepţia lipsei interesului creditoarei SC H.M. SRL Bucureşti în exercitarea recursului precum şi excepţia privind semnarea recursului acestei societăţi de către o persoană neautorizată.
Respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale a recurentei SC P.R.D. SRL Bucureşti.
Admite recursurile formulate de fostul administrator D.A., de creditoarea SC H.M. SRL şi de creditoarea SC P.R.D. SRL Bucureşti continuat şi de creditoarea cesionară SC C.R.C. SRL, împotriva încheierii din 31 martie 2009 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 180/85/2005 (număr în format vechi 6194/2005) şi în consecinţă:
Constată că faţă de debitoarea SC S.M.I. SA Bucureşti s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/22 ianuarie 1995 privind procedura reorganizării şi a lichidării judiciare publicată în M. Of. nr. 130/29.01.1995, la data de 3 noiembrie 1997.
Constată că începerea lichidării judiciare a bunurilor din averea debitoarei SC S.M.I. SA s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 409 din 26 ianuarie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în dosarul nr. 5036/1997.
Din dispozitiv, ca de altfel şi din considerentele deciziei rezultă că aceasta a fost pronunţată în soluţionarea unor recursuri declarate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul sindic la data de 31 martie 2009, în dosarul nr. 180/85/2005 prin care s-a luat act că prin Decizia nr. 1808 din 21 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect contestaţie în anulare, se confirmă că data deschiderii procedurii lichidării este conformă cu cele dispuse prin hotărârea nr. 409 din 26 ianuarie 1999 ce face dovada deplină a momentului începerii procedurii lichidării prevăzută de art. 33 din Legea nr. 64/1995.
S-a reţinut prin decizie că, în timpul procedurii constatându-se că au fost înregistrate mai multe cereri de deschidere a procedurii împotriva aceleiaşi debitoare (SC S.M.I. SA Bucureşti) s-a dispus conexarea dosarelor situaţie ce a generat o serie de nelămuriri în ce priveşte data deschiderii procedurii generale ce are implicaţii deosebite asupra termenului de depunere a contestaţiilor debitoarei, precum şi ale altor termene reglementate prin Legea nr. 64/1995.
S-a constatat astfel că, data deschiderii iniţiale a procedurii a fost stabilită prin sentinţa nr. 518/C din 25 aprilie 2006 a Tribunalului Sibiu ca fiind data expirării termenului de depunere a contestaţiei debitoarei (3 decembrie 1997) dată unanim acceptată de părţi, iar procedura lichidării bunurilor debitoarei s-a dispus prin sentinţa nr. 409 din 26 ianuarie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
În atare situaţie, în care instanţa a înţeles ca prin Decizia atacată să lămurească data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului în cazul debitoarei SC S.M.I. SA Bucureşti dată tranşată prin sentinţa nr. 518/C din 25 aprilie 2006 a Tribunalului Sibiu este evident că nu se poate vorbi de o evocare a fondului în sensul textului indicat, aceasta făcându-se de fapt printr-o sentinţă anterioară.
Prin Decizia în discuţie s-a dorit a se lămuri de fapt o situaţie ce a intervenit la un moment dat în cursul derulării procedurii speciale de executare concursuală, neavând loc o judecată efectivă a fondului cauzei şi, am adăuga, că nici nu putea avea loc câtă vreme exista pronunţată o hotărâre în acest sens.
Prin urmare, nefiind îndeplinită prima condiţie esenţială instituită de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. aceea ca hotărârea instanţei de recurs să fi evocat fondul, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ne mai fiind necesar a se analiza celelalte condiţii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC E.F.R. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 10 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 957/2011. Comercial → |
|---|
