ICCJ. Decizia nr. 938/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 938/2011
Dosar nr. 5968/86/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5968/86 din 18 septembrie 2009, reclamanta SC T. SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC F.L. SRL Bucureşti, a solicitat în principal, rezoluţiunea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat din 21 ianuarie 2008 de BNP I.L., pentru culpa pârâtei, iar în subsidiar obligarea pârâtei la executarea clauzei penale prevăzute în antecontractul sus – menţionat, în sensul restituirii sumei de 37.152,02 Euro reprezentând plata preţului pe care reclamanta a efectuat-o către pârâtă, sau echivalentul acesteia în lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în baza antecontractului de vânzare – cumpărare având încheierea de autentificaredin 21 ianuarie 2008 a BNP I.L., pârâta s-a obligat să-i predea şi să-i vândă, până la data de 15 decembrie 2008, apartamentul cu cota indiviză din teren, aferentă apartamentului, împreună cu două locuri de parcare, în starea şi în condiţiile precizate în antecontract, obligaţie care nu a fost îndeplinită întrucât la data respectivă apartamentul nu fusese finalizat.
Întrucât pârâta nu a respectat termenul contractual, a fost notificată de reclamantă, aceasta solicitând încetarea antecontractului însă, cu toate insistenţele, aceasta a rămas pasivă, neprezentându-se nici la conciliere.
În drept, a invocat dispoziţiile Codului civil, Codului comercial, art. 7201 – 72010 C. proc. civ., iar în dovedirea cererii a depus înscrisuri la dosar.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, în susţinere invocând dispoziţiile art. 1 pct. 1 din OUG nr. 212/2008 cât şi Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care arată că, în situaţia în care se solicită anularea unui act juridic, se va avea în vedere valoarea acestuia.
De asemenea, a invocat excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta, deşi depune la dosar o notificare şi o invitaţie a pârâtei la conciliere directă, nu face dovada că aceste documente i-au fost comunicate.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că susţinerile făcute în cererea de chemare în judecată nu au nici un suport, culpa neîncheierii contractului de vânzare – cumpărare neaparţinând societăţii pârâte, întrucât aceasta şi-a manifestat intenţia de a încheia actul în formă autentică la data de 15 decembrie 2008, mai mult, societatea îşi manifestă şi în prezent intenţia de a încheia cu reclamanta contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la executarea clauzei penale din antecontract, respectiv de a restitui suma de 37.152,02 Euro ca urmare a faptului că reclamanta nu mai doreşte încheierea actului în formă autentică, s-a precizat că scopul instituirii clauzei penale este determinarea anticipată a cuantumului despăgubirilor ce vor fi plătite de către debitor iar nu crearea unei posibilităţi de a se libera de obligaţia principală.
La termenul din 8 martie 2010, reprezentantul reclamantei a arătat că renunţă la capătul de cerere referitor la rezoluţiunea antecontractului de vânzare – cumpărare.
Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1496 din 26 aprilie 2010 a luat act de renunţarea reclamantei SC T. SRL Suceava la judecata capătului de cerere privind rezoluţiunea antecontractului.
A admis acţiunea reclamantei SC T. SRL Suceava şi a obligat pârâta SC F.L. SRL Bucureşti să restituie reclamantei suma de 37.152,02 Euro achitată cu titlu de preţ şi la 4.336 Ron cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta, arătând că în mod eronat prima instanţă a respins excepţia prematurităţii formulării acţiunii şi a insuficientei timbrări, iar pe fondul cauzei, că instanţa s-a pronunţat cu privire la rezoluţiunea antecontractului deşi a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea acestui capăt de cerere.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 89 din 15 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de pârâta SC F.L. SRL. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1496 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, pe care a obligat-o şi la 2.166,3 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în urma examinării dovezii de comunicare a convocării la conciliere depusă de reclamantă la dosar, aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 7201 alin. (3) C. proc. civ. întrucât confirmarea de primire nu este stampilată şi este semnată de V.I., persoană care, aşa cum rezultă din ştatele de plată depuse la I.T.M. Suceava şi adeverinţele depuse de societate (dosar), nu are şi nu a avut calitatea de salariat al pârâtei şi nici vreo altă calitate (asociat, administrator, contabil), în cadrul acestei societăţi comerciale.
În consecinţă, constatând că în cauză reclamanta nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul şi a modificat sentinţa în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
Având în vedere concluzia la care a ajuns în ce priveşte primul motiv de apel, Curtea s-a considerat dispensată de analiza celorlalte critici formulate de apelantă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC T. SRL Suceava a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate, recurenta – reclamantă a susţinut în esenţă că greşit s-a admis excepţia prematurităţii, admiţându-se apelul pârâtei şi i-a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă în raport de probele dosarului, adresa prin care i s-a adus la cunoştinţă pârâtei debitul cu care figura în evidenţele sale, care echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile din antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat de părţi.
Recurenta reclamantă a susţinut că în cauză, convocarea la conciliere s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi a dispoziţiilor art. 91, art. 921 şi art. 87 pct. 2 C. proc. civ., în raport de care înmânarea actelor de procedură se face persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei care îşi va arăta în clar numele, prenumele şi calitatea, fiind irelevant dacă persoana în cauză avea sau nu calitatea de salariat al pârâtei.
Recursul reclamantei este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, constată că acestea se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a admite recursul reclamantei pentru următoarele considerente:
În mod greşit Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei SC F.L. SRL Bucureşti şi a respins ca inadmisibilă acţiunea pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. în condiţiile în care la dosar s-a făcut dovada notificării pârâtei.
Potrivit art. 7201 alin. (2) C. proc. civ. „În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire".
Reclamanta a respectat dispoziţiile legale imperative care se regăsesc în art. 7201 din C. proc. civ., prin aceea că a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Relevanţă în acest sens o are notificarea şi invitaţia la conciliere directă pe care reclamanta le-a transmis la 29 ianuarie 2009, aflate la dosar fond, precum şi la dosar apel, din al căror conţinut apare fără echivoc că pârâtei i-au fost comunicate în scris pretenţiile şi temeiul lor legal, precum şi actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Mai mult, în partea finală a concilierii directe a fost făcută menţiunea că aceasta reprezintă procedura de conciliere, premergătoare cererii de chemare în judecată.
Avându-se în vedere demersurile ambelor părţi şi relaţiile dintre ele, nu se poate reţine că nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. pentru a se promova acţiunea în faţa instanţelor judecătoreşti.
În cauză înmânarea actelor de procedură, cu privire la dovada de primire a notificării reclamantei, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 91, art. 87 alin. (2) şi art. 921 C. proc. civ., scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, fiind semnată de persoana care se afla la sediul pârâtei şi care şi-a trecut în clar numele şi prenumele, calitatea de delegat al societăţii şi a semnat confirmarea de primire a invitaţiei la conciliere.
Susţinerea potrivit căreia persoana care a primit actul procedural nu a avut calitatea de salariat al societăţii pârâte nu are relevanţă, în contextul în care reclamantei nu i se poate imputa prezenţa la sediul pârâtei a unor persoane ce nu calitatea de salariat şi care totuşi primesc corespondenţa. Din punct de vedere al dispoziţiilor legale reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de a încerca concilierea directă, prealabilă, înainte de a se adresa instanţei.
Pentru aceste considerente, pentru a se asigura o dezbatere echitabilă a motivelor de apel, urmează a se admite recursul reclamantei şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a se casa Decizia şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării apelului, instanţa urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărările lor, şi să ceară acestora în virtutea rolului său activ să administreze probele pe care le consideră necesare stabilirii cadrului procesual real şi dispoziţiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC T. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 89 din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1579/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2027/2011. Comercial → |
|---|
