ICCJ. Decizia nr. 982/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 982/2011
Dosar nr.14182/3/2008
Şedinţa publică din 7 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, înregistrată la data de 14 aprilie 2008, reclamanta SC G.I. SRL, în faliment, prin lichidator CI T. SPRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu SC E.G. SRL, în faliment, prin lichidator M.C. SPRL, în principal, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare a imobilului situat în Bucureşti, sector 2, în condiţiile stabilite prin antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi la data de 29 decembrie 2003, iar, în subsidiar, să dispună rezoluţiunea antecontractului, cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumei de 708.380 Ron, reprezentând preţul integral al imobilului, cu cheltuieli de judecată.
Secţia a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureşti a respins acţiunea, ca nefondată, prin sentinţa comercială nr. 8090, pronunţată la data de 30 iunie 2008.
Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că admiterea acţiunii în oricare dintre formele solicitate produce o modificare în patrimoniul pârâtei ce trebuie supusă procedurilor de autorizare prevăzute de Legea nr. 85/2006, întrucât, conform art. 46 din menţionata lege, orice act sau operaţiune efectuată de societatea pârâtă aflată în faliment trebuie să primească autorizarea judecătorului sindic, sub sancţiunea nulităţii.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia a V-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 39, pronunţată la data de 27 ianuarie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a înlăturat ca neîntemeiate criticile apelantei, apreciind că nu se poate face aplicarea art. 86 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în cauză, fără a se avea în vedere prevederile alin. (1) ale menţionatului articol şi că, în situaţia în care ambele părţi se află în procedura insolvenţei, în mod corect, tribunalul a reţinut că instanţa de drept comun nu poate să pronunţe o hotărâre care să aibă drept efect un transfer patrimonial şi nici să dispună rezoluţiunea antecontractului, deoarece procedura insolvenţei este o procedură concursuală şi îndeplinirea unei obligaţii sau efectuarea unei plăţi de către pârâtă în situaţia dată afectează dreptul celorlalţi creditori.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, solicitând modificarea deciziei „în sensul admiterii cererii de chemare în judecată" cu consecinţa pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare pentru imobilul în discuţie, în condiţiile prevăzute prin antecontractul de vânzare – cumpărare, încheiat între părţi la data de 29 decembrie 2003.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a considerat greşit că apelanta a susţinut aplicabilitatea alin. (4) al art. 86 din Legea nr. 85/2006, cu toate că aceasta a afirmat că speţa trebuie rezolvată în raport de prevederile alin. (1) al acestui articol, greşit interpretate şi aplicate în raport cu interesul reclamantei – apelante de a păstra antecontractul pentru a dobândi imobilul.
Recursul este nefondat.
Astfel, prin reţinerea faptului că nu se poate face aplicarea art. 86 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 fără a se avea în vedere dispoziţiile alin. (1) ale aceluiaşi articol, instanţa de apel a avut în vedere că în cuprinsul motivelor de apel a fost invocat textul prevăzut la alin. (4), aşa încât raportarea la aceste prevederi în considerentele deciziei atacate s-a făcut în conformitate cu cerinţele art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 „în vederea creşterii la maxim a valorii averii debitorului administratorul judiciar/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă în termen de 30 de zile unei notificări a contractului prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat".
Este de observat că instanţa de apel a reţinut corect, în conformitate cu precitatele dispoziţii legale, considerate de apelantă ca aplicabile „situaţiei juridice deduse judecăţii în prezenta cauză", obligativitatea notificării administratorului judiciar/lichidatorului societăţii pârâte în faliment, neîndeplinită în speţă.
Aşa fiind, constatând neîndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.I. SRL prin lichidator CI T. SPRL Cluj Napoca împotriva deciziei comerciale nr. 39 din 27 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1020/2011. Comercial → |
|---|
