ICCJ. Decizia nr. 980/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 980/2011
Dosar nr. 898/1/2010
Şedinţa publică de la 3 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin Decizia nr. 173 din 20 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de C.A. (succesor cu titlu particular al doamnei L.V.K.).
În argumentarea acestei soluţii instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că neîndeplinirea obligaţiei de a achita preţul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni s-a datorat recurentului, fapt pentru care a solicitat continuarea executării contractului ceea ce înseamnă că nu există dol asupra substanţei obiectului actului juridic dedus judecăţii, întrucât nu există mijloacele viclene, dolosive ca element obiectiv şi nici intenţia ca element subiectiv, recurentul era în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la datele şi informaţiile necesare ca potenţial cumpărător al societăţii comerciale.
Referitor la critica recurentului privind omiterea instanţei de apel de a pune în discuţia părţilor problema confirmării actului anulabil prin alegerea executării acestuia Înalta Curte a reţinut că, în dispozitiv nu este cuprinsă soluţia privind operarea confirmării actului anulabil prin încheierea unor acte juridice subsecvente care au condus la nulitatea relativă generată de un pretins dol la încheierea contractului.
Or, în cauză instanţa de apel se referă exclusiv la pactul comisoriu înserat şi la care a renunţat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de plată a preţului contractului.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare C.A. pentru motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de casare, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. referitor la faptul că instanţa de apel şi-a depăşit limitele cu care a fost investită pentru soluţionarea apelului apelantei A.V.A.S.
Pentru acest motiv contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei nr. 173 din 20 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi rejudecarea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul ca instanţa de recurs să se pronunţe dacă Curtea de Apel Bucureşti şi-a depăşit sau nu limitele judecăţii cu care a fost investită de către apelanta A.V.A.S.
Prin concluziile scrise depuse la dosar contestatorul susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil insistând în susţinerea neprimirii întâmpinării, că aceasta a fost depusă într-un singur exemplar şi că nu există dovada la dosar că întâmpinarea i-ar fi fost comunicată prin plic la data de 4 februarie 2011, iar pe fondul contestaţiei în anulare a reluat motivele prezentate şi dezvoltate în cererea iniţială.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Referitor la susţinerea contestatorului că întâmpinarea nu i-a fost înmânată, din verificările efectuate s-a constatat că la data de 4 februarie 2011 (conform menţiunii făcute pe prima pagină a întâmpinării de serviciul arhivă, fila 28 dosar contestaţie în anulare) întâmpinarea i-a fost comunicată contestatorului prin plic.
Având în vedere că ne aflăm într-o cale extraordinară de atac de retractare susţinerile contestatorului privind încălcarea dreptului său la apărare şi la un proces echitabil, formulate prin concluziile scrise, nu pot face obiectul contestaţiei în anulare, fiind impropriu acestui stadiu procesual.
Potrivit art. 318 teza 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare dacă s-a omis din greşeală să se cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Prin Decizia nr. 173 din 20 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de C.A. (succesor cu titlu particular al doamnei L.V.K.).
Pentru a hotărî astfel, Curtea, în debutul considerentelor deciziei contestate arată raţiunile care au impus adoptarea acestei soluţii prezentând amplu de ce instanţa de apel nu şi-a depăşit limitele investirii sale.
În raport de aceste considerente Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. care permite exercitarea contestaţiei în anulare speciale, nu este îndeplinită în cauză, în condiţiile în care instanţa de recurs a examinat motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 astfel cum fost invocat, şi totodată a argumentat confirmarea actului anulabil prin alegerea reclamantei de a executa în continuare contractul, ceea ce reprezintă o examinare explicită a criticilor invocate prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În realitate, prin argumentele aduse în susţinerea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., contestatorul tinde la rejudecarea motivelor sale de recurs, respinse ca nefondate, însă nu se poate reţine în sarcina instanţei de recurs că a omis să analizeze motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul avut în vedere de dispoziţiile de lege evocate.
În consecinţă, Înalta Curte procedând la verificarea omisiunii cercetării vreunui motiv de casare, constată că elementele cerute de art. 318 teza 2 C. proc. civ. nu se regăsesc în argumentele contestaţiei în anulare, urmând ca aceasta să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A. împotriva deciziei nr. 173 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 979/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 981/2011. Comercial → |
|---|
