Spete procedura insolventei. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 699/R-COM
Ședința publică din 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
: - -, președinte secție
: -, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
:, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarat de debitorul, domiciliat în Râmnicu V, în calitate de administrator special, reprezentant al debitoarei SC SRL R, cu sediul în-, -.17/1,.F,.11, județul V, precum și de lichidatoarea SP NS RM., cu sediul în str. - nmr. 11,..12,.B,.7,.2, ap7, județul V, împotriva sentinței nr.351 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-creditori V, BANCA COMERCIALĂ BANK SA B, și BANK SA.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns administrator special al debitoarei SC SRL Rm. V, lichidator - pentru recurenta-lichidatoare SP NS Rm. V, consilier juridic C-tin pentru intimata-creditoare Banca Comercială Bank SA și consilier juridic C-tin pentru intimata-creditoare BANK SA, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul declarat de debitor este legal timbrat, potrivit chitanței aflate la dosar, iar recursul declarat de lichidatoare este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul lichidatoarei SP NS este tardiv motivat. Prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei, din partea intimatei-creditoare Banca Comercială Bank întâmpinare.
Reprezentantul lichidatoarei SP NS depune la dosar un set de acte, comunicând un exemplar și reprezentantului-creditoarei Banca Comercială Bank.
Reprezentantul-creditoarei Banca Comercială Bank depune la dosar încă un exemplar de pe întâmpinarea aflată la dosar.
Reprezentantul intimatei-creditoare Bank depune la dosar concluzii scrise, arătând că nu se opune la primirea actelor depuse de reprezentantul lichidatoarei.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul lichidatoarei și le primește la dosar. Totodată, dispune rectificarea conceptei în ceea ce privește pe recurenta -debitoare SC SRL, în sensul că recursul este formulat de numitul, în calitate de administrator, însă nu și în calitate de reprezentant al societății.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Recurentul-debitor, având cuvântul pe recursul declarat, solicită admiterea lui așa cum a fost motivat în scris. Cu privire la recursul declarat de lichidatoarea SP NS, arată că este de acord cu admiterea lui așa cum fost motivat.
Reprezentantul lichidatoarei, având cuvântul pe recursul declarat, solicită admiterea lui. Arată că nu datora rate restante față de Banca Comercială Bank. Pe recursul declarat de debitor, arată că este de acord cu admiterea lui.
Reprezentantul intimatei-creditoare Banca Comercială Bank, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de lichidatoare ca tardiv, iar în situația în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și susținută oral în ședință.
Reprezentantul intimatei-creditoare Bank, având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea recursului declarat de debitorul, cât și lichidatoarei, în situația în care acesta din urmă este motivat în termen.
Curtea pune în discuția părților lipsa calității de reprezentant a lui.
Recurentul-debitor arată că are calitate să formuleze recurs ca și administrator special.
Reprezentantul intimatei-creditoare Bank, cât și reprezentantul lichidatoarei, având pe rând cuvântul, consideră că recurentul-debitor are calitate să formuleze recurs.
Reprezentantul intimatei-creditoare Banca Comercială Bank, având cuvântul pe excepția invocată, consideră că recurentul-debitor nu are calitate să formuleze recurs.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 23.12.2008 creditoarea Banca Comercială Bank SA, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr.5/15.12.2008, prin care Adunarea Creditorilor debitorului SC SRL a dispus ca suma de 87.000 lei, să fie dirijată în contul special deschis la BRD Sucursala V, pentru a fi distribuită către toți creditorii sociali înscriși la masa credală - fila 80 dosar.
În motivare contestatoarea arată că, prin cererea de creanță depusă la data de 23.09.2008, a solicitat să fie înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 82.092,49 lei, creanță garantată.
Se arată că la data de 27.11.2008, și au depus în contul executorului bancar, suma de 87.000 lei, în dublă calitate de garanți ipotecari și garanți fideiusori ai debitoarei, suma de bani provenind din fondurile proprii ale soților.
Mai mult, contestatoarea precizează că administratorul judiciar și-a dat acordul ca aceste sume să fie utilizate pentru stingerea obligațiilor față de bancă, în perioada de observație.
În continuare, sunt invocate dispozițiile art.14 alin.2) din Legea nr.85/2006, în care se prevede că "Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepția cazului în care la ședință participă titularii tuturor creanțelor."
Astfel, contestatoarea menționează că în ordinea de zi comunicată, nu apare și această propunere, condiții în care hotărârea adunării generale cu privire la virarea banilor este nulă.
În susținerea contestației au fost atașate cererea de executare silită, foaia de vărsământ din 26.11.2008, convocarea adunării creditorilor și acordul administratorului judiciar despre care se face vorbire în contestație.
Față de contestația formulată, administratorul judiciar și-a exprimat punctul de vedere, prin raportul informativ depus la fila 106 dosar.
Administratorul judiciar menționează că a dispus convocarea unei alte adunări a creditorilor, în vederea eliminării problemei invocate referitoare la ordinea de zi, pentru data de 27.01.2009.
Referitor la plata făcută, administratorul judiciar arată că suma depusă de soții nu provine din executarea terenului ipotecat în favoarea debitoarei.
În plus, este invocată imposibilitatea cumulării calității de creditor înscris la masa credală și creditor ipotecar căruia i s-a achitat suma de bani datorată de debitoare.
De asemenea, administratorul judiciar precizează că decizia luată în cadrul adunării creditorilor, are în vedere ocrotirea intereselor celorlalți creditori garantați, față de care s-ar crea o evidentă discriminare, iar acordul despre care face vorbire contestatoarea este dat numai pentru perioada de observație, care s-a definitivat la data de 2.09.2008.
Ulterior, la data de 4.02.2009, aceeași contestatoare solicită anularea parțială a Hotărârii nr.1/27.01.2009, prin care s-a hotărât din nou folosirea sumei sus-menționate în interesul tuturor creditorilor sociali înscriși la masa credală.
În susținerea contestației s-au adus aceleași argumente ca și cele cuprinse în prima contestație ( cu excepția invocării dispozițiilor art.14 alin.2 din Legea insolvenței), subliniindu-se ideea acordului expres al administratorului judiciar în ceea ce privește utilizarea sumei pentru stingerea obligațiilor față de bancă, în perioada de observație, respectiv până la intrarea în faliment a debitoarei.
Față de noua contestație, administratorul judiciar și-a formulat apărările, prin întâmpinarea depusă la fila 149 dosar.
Se susține că suma depusă de soții nu provine din valorificarea terenului ipotecat în favoarea debitoarei, ci dintr-o altă sursă care ar putea avea legătură cu neachitarea ratelor scadente față de toți creditorii înscriși la masa credală.
În continuare, se arată că temeiul juridic al cererii sale, așa cum a fost aprobată de adunarea creditorilor, sunt dispozițiile art.49 alin.1 din legea insolvenței, iar însuși a achiesat la punctul de vedere al creditorilor exprimat în cadrul adunării generale, semnând procesul-verbal încheiat, fără obiecțiuni.
În legătură cu plata efectuată, se arată că pe foaia de vărsământ nu se menționează calitatea depunătorilor, neavând relevanță în ce cont s-a înregistrat suma, ci faptul că operațiunea a decurs cu încălcarea dispozițiilor art.49 din lege.
În final, administratorul judiciar subliniază ideea că perioada de observație s-a încheiat la data de 31.10.2008, conform hotărârii adunării creditorilor, iar plata s-a efectuat la data de 30.09.2008.
Prin sentința nr.351 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de creditoarea Banca Comercială Bank SA, împotriva Hotărârilor nr.5/15.12.2008 și nr.1/27.01.2009 adoptate de Adunarea Creditorilor în cadrul procedurii insolvenței privind pe debitorul SC SRL.
S-a constatat nulitatea parțială a Hotărârilor nr.5/15.12.2008 și 1/27.01.2009 a Adunării Creditorilor în cadrul procedurii insolvenței privind pe debitorul SC SRL referitor la dirijarea sumei de 87.000 lei în contul special deschis la BRD - Sucursala V și aprobarea utilizării sumei sus-menționate în interesul tuturor creditorilor sociali.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că rin p. sentința nr.861/27.06.2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, fiind desemnat ca administrator judiciar SP NS Rm.V, procedură în cadrul căreia administratorul debitoarei a înțeles să propună un plan de reorganizare, așa cum rezultă din procesul-verbal din 30 iulie 2008-fila 10 dosar.
Prin cererea depusă la data de 25.09.2008, contestatoarea s-a înscris la masa credală, cu suma de 82.092,49 lei, creanță garantată plus dobânda legală, conform contractului de credit nr.150/2/20.08.2007, împrumut garantat cu un contract de garanție mobiliară, cu contractul de ipotecă nr.2851/2007 și de către fideiusorii și.
Prin suplimentar depus la fila 65 dosar, administratorul judiciar a înscris-o pe contestatoare cu suma solicitată.
Pe parcursul procedurii, la data de 26.11.2008, soții au depus, în contul executorului bancar, suma de 87.000 lei-fila 86 dosar, în cadrul dosarului de executare silită inițiată de creditoare, în ceea ce-i privește pe soții, în calitate de fideiusori și garanți ipotecari-fila 84 dosar.
Față de această plată, administratorul judiciar a pus în discuția adunării creditorilor din data de 15.12.2008, dirijarea sumei de 87.000 lei în contul special deschis la BRD-Sucursala V și aprobarea utilizării sumei sus-menționate în interesul tuturor creditorilor sociali, problemă ce nu era inclusă pe ordinea de zi cuprinsă în convocatorul aflat la fila 87 dosar.
În aceste condiții, s-a convocat din nou adunarea creditorilor, pentru data de 27.01.2009, fiind inclusă pe ordinea de zi problema restituirii sumei din litigiu.
În cadrul acestei adunări, creditorii prezenți au aprobat folosirea sumei de 87.000 în interesul tuturor creditorilor sociali înscriși la masa credală, așa cum rezultă din procesul-verbal depus la fila 115 dosar.
Față de situația de fapt expusă mai sus, instanța a constatat ca întemeiate contestațiile formulate, pentru că prima hotărâre adoptată, atacată de către contestatoare, și anume Hotărârea nr. 5/15.12.2008, încalcă dispozițiile art.14 alin.2) din legea insolvenței, întrucât administratorul judiciar, prin convocatorul emis la data de 3.12.2008, nu a cuprins și problema din litigiu pe ordinea de zi, iar față de împrejurarea că la ședință nu au participat toți titularii creanțelor, în cauză sunt incidente dispozițiile sus-citate, motiv pentru care se impune constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii sus-menționate, așa cum s-a solicitat prin contestație.
În ceea ce privește cea de-a două hotărâre atacată, instanța a reținut că administratorul judiciar a invocat în sprijinul măsurii propuse în ordinea de zi a adunării creditorilor din 27.01.2009, dispozițiile art. 49 din legea nr.85/2006, care nu au incidență în cauză, pentru că nu este vorba despre o plată efectuată de către debitoare în condițiile art.49 alin.1) lit.a) și nici despre o plată ce depășește condițiile alineatului 1), care trebuia autorizată de administratorul judiciar și de comitetul creditorilor.
Prin urmare, acordul dat de administratorul judiciar și invocat de către contestatoare, nu produce efecte juridice, chiar dacă debitoarea se află în faza perioadei de observație, așa cum este definită de prevederile art.3 pct.15 din Legea insolvenței.
Plata sumei de 87.000 lei a fost efectuată de către soții, în calitatea acestora de fideiusori-obligați solidar cu debitoarea, în cadrul executării silite începute de contestatoare asupra averii acestora, în baza contractului de credit, a celui de garanție mobiliară și de ipotecă.
Stingerea creanței cu care s-a înscris contestatoarea la masa credală nu îi prejudiciază pe ceilalți creditori ai debitoarei, nefiind vorba despre o plată făcută cu prioritate de către debitoare în defavoarea celorlalți creditori, concluzie care se impune și prin prisma dispozițiilor art.71 alin.2) din Legea insolvenței, în care este reglementată chiar ipoteza din speța de față, și anume aceea a achitării integrale a creanței unui creditor comun de către fideiusorii debitorului.
Împotriva sentinței, s-a formulat recurs de către, în calitate de administrator special al debitoarei SC SRL Rm.V și de către SP NS Rm.V - administrator judiciar al debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe disp.art.304 pct.8,9 și 10 Cod pr.civilă, administratorul special, a susținut că împreună cu soția sa a fost asociat al debitoarei, iar la data de 26.11.2008 au depus în contul BANK Sucursala Rm.V suma de 87.000 lei, pentru a fi distribuită tuturor creditorilor înscriși la masa credală, fără ca suma respectivă să provină din valorificarea unui bun ipotecat pentru această creditoare, pentru că dirijarea sumei doar către respectiva bancă i-ar dezavantaja pe ceilalți creditori.
Prin celălalt recurs au fost aduse aceleași critici, însă acesta nu poate fi examinat, în condițiile în care se constată că a fost formulat tardiv, peste termenul de 10 zile de la comunicarea sentinței, realizată la data de 9.04.2009, conform dovezii de la fila 168 din dosarul de fond.
Formularea recursului la data de 22 aprilie 2009, se situează în afara termenului prev. de art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006, care s-a împlinit la 21 aprilie 2009, motiv pentru care acest recurs va fi respins ca tardiv declarat, în temeiul art.103 alin.1 Cod pr.civilă.
Drept urmare, se va analiza în continuare doar recursul declarat de administratorul special.
În privința acestuia, se constată că nu este fondat, în condițiile în care soluția la care a ajuns prima instanță este în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie.
Astfel, prima hotărâre cu nr.5/15 decembrie 2008, a fost adoptată cu încălcarea legii, dat fiind faptul că administratorul judiciar nu a cuprins în convocatorul emis la data de 3.12.2008 și problema dirijării sumei respective de bani, ceea ce contravine dispozițiilor art.14 alin.2 din Legea nr.85/2006, nulitate care nu poate fi acoperită, în condițiile în care la ședință nu au participat toți titularii creanțelor.
Cât privește cea de a doua hotărâre contestată, cu nr.1/27.01.2009, ce reia problema transferului sumei de 87.000 lei, se constată că în speță este lipsită de relevanță destinația dorită de administratorul special sau de către celălalt asociat, cât timp plata s-a făcut în considerarea calității acestora de fidejusori, obligați solidari cu debitoarea, în cadrul executării silite începute de contestatoare asupra averii lor, în baza contractului de credit, a celui de garanție mobiliară și de ipotecă, suma intrând direct în contul executorului bancar sesizat
În cauza dedusă judecății, sunt incidente disp.art.71 alin.2 din Legea nr.85/2006, care reglementează chiar ipoteza de față, care prevăd că un codebitor sau un fidejusor care este îndreptățit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanță cu suma pe care a plătit-o creditorului, iar în acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească doar diferența rămasă neachitată. Aceasta confirmă interpretarea dată de prima instanță, sumele achitate de fidejusori având o destinație specială, pentru îndestularea creditorului respectiv, fără a fi afectate masei credale în ansamblul său.
Se va observa și faptul desprins din cererea numitului (133), că s-a solicitat eliberarea bunului imobil de sub ipotecă, întrucât creditorul aferent a fost îndestulat, sens în care s-a și emis adresa nr.3411/27.11.2008 prin care BANK a cerut radierea ipotecii, potrivit înscrisului de la fila 135 din dosar, ceea ce confirmă, încă dată, că plata s-a făcut în considerarea calității de fidejusor, având o destinație specială.
În concluzie, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul administratorului special va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de debitorul, domiciliat în Râmnicu V, în calitate de administrator special, reprezentant al debitoarei SC SRL R, cu sediul în-, -.17/1,.F,.11, județul, împotriva sentinței 351/4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind V, BANCA COMERCIALĂ BANK SA B, și BANK SA
Respinge ca tardiv formulat recursul formulat împotriva aceleiași sentințe de către administratorul judiciar SP NS RM., cu sediul în-,..12,.B,.7,.2, ap7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
25.06.2009
Jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Dumitru
