Pretenţii. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. V.

JUDECĂTOR: I. O.

JUDECĂTOR: I. V.

GREFIER: M. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurenta . cu sediul in Oradea, P-ța C., .. parter, în contradictoriu cu intimatul B. P. B. cu sediul in Oradea, .. 6, Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 6290/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei av. C. A. din Baroul Bihor în baza delegației avocațiale de la dosar și reprezentanta intimatului av. C. E. din Baroul Bihor în baza delegației avocațiale de la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței, că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul recurs este la primul termen de judecată, este motivat și este scutit de taxă de timbru. Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul recurentei av. C. A. face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 279 lei și 0,3 lei timbru judiciar, sens în care a depus extras de rol; arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta intimatului av. C. E. depune la dosar concluzii scrise, însoțite de dovada achitării onorariu avocațial; arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul asupra recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ț a, constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei av. C. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea Sentinței civile nr. 6290/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, ca netemeinică și nelegală, pentru motivele dezvoltate pe larg în motivele de recurs. Susține că s-a discutat pe fond că acțiunea ar fi inadmisibilă pentru că nu s-a formulat contestație la executare. Arată că demersul ar fi fost inutil pentru că părțile s-au înțeles, iar intimata în calitate de executor a încasat suma totală aferentă executării silite, cu toate că nu s-a recuperat întreaga sumă prin executor judecătoresc, ci prin tranzacția încheiată între părți, respectiv contractul contract sinalagmatic. Învederează instanței că recurenta nu s-a opus la executare, dar suma de 7429 lei a fost poprită anticipat din conturile bancare ale societății. Solicită obligarea intimatei la plata cu cheltuielilor de judecată.

Reprezentanta intimatului av. C. E. solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că potrivit statutului executorului judecătoresc, respectiv Legea nr. 188/2000, acel onorariu se afla în limitele legal înspre minim, a fost fixat de ambele părți, creanța a fost de 100.000 lei, la care se adaugă TVA-ul datorat. Susține că debitoarea nu avea calitatea să conteste acel onorariu, reclamanta neavând calitatea de debitoare, aceasta fiind parte în tranzacție. Arată că intimata a efectuat 20 de adrese de poprire care au dus la soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin compensare. Învederează instanței că executorul judecătoresc și-a făcut datoria, iar în baza legii, onorariul executorului se recuperează din primele sume încasate. Solicită cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6290/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta . in contradictoriu cu parata B. P. B..

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 1.240 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între paratul B. P. B. si . s-a încheiat contractul de executare silita nr. 2/05.01.2011, având ca obiect recuperarea creanței deținute de aceasta din urma fata de debitoarea sa - reclamanta din prezenta cauza ..

In cadrul dosarului execuțional nr. 2/E/2011 a fost executata silit si suma de 7429.18 RON reprezentând onorariu executor judecătoresc.

Din probele si actele dosarului instanța a constatat ca nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar suma încasată de parat, a cărei restituire o solicita reclamanta are la baza contractul de executare silita nr. 2/05.01.2011.

Instanța a reținut ca debitoarea urmărita silit – reclamanta in prezenta cauza avea la dispoziție calea contestației la executare prevăzută de art. 399 si urmat. Cod proced civ., fata de actele de executare silita întreprinse împotriva sa.

In consecință, având in vedere ca reclamanta nu a uzat de calea speciala a contestației la executare, a respins cererea de chemare in judecata.

In temeiul art. 274 cod proced civ, reclamanta fiind in culpa procesuala a fost obligata sa plătească paratei cheltuieli de judecata in suma de 1.240 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurenta . solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

În motivare, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit temeiul juridic al acțiunii iar sentința atacată nu este motivată corespunzător. Arată recurenta că acțiunea a fost întemeiată în principal pe îmbogățirea fără justă cauză și doar în subsidiar pe răspunderea civilă delictuală. A mai arătat recurenta, în esență, că onorariul executorului judecătoresc, trebuia plătit, potrivit contractului dintre părți, în două tranșe și era datorat doar dacă suma executată silit ar fi fost recuperată prin aportul exclusiv al executorului. Or, susținere, recurenta, executorul judecătoresc a efectuat un singur act de executare silită, respectiv poprirea iar onorariul a fost fixat la nivelul maxim. În plus, recurenta a susținut, în esență, că executarea silită s-a stins prin tranzacția încheiată între părți.

În drept, recurenta nu a motivat recursul.

Intimata a depus la dosar concluzii scrise, reiterând în esență susținerile din fața instanței de fond și solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:

Între parata B. P. B. si . s-a încheiat contractul de executare silita nr. 2/05.01.2011, având ca obiect recuperarea creanței deținute de aceasta din urma fata de recurentă. În cadrul dosarului execuțional nr. 2/E/2011 a fost executata silit si suma de 7429,18 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc. Executarea silită în dosarul execuțional a fost stinsă ca urmare a încheierii unei tranzacții între părți.

Tribunalul constată că motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă o cerință esențială a acestora, în lipsa expunerii motivelor pentru care instanța s-a oprit la o anumită soluție fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.

În jurisprudența sa, C.E.D.O. a reținut că motivarea nu trebuie să cuprindă răspunsul la toate argumentele părților fiind suficient ca cele principale să fie analizate. Prin urmare, chiar și o motivare succintă, cum este cea a instanței de fond, răspunde la cerințele dreptului la un proces echitabil în măsura în care argumentele principale și esențiale ale părții sunt analizate.

În speță, instanța de recurs apreciază că motivarea primei instanțe, deși succintă, întrunește cerințele menționate anterior, iar soluția pronunțată este legală și temeinică.

Astfel, în legătură cu motivul de recurs constând în fundamentarea acțiunii pe îmbogățirea fără justă cauză, instanța reține că actio de in rem verso este una subsidiară, ea putând fi utilizată numai în măsura în care reclamantul nu ar avea la dispoziție niciun alt mijloc legal pentru recuperarea prejudiciului cauzat.

În speță, instanța constată că nu este îndeplinită această condiție specifică acțiunii fundamentate pe îmbogățirea fără justă cauză, în condițiile în care, așa cum corect reține și instanța de fond, recurenta ar fi avut deschisă calea contestației la executarea împotriva actului vătămător, respectiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. În cadrul acestei acțiuni, instanța de executare ar fi putut cerceta argumentele recurentei privind cuantumul exagerat al onorariului perceput raportat la munca efectiv depusă de executorul judecătoresc și ținând seama și de modul în care s-a stins executarea silită.

În lipsa promovării unei contestații la executare, recurenta nu are deschisă calea unei acțiuni în îmbogățire fără justă cauză. De altfel, condițiile acestei acțiuni nici nu ar putea fi îndeplinite în lipsa desființării prealabile a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, act de executare care constituie cauza îmbogățirii intimatei.

Pe de altă parte, sunt neîntemeiate susținerile recurentei privind lipsa interesului său în promovarea unei contestații la executare dată fiind înțelegerea la care a ajuns cu creditorul urmăritor, acest interes existând și fiind tocmai cel care a fundamentat și promovarea prezentei acțiuni.

Tribunalul constată că în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii civile delictuale având în vedere că onorariul executorului judecătoresc a fost perceput în temeiul dispozițiilor legale care guvernează executarea silită și care impun în sarcina debitorului executat silit plata tuturor cheltuielilor de executare. Contractul încheiat între creditorul urmăritor și executorul judecătoresc nu poate fi privit ca un delict civil, modul de stabilire și de percepere a onorariului organului de executare, putând fi cenzurat, așa cum s-a arătat anterior, de către instanța de executare pe calea contestației la executare. În plus, evitarea oricăror cheltuieli de executare era posibilă și la îndemâna recurentei care putea și trebuia să respecte de bunăvoie o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Prin urmare, tribunalul va respinge ca nefundat recursul.

Având în vedere că recurenta a căzut în pretenții și există și cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în temeiul art. 274 C.proc.civ. instanța o va obliga pe recurentă la plata către intimată a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial dovedit cu chitanță (f. 12).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta . cu sediul in Oradea, P-ța C., .. parter, în contradictoriu cu intimatul B. P. B. cu sediul in Oradea, .. 6, Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 6290/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.

IREVOCABILĂ.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.

Red. Fond

F. O. B.

RED: V.A.

DAC: M.B.

2 exe/ 29.04.2013