Pretenţii. Decizia nr. 433/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. T.

Judecător D. B.

Judecător A. R. P.

Grefier A. F. S.

Pe rol judecarea recursului litigii cu profesioniști formulat de recurenta U. A. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. G. P. S.R.L., cu dom. în comuna Pietroasa, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1426 din data de 11.10.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei, cons. jur. T. C., în baza împuternicirii de la dosar și reprezentanta intimatei, consilier juridic P. N., potrivit delegației depuse la dosar, fila 16.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței de judecată că procedura este legal îndeplinită, cauza este la al doilea termen de judecată, recursul este motivat, legal timbrat conform ordinului de plată nr. 6432/30.05.2013 în cuantum de 1.137.40 lei și timbru judiciar în valoare de 2,5 lei, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:

Se constată că prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la dosar originalul ordinului de plată a taxei judiciare de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului. Cu privire la primul capăt de cerere, reprezentantul recurentei arată că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al societății reprezentate, la dosarul de fond fiind formulată o cerere de amânare întemeiată pe art. 156 din Codul de procedură civilă, prima instanță neluând în considerare această cerere. De asemenea, învederează că prima instanță face referire în mod eronat la întâmpinarea din dosarul nr._, dosar aflat la același complet în aceeași ședință din data de 11.10.2012 și nu la dosarul nr._ . Cu privire la al doilea capăt de cerere, solicită admiterea acțiunii și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată. Arată că sunt incidente condițiile de asigurare parte integrantă a contractului de asigurare. Aduce la cunoștința instanței că șoferul a declarat că a lovit cu partea dreaptă colțul remorcii și că a avariat partea superioară, asiguratul nerespectând în acest sens obligația de a nu circula pe un drum unde exista restricție de înălțime. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Cu privire la primul capăt de cerere invocat de reprezentantul recurentei, reprezentanta intimatei pune în vedere instanței că cererea de amânare formulată în dosarul de fond de către pârâtă a fost semnată de către un consilier juridic, aceasta având suficient termen pentru a-și pregăti apărarea. Cu privire la cel de-al doilea aspect invocat de către reprezentantul recurentei, reprezentanta intimatei învederează că la dosarul de daună există toate documentele necesare pentru stabilirea pagubei, inclusiv declarația conducătorului auto semnată de acesta. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1426 din data de 11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea formulată de S.C. G. P. S.R.L., cu sediul în Gurani nr. 216, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, și, în consecință:

A obligat pârâta la plata despăgubirilor legale în sumă de 9275,2 Euro, respectiv echivalentul în lei în sumă de_ lei, la cursul stabilit pentru data de 20.08.2012, dată ce echivalează cu invitația la conciliere directă, în baza poliței de asigurare AV_, încheiată la data de 14.01.2011, cu valabilitate până la 13.01.2012, ca urmare a producerii riscului asigurat.

A obligat pârâta la plata dobânzii legale în sumă de 42 lei calculată de la data emiterii invitației la conciliere directă, respectiv 20.08.2012 până la achitarea integrală a debitului, actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective.

A obligat pârâta să plătească 2279,8 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Șoferul camionului format din cap tractor cu număr de înmatriculare BH 40 BYAși semiremorca cu număr de înmatriculare_, respectiv V. T., în baza declarației din data de 18.07.2011 susține faptul că „ a condus autotractorul marca Volvo cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare_ , circulând pe ruta Reghin spre Toplița, în afara localității Reghin a lovit cu partea dreaptă colțul remorcii și agregatul termoking în partea de sus dreapta, podul de cale ferată, cauza fiind denivelările din șosea sub podul CFR „. În urma producerii riscului asigurat a înștiințat societatea de asigurări care a emis polița de asigurare . nr._, respectiv asigurarea tip FULL CASCO . În urma înștiințării privind evenimentul asigurat a formulat în temeiul art. 720¹ c.pr. civilă o invitație la conciliere directă prin care a solicitat societății de asigurare S.C. U. A. S.A. rezolvarea pe cale amiabilă a neînțelegerilor ivite cu privire la plata despăgubirilor, dauna fiind în valoare de_ lei respectiv echivalentul a 9275,2 euro.

Având în vedere că nici până la această dată dosarul de daună nu a fost soluționat și societatea pârâtă nu a înțeles să efectueze plata cu titlu despăgubire, instanța de fond a considerat că în speță au fost îndeplinite dispozițiile art. 969, 1073, 1084,1088,1361,1362, cod civil motiv pentru care a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri legale în sumă de 9275,2 Euro, respectiv echivalentul în lei în sumă de_ lei, la cursul stabilit pentru data de 20.08.2012, dată ce echivalează cu invitația la conciliere directă, în baza poliței de asigurare AV_, încheiată la data de 14.01.2011 cu valabilitate până la 13.01.2012, ca urmare a producerii riscului asigurat .

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, instanța de fond a considerat că acesta a fost întemeiat în baza prevederilor art. 1084,1088,1361,1362 cod civil coroborate cu prevederile art. 2 și 3 din OUG 9/2000, motiv pentru l-a admis și a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânzi legale în sumă de 42 lei calculată de la data emiterii invitației la conciliere directă, respectiv 20.08.2012 și până la data înregistrării prezentei acțiuni 27.08.2012, până la achitarea integrală a debitului actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective .

Având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, în baza art. 274 c.pr. civilă a obligat să plătească reclamantei suma de 2279,8 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbre judiciare.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs pârâta U. A. S.A., solicitând în principal admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii ca neîntemeiată.

În motivare se arată că instanța de fond a încălcat dreptul său la apărare, precum și principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 129 Cod Civil.

Astfel, precizează că primul termen de judecată a fost stabilit la un interval de o lună și 10 zile de la data primirii cererii introductive. Totodată, se arată că, în urma respingerii cererii de plată, dosarul de daună a fost transmis spre arhivare la București, la o firmă de specialitate, ceea ce a determinat neidentificarea sa pentru primul termen de judecată, astfel că s-a formulat cerere de amânare, în temeiul art. 156 C.proc.civ., cerere care a fost respinsă.

Pentru încălcarea normelor de procedură, recurenta consideră că se impune casarea sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Mai arată recurenta că la primul termen de judecată, prin formularea cererii de amânare în vederea depunerii dosarului de daună, a formulat practic o cerere de probațiune, pe care instanța de fond a ignorat-o, soluționând cauza fără a cunoaște clauzele contractului de asigurare, precum și fără a administra vreo probă.

Totodată recurenta precizează că în mod eronat a reținut prima instanță faptul că alăturat cererii de amânare au fost depuse înscrisuri în probațiune, acestea fiind în mod greșit depuse la dosarul nr._, deși erau destinate dosarului nr._ al Judecătoriei Beiuș.

Pentru aceste considerente, recurenta consideră că instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C.proc.civ.

Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, după reiterarea situației de fapt, recurenta a precizat că cererea de despăgubire a fost respinsă la plată ca urmare a reținerii culpei exclusive a reclamantei, al cărei vehicul a pătruns în zone cu restricție de gabarit și care prezintă un pericol iminent de avariere.

Pentru aceste considerente recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

In drept, recurenta a invocat prevederile art. 105, 115-118, 129 C.proc.civ., Legea nr. 136/1995, Condițiile de Asigurare Casco, art. 1169 Cod Civil.

Recurenta a depus în probațiune înscrisuri.

Intimata S.C. G. P. S.R.L., legal citată, a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 24-26), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata a precizat în esență faptul că hotărârea primei instanțe este legală. Arată intimata că în mod legal prima instanță a respins cererea de amânare formulată de pârâta recurentă, deoarece aceasta nu era lipsită de apărare, având angajat un consilier juridic. Pe de altă parte, arată intimata, recurenta a dat dovadă de lipsă de interes, deoarece a fost notificată și invitată la conciliere directă, înainte de promovarea acțiunii în instanță, fără însă a oferi un răspuns sau a face demersuri pentru a procura dosarul de daună.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului, apreciind că, raportat la probele cu înscrisuri depuse la dosar, în fața instanței de fond, soluția primei instanțe este legală și temeinică.

În drept au fost invocate prevederile art. 308² C.proc.civ..

În probațiune intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 și 306 alin. (2) C.proc.civ., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 27.02.2012, reclamanta intimată S.C. G. P. S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtei recurente U. A. S.A., la plata sumei de 9275,2 euro, echivalent în lei_, cu titlu de despăgubiri în baza poliței de asigurare AV_, încheiată la data de 14.01.2011, ca urmare a producerii riscului asigurat, precum și la plata dobânzii de legale, cu cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că acțiunea promovată este întemeiată și, în temeiul răspunderii civile contractuale, a obligat pârâta recurentă U. A. S.A. la plata sumelor indicate în cererea introductivă.

Analizând cu prioritate aspectele invocate de recurentă privind nerespectarea dreptului său la apărare, respectiv a principiului rolului activ al instanței, în fața primei instanțe de judecată, Tribunalul reține următoarele:

De la data introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei Beiuș, respectiv a primirii citației de către recurenta pârâtă – 31.08.2012, până la primul termen de judecată – 11.10.2012, recurenta a avut la dispoziție un interval de o lună și zece zile, în cadrul căruia să facă demersuri pentru pregătirea apărării, respectiv identificarea și depunerea dosarului de daună.

Mai mult, Tribunalul reține că anterior formulării acțiunii în instanță, reclamanta intimată S.C. G. P. S.R.L. a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, sens în care a emis către recurentă notificarea înregistrată la sediul acesteia în data de 03.08.2012, sub nr. 2393, prin care i-a solicitat acesteia plata despăgubirilor ca urmare a producerii riscului asigurat.

În aceste condiții, Tribunalul apreciază, în acord cu instanța de fond, că recurenta U. A. S.A. avea suficient timp pentru efectuarea demersurilor în vederea obținerii dosarului de daună, până la primul termen de judecată – 11.10.2012.

În aceeași ordine de idei, Tribunalul reține că respectarea principiului dreptului la apărare, a cărui nerespectare este reclamată de către recurentă, trebuie analizat coroborat cu cel al celerității soluționării litigiului, principiu care îl vizează în principiu pe reclamant, și care îi conferă acestuia dreptul de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil.

Or, în condițiile în care recurenta pârâtă a avut la dispoziție un interval de aproximativ două luni și jumătate pentru obținerea dosarului de daună, calculat de la data primirii notificării reclamantei intimate privind achitarea despăgubirilor – 03.08.2012, Tribunalul apreciază, în acord cu instanța de fond, că acordarea unui nou termen, pentru efectuarea aceluiași demers de către recurentă, nu se impunea, împietând asupra soluționării cu celeritate a cauzei.

Ca un ultim considerent asupra acestor apărări ale recurentei, Tribunalul apreciază că și în fața instanței de recurs este admisibilă proba cu înscrisuri, iar recurenta a uzat de dreptul său de a administra probațiunea cu înscrisuri prin depunerea dosarului de daună (filele 27-38), astfel că o eventuală vătămare procesuală susținută de recurentă a fost înlăturată prin administrarea probei cu înscrisuri în fața instanței de recurs.

Cu privire la fondul recursului formulat de recurenta U. A. S.A., ab initio, Tribunalul reține că, raportat la data încheierii contractului de asigurare între părți – 13.01.2011, în cauză sunt incidente prevederile art. 969 și următoarele Cod Civil de la 1864, cu referire la prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011.

Tribunalul apreciază că hotărârea instanței de fond, de admitere a acțiunii introductive ca fondată, este temeinică și legală, raportat la probatoriul administrat în fața primei instanțe de judecată, precum și în fața instanței de recurs.

Astfel, Tribunalul reține că între pârâta recurentă și reclamanta intimată s-a încheiat un contract de asigurare facultativă în data de 13.01.2011, fiind emisă Polița . nr._/13.01.2011, cu valabilitate până la data de 13.01.2012, în baza căruia reclamanta a beneficiat de asigurare extinsă pentru avarii, pentru mai multe autoturisme pe care le deținea în proprietate, printre care și pentru semiremorca marca Kogel SVKT 24, cu nr. de înmatriculare_, suma asigurată fiind de_ euro.

Conform art. 2 din Legea nr. 136/1995„În asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare”.

Conform art. 969 -970 C.civ. de la 1864, în vigoare la data stabilirii raporturilor contractuale, contractele legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință.

Conform contractului încheiat între reclamantă și pârâtă, acesta din urmă răspunde pentru riscurile și prejudiciile rezultând din avarierea autoturismului, inclusiv pentru furt.

Din probațiunea cu înscrisuri administrată atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs, nu rezultă faptul că asigurarea ar fi fost limitată, respectiv exclusă în situația în care vehiculul ar fi fost utilizat pe sectoare de drum sau în zone care prezintă un risc crescut de avariere a vehiculului, sau ca urmare a pătrunderii în zone cu restricție de gabarit. Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că scopul asigurării facultative a autovehiculelor, avut în vedere de asigurat la momentul încheierii contractului de asigurare, care constituie și motivul asumării plății ratelor de asigurare CASCO, este cel al suportării de către asigurator a eventualelor prejudicii rezultate din avariile suferite de către vehicule, inclusiv ca urmare a circulației pe drumurile publice, și datorate stării carosabilului.

În aceste condiții, în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond că sunt întrunite în persoana recurentei pârâte condițiile răspunderii civile contractuale, prevăzute cumulativ de art. 969 și următoarele C.civ. de la 1864, obligând-o pe pârâta recurentă la plata sumelor de bani constând în despăgubiri și dobânzi legale.

Prin urmare, reținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. instanța de control judiciar va respinge ca nefondat recursul.

Având în vedere soluția adoptată cu privire la recursul formulat de U. A. S.A.., instanța nu îi va acorda acesteia cheltuielile de judecată solicitate.

Totodată, tribunalul constată că intimata nu a solicitat obligarea recurentei la plata de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta U. A. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. G. P. S.R.L., cu dom. în comuna Pietroasa, ., județul Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 1426 din data de 11.10.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totul.

IREVOCABILĂ.

Fără cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședința publică azi, 07 Octombrie 2013.

Tehnoredactat: S.A.

Red. jud. P.A.R./25.11.2013

2 ex.

Jud. fond. G. A.