Pretenţii. Decizia nr. 286/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 2421/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 286/R/.> Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător I. O.
Judecător N. C. T.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului comercial declarat de recurenta . cu sediul în loc.B., nr.278, jud.Bihor prin administrator judiciar GLOBAL MONEY RECOVERY IPURL Oradea, cu sediul în loc.Oradea, ..17, ., în contradictoriu cu intimata . SRL – cu sediul procesual ales la C..Av.M. G., N. G.,, cu sediul în loc.A., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.8566 din 06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 27 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 3 iunie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr.8566 din 06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei invocată de pârâtă.
S-a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. G. România S.R.L. cu sediul în ., județul Bihor în contradictoriu cu pârâta S.C. I. A. Food S.R.L. cu sediul procesual ales în localitatea A., .. 1, . la Cabinetul de avocat Asociate „M. G., N. G.” pentru debitul ce decurge din GALROM nr._/06.09.2010, GALRO nr._/14.10.2010, GALROM_/31.10.2010 .
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. G. România S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. I. A. Food S.R.L. pentru debitul ce decurge din_/15.02.2011 și a obligat pârâta la plata sumei de 7903,14 lei reprezentând debit și a sumei de_,20 lei reprezentând penalități de întârziere.
S-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al pârâtei invocată de reclamantă.
S-a respins ca prescrisă cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională S.C. I. A. Food S.R.L. în contradictoriu cu pârâta reconvențională S.C. G. România S.R.L.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 4959,53 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Întrucât s-au invocat două excepții procesuale, raportat la caracterul și efectele pe care le produc instanța de fond a analizat prima data excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în caz de respingere excepția prescripției.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 01.09.2010 pârâta S.C. I. A. Food S.R.L., a transmis către reclamantă o comandă de transport în format electronic (f.8), comandă prin care a solicitat acesteia din urmă efectuarea unui transport de mărfuri din localitatea B. - România la Callisese di Cesena - Italia, pentru prețul de 1600 euro plus TVA. Comanda a fost confirmată de reclamanta S.C. G. România S.R.L. în aceeași zi (f.8), iar în urma prestării serviciului a emis factura . nr._/06.09.2010 (f.5). din CMR – f. 7 rezultă că transposrtul a fost efectuat, însă neplata facturii a fost motivată de faptul că reclamanta nu a dotat camionul cu paleți iar pârâta a trebuit să încarce marfa cu paleții săi aceștia având o valoare de 280 euro. Ulterior pârâta a achitat parțial factura emisă de reclamantă la data de 07.02.2011 – f. 6, rămânând un rest de plată de 4515,46 lei.
Îndependent de data efectuării transportului sau de data emiterii facturii, contractul de transport internațional de mărfuri dintre reclamantă și pârâta S.C. I. A. Food S.R.L., care a emis comanda de transport, s-a încheiat în data de 01.09.2010, dată în care a fost confirmată comanda emisă, realizându-se astfel acordul de voință între părțile în litigiu cu privire la contractul de transport de mărfuri din localitatea B. - România la Callisese di Cesena - Italia, pentru prețul de 1600 euro plus TVA.
Articolul 3 din Decretul 167/1958 statuează că termenul de prescripție este de 3 ani.
Conform art. 32 pct. 1 din Convenția CMR la care România a aderat prin Decretul nr. 451 din 20 noiembrie 1972, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 145 din 6 decembrie 1972, “acțiunile derivând din transporturile supuse prezentei convenții se prescriu în termen de un an. Totuși, în caz de dol sau de culpă considerată de legea țării căreia îi aparține organul de jurisdicție sesizat ca echivalentă cu dolul, termenul de prescripție este de 3 ani. Termenul de prescripție curge: începând de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport. Ziua indicată mai sus ca punct de plecare al prescripției acțiunii nu este cuprinsă în termen”.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă stabilește termene de prescripție generale care sunt aplicabile ori de câte ori nu există consacrat un termen de prescripție special, fiind aplicabilă și în această materie regula specialia generalibus derogant (specialul derogă de la general).
În speță, instanța de fond a reținut că este aplicabil termenul de prescripție de 1 an prevăzut de art. 32 pct. 1 din Convenția CMR. Întrucât contractul de transport s-a încheiat de către părțile în litigiu la data de 01.09.2010 termenul de prescripție de un an a început să curgă de la data de 01.12.2010 și s-a împlinit în data de 01.12.2011. Întrucât acțiunea a fost întrodusă de creditoare la data de 08.02.2012, așa cum rezultă din plicul de la fila 36, instanța constată că dreptul la acțiune al creditoarei pentru creanța pretinsă s-a prescris.
Fiind prescrisă creanța principală este prescrisă și cea accesorie având ca obiect penalitățile de întârziere aferente creanței principale, potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru factura GALRO nr._/14.10.2010 comanda de transport a fost făcută la data de 07.10.2010 și acceptată de reclamnată – f. 16. astfel că termenul special de prescripție curge de la data de 07.01.2011 și s-a împlinit la data de 07.01.2012. Întrucât acțiunea a fost întrodusă de creditoare la data de 08.02.2012, așa cum rezultă din plicul de la fila 36, instanța de fond a constatat că dreptul la acțiune al creditoarei pentru creanța pretinsă s-a prescris.
Fiind prescrisă creanța principală este prescrisă și cea accesorie având ca obiect penalitățile de întârziere aferente creanței principale, potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru factura GALROM_/31.10.2010, debitul de 605,83 euro a rezultat dintr-o amendă penmtru supragreutate pentru tarnsportul din data de 11.10.2010, ce a decurs din comanda de transport din data de 07.10.2010 și facturat prin factura GALRO nr._/14.10.2010, pentru a cărei plată instanța de fond a constatat precscripția dreptului la acțiune. Astfel acest debit fiind accesoriu prețului transportului din factura GALRO nr._/14.10.2010, instanța de fond a constatat și în privința acestui debit prescripția dreptului la acțiune, fiind prescrisă și creanța accesorie.
Pentru factura GALRO_/15.02.2011, comanda de transport s-a făcut la data de 10.02.2011 – f. 29 și a fost confirmată de reclamnată la aceeași data f. 30, trasportul efectuându-se la data de 11.02.2011. pentru acest transport instanța de fond a constatat că nu este prescris dreptul la acțiune și constatând că părțile au stabilit prin comnada acceptată prețul de 1500 euro plus TVA, iar din CMR – f. 32 rezultă că transprtul a fost efectuat, și factura comunicată prin curier pârâtei – f. 34. astfel că pentru acest transport instanța de fond a obligat pârâta la plata contravalorii acestuia respectiv la plata sumei de 7903,14 lei contravaloarea facturii GALRO_/15.02.2011.
În temeiul art. 969 C.civil, instanța de fond a constatat că părțile au stabilit și negociat prin comanda de transport și penalitățile de întârziere în cunatum de 1%/zi în caz de neplată a facturii – art. 6, instanța de fond a admis cererea reclamnatei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de_,20 lei calculate la cota de 1%/zi de întârziere de la data scadenței de 11.02.2011, întrucât plata se face conform art. 5 din comanda de transport la descărcare cu BO sau OP.
Pentru aceste motive, în baza art. 32 pct. 1 din Convenția CMR instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la creanța principală și cea accesorie solicitată de reclamantă prin facturile GALROM nr._/06.09.2010 (f.5), GALRO nr._/14.10.2010 – f. 14, GALROM_/31.10.2010 – f, 20 și a respins cererea formulată ca prescrisă pentru aceste creanțe și a admis acțiunea reclamnatei în privința facturii GALRO_/15.02.2011 și a obligat pârâta la plata sumei de 7903,14 lei reprezemntând debit și a sumei de_,20 lei reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă instanța de fond a constatat că debitul în cuantum de 2000 euro provine din factura fiscală AVI11 nr. 120 și a sumei de 2416,75 lei reprezentând contravaloarea paleților potrivit facturii AV11 nr. 102/25.06.2010.
Factura AVI11120/21.07.2010 – f. 60, reprezintă contravaloarea penalități pentru transportul din data de 05.05.2010, astfel că fiind penalități sunt accesorii ale debitului reprezentând contravaloarea transportului din data de 05.05.2010, instanța de fond a admis excepția prrescripției dreptului la acțiune invocată de reclamantă, termenul de precrispție începând să curgă cel mai târziu la data de 05.08.2010 și s-a împlinit la data de 05.08.2011, acțiunea reconvețională fiind depusă la data de 04.04.2012.
Factura AVI11102/25.06.2010 – f. 59 în cuantum de 2416,75 lei reprezentând contravaloare europaleți, nu a fost acceptată de reclamnată și este un debit accesoriu din facturile de transport din data de 10.03.2010, 17.03.2010, 30.03.2010, 07.04.2010, 21.04.2010, 05.05.2010, 12.05.2010, 14.05.2010, 19.05.2010, 22.05.2010, 26.05.2010, pentru toate aceste transporturi termenele de prescripție a dreptului la acțiune fiind împlinite ele începând să curgă cel mai târziu la datele de 10.06.2010, 17.06.2010, 30.06.2010, 07.07.2010, 21.07.2010, 05.08.2010, 12.08.2010, 14.08.2010, 19.08.2010, 22.08.2010, 26.08.2010 și împlinindu-se la datele de 10.06.2011, 17.06.2011, 30.06.2011, 07.07.2011, 21.07.2011, 05.08.2011, 12.08.2011, 14.08.2011, 19.08.2011, 22.08.2011, 26.08.2011.
Pentru aceste motive instanța de fond a respins cererea reconvențională ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Potrivit art. 276 alin. 1 c.pr.civ.. instanța de fond admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4959,53 lei reprezentând taxe de timbru de 1959,53 lei ( proporțional cu valoarea obiectului cererii admise) și 3000 lei onorariu avocațial justificat cu chitanța . nr. 0086/19.02.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs . solicitând admiterea recursului și admiterea cererii în totalitate.
În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește facturile_/06.09.2010 achitată în parte, rest de plată 4.515,46 lei,_/14.10.2010, achitată în parte, rest de plată 5.235,06 lei,_/31.10.2010 în valoare de 605, 83 lei, întrucât pârâta a recunoscut la data de 21.02.2011 prin semnătură și ștampilă cele 3 facturi, astfel acțiunea introdusă la data de 21.02.2012 nu este prescrisă, nefiind împlinit termenul de 1 an.
În drept, recurenta a invocat art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 ind C. pr. civ.
Deși legal citată cu mențiunea depunerii întâmpinării, intimata nu a depus întâmpinare la dosar și nu s-a prezentat la instanță în vederea susținerii poziției sale procesuale.
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
În data de 01.09.2010 pârâta S.C. I. A. Food S.R.L., a transmis către reclamantă o comandă de transport în format electronic (f.8), comandă prin care a solicitat acesteia din urmă efectuarea unui transport de mărfuri din localitatea B. - România la Callisese di Cesena - Italia, pentru prețul de 1600 euro plus TVA. Comanda a fost confirmată de reclamanta S.C. G. România S.R.L. în aceeași zi (f.8), iar în urma prestării serviciului a emis factura . nr._/06.09.2010 (f.5). din CMR – f. 7 rezultă că transposrtul a fost efectuat, însă neplata facturii a fost motivată de faptul că reclamanta nu a dotat camionul cu paleți iar pârâta a trebuit să încarce marfa cu paleții săi aceștia având o valoare de 280 euro. Ulterior pârâta a achitat parțial factura emisă de reclamantă la data de 07.02.2011 – f. 6, rămânând un rest de plată de 4515,46 lei.
Pentru factura GALRO nr._/14.10.2010 comanda de transport a fost făcută la data de 07.10.2010 și acceptată de reclamnată – f. 16.
Pentru factura GALROM_/31.10.2010, debitul de 605,83 euro a rezultat dintr-o amendă penmtru supragreutate pentru tarnsportul din data de 11.10.2010, ce a decurs din comanda de transport din data de 07.10.2010 și facturat prin factura GALRO nr._/14.10.2010.
Pârâta, la data de 04.04.2012, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată. Pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 109 alin. 2 C.proc.civ. raportat la art. 720 ind. 1 alin. 1 C.proc.civ. în speță, se constată că reclamanta nu a depus vreo dovadă din care să rezulte că s-a încercat realizarea concilierii dintre părți. În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 605,83 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/31.10.2010, invocă necompetența teritorială a Judecătoriei Oradea, întrucât reclamanta pretinde repararea unui prejudiciu pe care aceasta l-ar fi suferit ca urmare a supraîncărcării autocamionului ce realiza transportul către pârâtă, răspunderea fiind nu de natură comercială, ci de natură delictuală. Consideră că Judecătoria A. este competentă. Pe cale de excepție, invocă prescripția dreptului la acțiune în temeiul art. 32 din Decretul nr. 451/1972. acțiunile derivând din transporturile supuse convenției de la Geneva din 1956 sunt supuse unui termen de prescripție de 1 an care curge la expirarea unui termen de 3 luni de la încheierea contractului de transport.
Tribunalul constată că instanța de fond a făcut referire la două excepții respectiv lipsa calității procesuale pasive, iar în caz de respingere a acesteia, excepția prescripției așa cum rezultă din paragraful 7 pagina 4 din sentință.
Cu toate acestea instanța de fond a analizat și s-a pronunțat doar asupra excepției prescripției, respectiv parțial asupra fondului. În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale privind un capăt de cerere și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, ambele invocate prin întâmpinare, nu s-a pronunțat așa cum se poate observa atât din considerente cât și din dispozitiv.
În drept, potrivit art. 304 C. pr. civ.: Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2;
(4) În caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
(5) Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
Potrivit art. 137 C. pr. civ. Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Tribunalul constată că instanța de fond era obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale invocate, iar ulterior în cazul respingerii acestei excepții și asupra inadmisibilității acțiunii pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile. Excepția inadmisibilității se impunea a fi analizată cu prioritate față de prescripție, deoarece în cadrul procedurii concilierii pot fi efectuate unele acte care determină întreruperea cursului prescripției.
Nepronunțarea asupra unei cereri determină încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, iar sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea absolută, cu aplicarea regimului juridic specific, privind posibilitatea invocării din oficiu și în orice stare a pricinii.
Această nereguralitate poate fi îndreptată doar prin casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, instanța urmând a se pronunța asupra tuturor excepțiilor invocate, în ordinea prevăzută de lege, respectiv asupra fondului dacă este cazul.
Fașă de cele ce preced, se va admite ca fondat recursul introdus de recurenta . în contradictoriu cu intimata . SRL împotriva sentinței civile nr.8566 din 06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, care va fi casată și trimisă spre rejudecare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de recurenta . cu sediul în loc.B., nr.278, jud.Bihor prin administrator judiciar GLOBAL MONEY RECOVERY IPURL Oradea, cu sediul în loc.Oradea, ..17, ., în contradictoriu cu intimata . SRL – cu sediul procesual ales la C..Av.M. G., N. G.,, cu sediul în loc.A., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.8566 din 06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iunie 2013
Președinte, I. V. | Judecător, I. O. | Judecător, N. C. T. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.T.C./02.07.2013
Red.jud.fond.D.L.
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie la executare. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
