Achiziţii publice. Condiţii de acordare a unui termen de graţie sau/şi de stabilire a unor termene de plată eşalonată a obligaţiei stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice.
| Comentarii |
|
art.1 alin.1, art.2, art.3 şi art.6 alin.1, art.4 alin.1 din OG nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din OG. nr.22/2002, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, iar în conformitate cu prevederile art. 4 alin (1) din acelaşi act normativ, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
În conformitate cu prevederile art. 2 din OG. nr.22/2002, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Conform art.6 alin.1 din OG nr.22/2002 „În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective. ”
împrejurarea că, până la data pronunţării sentinţei recurate, nu s-a încheiat contractul de prestări servicii medicale aferent anului 2013 cu CAS Olt şi faptul că nu s-a aprobat prin lege bugetul de stat aferent anului 2013, nu pot constitui motive temeinice care să justifice acordarea unui termen de graţie sau stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
în lipsa dovezilor privind demersurile efectuate pentru îndeplinirea obligaţiei de plată, faptul că recurentul reclamant are obligaţia de a achita mai multe debite atât către recurenta pârâtă, cât şi către alţi furnizori de servicii, nu justifică admiterea cererii întemeiată pe art.6 alin.1 din OG nr.22/2002.
Prin invocarea lipsei resurselor pentru achitarea debitului, se aduce atingere substanţei dreptului protejat de art.6 din CEDO, creditorul fiind pus în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăţilor financiare ale recurentului debitor SJUSLATINA.
Prin sentinţa nr. 44 din 23.01.2013, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7206/104/2012, s-au respins ca neîntemeiate excepţiile formulate de creditoarea SC E SRL şi s-a admis cererea formulată de reclamantul debitor SJU SLATINA, în contradictoriu cu pârâţii SC E SRL şi BEJ L N. S-a acordat termen de graţie de 3 luni, respectiv până la data de 17.05.2013, pentru plata debitului în cuantum de 138.811,23 lei a cheltuielilor de executare, în cuantum de 8.247 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că autoritatea de lucru judecat, reglementată de art. 1201 Cod civil, priveşte dreptul la acţiune, este o excepţie de fond şi nu este aplicabilă cauzei deduse judecăţii, deoarece soluţia pronunţată anterior nu a privit fondul cauzei.
Cu privire la cea de-a doua excepţie, referitoare la prematuritatea cererii de chemare în judecată, s-a reţinut că este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece, chiar dacă cererea introductivă a fost înregistrată la data de 26.11.2012, momentul judecării este apropiat de împlinirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 şi se bazează pe înscrisuri care datează din această perioadă.
În ce priveşte fondul litigiului, instanţa a constatat că cererea debitoarei este întemeiată, date fiind următoarele considerente:
Potrivit art. 6 al. 1 din OG nr. 22/2002, privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, în cazurile în care, din motive temeinice, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată, aceasta poate să solicite instanţei acordarea unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
La stabilirea facilităţilor, instanţa a luat în considerare următoarele aspecte: reclamanta debitoare nu a încheiat cu CAS Olt contractul de prestări servicii medicale aferent anului 2013; sumele ce s-au decontat de către CAS OLT în lunile ianuarie şi februarie, aşa cum au fost prevăzute în buget, acoperă alte cheltuieli; potrivit Legii nr. 92/2011, ce a modificat OG nr. 22/2002, este interzisă în mod expres achitarea creanţelor stabilite prin titluri executorii din alte cheltuieli ce vizează organizarea şi funcţionarea instituţiei; împrejurarea notorie că, până la data pronunţării sentinţei, nu a fost aprobat prin lege bugetul de stat aferent anului 2013.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere faptul că procedura de executare a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă parte a procesului civil, fiindu-i aplicabile toate garanţiile prevăzute de art. 6 din CEDO, iar analiza caracterului nerezonabil al duratei procedurii de executare a făcut obiectul a numeroase hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele referitoare la România.
În raport de toate aceste considerente, instanţa a apreciat că acordarea unui termen de graţie de 3 luni, calculat de la data expirării termenului legal, corespunde principiilor enunţate şi posibilităţilor financiare ale debitorului care , în acest interval de timp, poate să dispună de sumele necesare efectuării plăţilor, termenul fiind rezonabil.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâta SC E SRL SLATINA şi reclamantul SJU SLATINA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, respingerea cererii formulată de SJU SLATINA şi obligarea intimatului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea criticii ce a vizat netemeinicia sentinţei, a susţinut că instanţa de fond a reţinut eronat existenţa unor motive temeinice, în sensul art. 6 din OG nr. 22/2002, care au împiedicat instituţia publică să-şi îndeplinească obligaţia de plată stabilită prin titlu executoriu, având în vedere exclusiv adresa nr. 814/15.01.2013, emisă de SJU SLATINA, înscris subiectiv, din moment ce emană de la reclamant, care nu a fost coroborat cu alte probe administrate în cauză.
În contextul în care reclamantul a solicitat acordarea unui termen de graţie pentru plata unor creanţe născute în intervalul noiembrie - decembrie 2011, nedovedind că ar fi încercat executarea benevolă a obligaţiei sau obţinerea de fonduri într-o perioadă de peste 1 an, a susţinut că cererea trebuia considerată ca nefondată, neexistând piedici rezonabile pentru ca debitorul să-şi execute obligaţiile. Faptul că, la data pronunţării sentinţei, nu era aprobată legea bugetului de stat, a apreciat că nu poate constitui un impediment la executarea silită, odată ce debitorul a avut incluse în bugetul de venituri şi cheltuieli sumele necesare achitării debitului către creditor şi într-un interval de peste 1 an nu a făcut niciun fel de demers în vederea executării acestei obligaţii.
Recurenta reclamantă a invocat, ca şi motive de nelegalitate a hotărârii recurate, faptul că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art.6, coroborate cu art.2 din OG nr.22/2002, deoarece, raportat la probele administrate în cauză, SJU SLATINA nu a prezentat motive temeinice care să justifice acordarea unui termen de graţie.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art.2 şi art.6 din OG nr.22/2002 a susţinut că rezultă că instituţia publică poate formula cererea de acordare a unui termen de graţie numai în condiţiile nerespectării termenului prevăzut la art.2 din OG nr.22/2002, beneficiul termenului de graţie în favoarea instituţiilor publice fiind condiţionat nu numai de dovada neexecutării benevole a obligaţiei din lipsă de fonduri, dar şi de dovada demersurilor făcute pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiilor. O atare interpretare a arătat că este în concordanţă cu art.11 alin.2 şi art.20 alin.2 din Constituţia României şi art.6 din CEDO.
Prin recursul înregistrat la Tribunalul Olt la data de 26.02.2013, reclamantul SJU SLATINA, a criticat sentinţa ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în parte, în sensul măririi cu trei luni a termenului de graţie acordat de instanţa de fond şi stabilirii unor plăţi eşalonate în vederea achitării debitului.
Recurenta a considerat că acordarea unui termen de graţie de trei luni reprezintă o perioadă prea mică pentru ca întregul debit să fie achitat şi a susţinut că instanţa de fond nu sa pronunţat cu privire la cererea privind efectuarea unor plăţi eşalonate până la stingerea integrală a acestei obligaţii.
În situaţia în care se va aprecia că s-a efectuat o pronunţare indirectă asupra capătului de cerere privind eşalonarea plăţii, a considerat că dispoziţia este nelegală, întrucât SJU SLATINA are de achitat atât către pârâtă, cât şi către alţi distribuitori de servicii mai multe debite, iar sumele prevăzute pentru sănătate în legea bugetului naţional nu acoperă debitele.
A învederat că nu sunt încălcate garanţiile prevăzute de art.6 din CEDO, atâta timp cât, prin OG nr.22/2002, s-a prevăzut în detaliu modalitatea de plată pentru instituţiile publice care nu dispun de fondurile necesare efectuării plăţilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti. A făcut referire la dispoziţiile art.1 alin.2 din OG nr.22/2002, conform cărora creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate, potrivit bugetului aprobat, pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate.
Din examinarea sentinţei recurate, în raport de motivele de recurs formulate şi dispoziţiile legale invocate, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din OG. nr.22/2002, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, iar în conformitate cu prevederile art. 4 alin (1) din acelaşi act normativ, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
În conformitate cu prevederile art. 2 din OG. nr.22/2002, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În speţă, titlul executoriu prin care s-a stabilit creanţa în sarcina recurentului reclamant SJU SLATINA este reprezentat de sentinţa nr. 482/04.04.2012, pronunţată în dosarul nr.1014/104/2012 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, irevocabilă prin respingerea ca neîntemeiată a cererii în anulare, prin care SJU
SLATINA a fost obligat la plata sumei de 138.811,23 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de achiziţie publică nr.21317/18.11.2003.
In condiţiile în care recurentul reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, recurenta creditoare SC E SRL SLATINA a procedat, conform art.3 din OG nr.22/2002, la executare silită, fiind emisă, la data de 16.08.2012, de către BEJ LN Craiova, somaţia nr.342/E/2012, prin care a fost somat SJU SLATINA să achite, pe lângă suma stabilită prin titlul executoriu menţionat anterior şi suma de 8.247 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
S-a constatat că, deşi, din cauza lipsei de fonduri, executarea creanţei stabilite prin titlu executoriu nu a început, recurenta reclamantă nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art.2 din OG nr.22/2002, că a întreprins, în termen de 6 luni de la data primirii somaţiei de plată, demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligaţiei de plată.
In această situaţie, s-a reţinut existenţa motivului de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dezvoltat de recurenta pârâtă la pct. II al cererii de recurs, Curtea constatând că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art.6 alin.1 din OG nr.22/2002.
Imprejurarea că, până la data pronunţării sentinţei recurate, nu s-a încheiat, cu CAS Olt, contractul de prestări servicii medicale aferent anului 2013 şi faptul că nu s-a aprobat prin lege bugetul de stat aferent anului 2013, s-a statuat că nu pot constitui motive temeinice care să justifice acordarea unui termen de graţie sau stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.
In condiţiile în care prima instanţă a argumentat în considerentele sentinţei că termenul de graţie de 3 luni, calculat de la data expirării termenului de 6 luni, prevăzut de art.2 din OG nr.22/2002, este un termen rezonabil, ce corespunde principiilor prevăzute de art.6 din CEDO şi posibilităţilor financiare ale debitorului, s-a reţinut că s-a pronunţat implicit şi asupra petitului privind eşalonarea plăţii, astfel încât critica recurentei reclamante privind nepronunţarea asupra acestui capăt de cerere nu a fost primită.
In lipsa dovezilor privind demersurile efectuate pentru îndeplinirea obligaţiei de plată, faptul că recurentul reclamant are obligaţia de a achita mai multe debite, atât către recurenta pârâtă, cât şi către alţi furnizori de servicii, s-a apreciat că nu justifică admiterea cererii întemeiată pe art.6 alin.1 din OG nr.22/2002. Prin adoptarea OG nr.22/2002, legiuitorul naţional a avut în vedere luarea unor măsuri care să asigure, pe de o parte, evitarea blocării activităţii instituţiilor publice debitoare, iar pe de altă parte, respectarea dreptului creditorului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.
Din moment ce recurentul reclamant nu a dovedit că şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea potrivit acestei ordonanţe, s-a considerat că nu poate beneficia de drepturile ce i s-ar fi cuvenit în cazul în care s-ar fi conformat prevederilor OG nr.22/2002.
Prin invocarea lipsei resurselor pentru achitarea debitului, s-a argumentat că se aduce atingere substanţei dreptului protejat de art.6 din CEDO, creditorul fiind pus în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăţilor financiare ale recurentului debitor SJU SLATINA.
Date fiind considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul reclamantului SJU SLATINA, iar în temeiul alin.3 al aceluiaşi articol, s-a admis recursul pârâtei SC E SRL SLATINA şi s-a modificat sentinţa, în sensul respingerii cererii introductive. (Decizia nr. 543/2013/11 aprilie 2013 - Secţia a-II civilă, rezumat judecător Doina Lupea)
| ← Acţiunea în simulaţie. Simulaţia prin interpunerea de... | Dizolvarea societăţii cu răspundere limitată când activul... → |
|---|
