Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.
| Comentarii |
|
Răsturnarea prezumţiei de insolvenţă Contestaţia în anulare.
Art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă Art.87 pct.2, art.91 şi art.100 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă
Potrivit dispoziţiilor art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Conform art.87 pct.2 Cod procedură civilă, persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentanţii lor, iar conform dispoziţiilor art.91 Cod procedură civilă, în cazul prevăzut de art.87 pct.2 Cod procedură civilă, înmânarea citaţiilor se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, calitatea şi va semna dovada. Procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânare actului de procedură trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni, potrivit art.100 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, sub sancţiunea nulităţii, potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea.
Pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenţei, creanţa trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă de mai mult de 90 de zile şi superioară valorii-prag, de 45.000 lei, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.3 pct.6 şi 12 din Legea nr.85/2006.
Prin sentinţa nr.228 din 25 martie 2013, pronunţată de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt - Secţia a II-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.6977/104/2012, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de debitoarea SC S SRL şi s-a admis cererea formulată de creditoarea SC OTP Leasing România IFN.
S-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă şi intrarea în faliment a debitorului SC S SRL şi a fost numit lichidator provizoriu G Insolv IPURL, căruia i-au fost stabilite atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea privind procedura insolvenţei.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus notificarea de către lichidator a deschiderii procedurii insolvenţei tuturor creditorilor, debitorului şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.
În temeiul art. 47 din Legea nr. 85/2006R, s-a dispus dizolvarea societăţii, ridicarea dreptului de administrare al debitoarei şi a fost obligată debitoarea la predarea actelor contabile ale societăţii. Au fost fixate: termenul limită pentru depunerea raportului, la data de 03.05.2013; termenul pentru depunerea cererilor de creanţă, la data de 08.05.2013; termenul pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar de creanţe, la data de 20.05.2013; termenul pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor, la data de 03.06.2013, când s-a stabilit că se vor soluţiona şi eventualele contestaţii la tabelul preliminar; data şedinţei adunării creditorilor, în vederea desemnării administratorului special, la data de 27.05.2013. S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei, îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare şi, în temeiul art. 4 din Legea nr. 85/2006 R, deschiderea de către debitoare a unui cont la o unitate bancară.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, prin raportare la dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006art şi 379 Cod procedură civilă, sunt îndeplinite cerinţele legale vizând existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
S-a avut în vedere faptul că, deşi debitoarea a susţinut plata în avans a facturilor fiscale emise de creditoare, din observarea înscrisurilor de la dosar a rezultat că aceasta nu a achitat factura fiscală nr. 2406390/24.08.2011, în valoare de 1015,57 lei şi nici factura nr. 1678603/29.10.2012, în valoare de 3651,20 lei, emise de creditoare în temeiul contractului de leasing financiar încheiat de părţi, contract care fusese reziliat pentru neîndeplinirea obligaţiilor debitoarei, la data de 13.08.2010.
Susţinerea debitoarei privind neîndeplinirea cerinţelor legale vizând existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, s-a apreciat că este neîntemeiată, cu motivarea că, în cazul rezilierii contractului de leasing financiar, creditorul este îndreptăţit la plata de daune interese şi predarea obiectului leasingului financiar, respectiv toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite, precum şi toate cheltuielile finanţatorului, conform art. 4.2 din contract.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC S SRL STOENEŞTI, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
În motivele de recurs, a precizat că SC OTP LEASING ROMANIA IFN SA BUCUREŞTI a invocat în favoarea sa contractul de leasing nr.4603/05.05.2008, pentru o creanţă în cuantum de 70.025,68 lei, depunând documente proprii de evidenţă a ratelor la contractul de leasing. A învederat că, la data depunerii cererii, creditoarea nu a justificat creanţa invocată şi considerată certă, lichidă şi exigibilă şi a criticat reţinerea de către instanţa de fond a faptului că nu au fost achitate sumele menţionate în cele două facturi fiscale, emise de creditor în baza contractului de leasing, motivând că se impunea a se ţine seama că respectivul contract fusese reziliat la data de 13.08.2010, pentru neîndeplinirea obligaţiilor şi că, după rezilierea contractului de leasing, creditoarea a solicitat reactivarea sa, emiţând şi facturi în acest sens.
În continuarea motivării cererii de recurs, a arătat că a înţeles să achite toate facturile în vederea predării bunului şi încheierii contractului de vânzare cumpărare; instanţa a reţinut existenţa unei creanţe care, potrivit dispoziţiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, nu îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei, fără a lua în considerare că, în cazul în care ar fi existat această creanţă, trebuia să depăşească valoarea prag, de 45.000 lei.
A susţinut că, în legătură cu daunele interese şi ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în continuare, conform art 4 pct.2 din contractul de leasing, instanţa de fond nu a analizat condiţiile existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile; prin modul de efectuare a imputaţiei plăţilor şi de evidenţiere a unor creanţe cu caracter de penalităţi, care nu erau şi nu sunt certe, lichide şi exigibile, creditoarea i-a încălcat dreptul prevăzut de art. 9 alin.1 lit.d din OG nr.51/1997; expresia ,, toate sumele datorate” din cuprinsul art.15 din OG nr.51/1997 este folosită de către creditor ca temei legal pentru creanţele sale nejustificate, pe care le-a evidenţiat în mod unilateral în documentele contabile. A invocat dispoz. art.8 din OG nr.51/1997, susţinând că titlul executoriu - contractul de leasing, justifică numai creanţele certe, lichide şi exigibile stipulate în contract, respectiv redevenţele, mai puţin valoarea reziduală, care nu este prevăzută de lege ca fiind o creanţă ce poate fi executată în baza contractului.
Prin Decizia nr.1061/18.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova -Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.6977/104/2012/a1, s-a admis recursul declarat de debitoarea SC S SRL STOENEŞTI, prin administrator statutar, s-a modificat sentinţa, în sensul că s-a admis contestaţia formulată de debitoare, prin administrator A G şi s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de creditoarea SC OTP LEASING ROMANIA IFN SA împotriva debitoarei SC S SRL STOENEŞTI.
S-a dispus radierea din registrul comerţului a menţiunii referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC S SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Creanţa invocată de intimata SC OTP LEASING ROMANIA IFN SA are ca temei contractul de leasing financiar nr.4603/08.05.2008, dar nu este constatată prin acesta, deoarece în contract părţile au stabilit ratele, valoarea reziduală şi modul de calcul al despăgubirilor, în caz de reziliere a contractului, fără să prevadă însă anticipat cuantumul creanţei cu care finanţatorul se va putea înscrie în procedura insolvenţei utilizatorului, nefiind cunoscută la data încheierii contractului întinderea acestor despăgubiri.
Ca urmare, creanţa pretinsă de către finanţator s-a constatat că nu este determinată, constatată prin titlu executoriu, contractul de leasing conţinând doar elementele necesare stabilirii acestei creanţe, astfel încât se impunea verificarea cuantumului creanţei pretinse în cauză.
S-a mai reţinut că facturile emise la data de 23.06.2011 au fost achitate în avans, astfel încât intimata a propus reactivarea contractului de leasing, iar prin adresa nr.76812 din
30.08.2011, creditoarea a confirmat că s-a achitat în avans, după data rezilierii, factura 2406390 ( în valoare de 1015,57 lei), sumă pretinsă la pct. 2.a) din acţiune; consemnările din adrese, referitoare la plata în avans a facturilor emise de creditoare, confirmă apărările formulate de recurenta debitoare şi determină necesitatea desfăşurării unui proces de drept comun şi administrării de probe, pentru a se stabili dacă şi cât datorează debitoarea creditoarei SC OTP LEASING ROMANIA IFN SA, verificându-se în concret modul de calcul al pretenţiilor reprezentând asigurări, capital nefacturat, penalizări, dobânda din scadenţar, respectiv dobânda penalizatoare.
Curtea a constatat că recurenta debitoare a răsturnat prezumţia de insolvenţă, făcând dovada că neacoperirea pretenţiilor intimatei nu se datorează lipsei sale de fonduri băneşti disponibile, ci contestării justificate a creanţei.
Împotriva deciziei a formulat contestaţie în anulare SC OTP LEASING ROMANIA IFN SA, iar prin decizia nr.1345 din 10 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.1215/54/2013, s-a admis contestaţia în anulare, a fost anulată decizia nr.1061/18.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova -Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.6977/104/2012/a1 şi s-a acordat termen pentru judecarea recursului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când sa judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Potrivit art.87 pct.2 Cod procedură civilă, persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentanţii lor, iar conform dispoziţiilor art.91 Cod procedură civilă, în cazul prevăzut de art.87 pct.2, înmânarea citaţiilor se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, calitatea şi va semna dovada.
În speţa, SC OTP LEASING ROMÂNIA IFN SA nu a fost citată pentru termenul din 28 mai 2013 prin reprezentantul legal -directorul general, care nici nu a fost menţionat în cererea de deschidere a procedurii, situaţie care nu atrage însă nulitatea actului procedural.
Procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânare actului de procedură trebuie să cuprindă printre alte menţiuni, potrivit art.100 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, iar această menţiune de la pct.7 este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, potrivit alin.3 al aceluiaşi articol.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 28 mai 2013, s-a constatat că înmânarea citaţiei serviciului de registratură, fără a se menţiona numele celui căruia i s-a făcut înmânarea, atrage nulitate actului de procedură, nefiind respectate prevederile art.91 şi art.100 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, în cauză nefiind aplicabile prevederile art.153 alin.1 teza ultimă Cod procedură civilă, potrivit cărora partea putea să ia termenul în cunoştinţă pentru termenele ulterioare.
Procedând la rejudecarea recursului, Curtea a reţinut că este fondat, pentru considerentele ce succed:
Creditoarea SC OTP Leasing Romania IFN SA a solicitat, la data de 10.12.2012, deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoarea SC S SRL, pentru o creanţă în cuantum de 70.025,68 lei, reprezentând debit neachitat, asigurări plătite de către creditor, daune interese, penalizări nefacturate şi dobânzi aferente contractului de leasing financiar nr. 4603/
05.05.2008, prin care debitoarea a solicitat finanţarea pentru achiziţionarea unui autovehicul marca Chevrolet Captiva.
Judecătorul sindic a constatat însă, urmare a analizării înscrisurilor depuse la dosarul de fond, că debitoarea nu a făcut dovada întregii creanţe menţionate în cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ci doar a neachitării facturilor nr.2406390/24.08.2011, în valoare de 1015,57 lei şi nr.1678603/29.10.2012, în valoare de 3651,20 lei, situaţie de fapt necontestată de către intimata creditoare, care nu a declarat recurs împotriva sentinţei.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, Curtea a reţinut că cele două facturi au fost emise de către creditor după rezilierea contractului de leasing, la data de 13.08.2010, şi după emiterea de către creditor a adresei din 29.06.2011, prin care a comunicat recurentei că are posibilitatea de a solicita reactivarea contractului, prin retragerea notificării de reziliere şi renunţarea la efectele acestei sancţiuni. S-a constatat, totodată, că şi factura nr. 2406390/24.08.2011, în valoare de 1015,57 lei, a fost achitată în avans de către recurenta debitoare după data rezilierii contractului de leasing, astfel cum s-a menţionat în adresa nr. 76012/30.08.2011.
În continuarea motivării, s-a arătat că, pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenţei, creanţa trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă de mai mult de 90 de zile şi superioară valorii-prag , de 45.000 lei, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.3 pct.6 şi 12 din Legea nr.85/2006, condiţii neîndeplinite în speţă, dat fiind faptul că, din debitul principal solicitat de către creditoare, singura creanţă cu privire la care nu s-a făcut dovada că a fost achitată de către recurenta debitoare este cea în cuantum de 3651,20 lei, menţionată în factura nr.1678603/29.10.2012, sumă inferioară valorii-prag impusă de art. 12 din Legea nr.85/2006. Nici această creanţă nu a fost reţinută însă ca fiind certă şi lichidă, cu motivarea că analiza sa presupune un control de fond, având în vedere, pe de o parte, apărările debitoarei, în sensul că a achitat întreg debitul, iar pe de altă parte, dispoziţiile art.8 din OG nr.51/1997, invocate de către recurentă, potrivit cărora constituie titluri executorii doar contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing.
Cum recurenta debitoare şi-a însuşit clauzele cuprinse în contractul ce constituie titlu executoriu şi anexele la acest contract, în care era cuprins graficul privind calculul şi eşalonarea plăţilor, s-a considerat că doar în raport de acestea certitudinea şi lichiditatea creanţei nu pot fi contestate. In privinţa titlului executoriu - contractul de leasing, s-a reţinut că justifică numai creanţele certe, lichide şi exigibile stipulate în contract şi anexe, respectiv redevenţele, mai puţin valoarea reziduală, care nu este prevăzută de lege ca fiind o creanţă ce poate fi executată în baza contractului.
Din moment ce recurenta debitoare a dovedit că neacoperirea pretenţiilor intimatei creditoare nu se datorează lipsei de fonduri disponibile, ci contestării justificate a creanţei, se reţine că a răsturnat prezumţia de insolvenţă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat recursul debitoarei ca fiind fondat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, l-a admis, a modificat sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei debitoarei şi respingerii cererii creditoarei SC OTP LEASING ROMANIA IFN SA BUCUREŞTI de deschidere a procedurii insolvenţei şi a dispus radierea din registrul comerţului a menţiunii referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei. (Decizia nr.1402/2013/31.10.2013 - Secţia a-II civilă, rezumat judecător Doina Lupea)
| ← Insolvență. Cerere de stabilire a responsabilităţii... | Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.... → |
|---|
