Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 730/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 11644/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.730/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 18 decembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – R. C. D. - judecător
Judecător – M. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de contestatorul C. L. M., împotriva sentinței penale nr.2152/S din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 decembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2152 din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei B., în baza art. 431 Cod procedură penală raportat la art. 426 lit. a și i Cod procedură penală a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul C. L.-M. împotriva sentinței penale nr. 240/31.01.2014 pronunțată în dos. nr._/197/2013 al Judecătoriei B., ca tardivă.
În baza art. 431 Cod procedură penală raportat la art. 426 lit. b Cod procedură penală a fost respinsă contestația în anulare formulată de același contestator împotriva sentinței penale nr. 240/31.01.2014 pronunțată în dos. nr._/197/2013 al Judecătoriei B., ca inadmisibilă.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut că prin cererea adresată instanței la 24.04.2014 numitul C. L.-M. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. nr. 240/31.01.2014 pronunțată în dos. nr._/197/2013 al Judecătoriei B..
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că la termenul din 30.01.2014 acordat pentru împăcare nu s-a putut prezenta întrucât nu a putut lipsi de serviciu și nici nu a primit citație pentru acel termen de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 426 lit. a, b și i Cod procedură penală.
La dosar s-a depus din partea contestatorului Declarația notarială autentificată sub nr. 1289/04.06.2014 de BNP B. R.-C..
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 240/31.01.2014 pronunțată în dosar nr._/197/2013 al Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, contestatorul a fost condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal 1968, pedeapsă care a fost adăugată pedepsei de un an și 2 luni închisoare aplicată anterior acestuia rezultând, în final, o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.
Analizând cererea formulată, instanța a constatat că se poate formula contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate ;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal ;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului ;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate ;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii ;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii ;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel ;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Totodată instanța a reținut că termenul pentru introducerea contestației în anulare este de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, iar în cazul prevăzut de litera b al art. 426 Cod procedură penală cererea se poate introduce oricând.
Analizând motivele invocate de contestator prevăzute de art. 426 lit. a și i Cod procedură penală, instanța a constatat că în data de 31.03.2014, contestatorul a fost încarcerat în PNT C. în baza mandatului de executare nr. 306/2014, acesta fiind momentul cel mai târziu la care a luat la cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.
Față de acestea instanța a reținut că, raportat la data introducerii contestației la executare, 23.04.2014, acesta este tardivă pentru motivele prevăzute de art. 426 lit.a și i Cod procedură penală.
În privința motivului prevăzut de art. 426 lit. b Cod penal, instanța a menționat că inculpatul nu a făcut dovada că existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal la momentul pronunțării sentinței penale nr. 240/31.01.2014 pronunțată în dos. nr._/197/2013 al Judecătoriei B.. În continuare, s-a arătat că deși contestatorul a depus la dosar declarația notarială autentificată sub nr. 1289/04.06.2014 de BNP B. R.-C., prin care fosta soție a acestuia arată a primit de la acesta suma de 6.150 lei reprezentând pensie de întreținere, aferentă perioadei august 2010-decembrie 2013, aceasta nu reprezintă o cauză de încetare a procesului penal, conform 426 lit. b Cod procedură penală, întrucât nu a intervenit în cursul procesului, ci după soluționarea definitivă a acestuia.
În concluzie, instanța a respins contestația în anulare pentru motivul de mai sus, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul C. L. M. care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspect de temeinicie și legalitate, apreciind că în cauză contestația sa trebuia admisă.
În fața instanței de apel, contestatorul a menționat că a fost împiedicat să formuleze contestația în termenul legal din motive temeinice, fără însă a le indica.
În ceea ce privește cauza de încetare a procesului penal, s-a apreciat de către apelant că acest motiv a existat încă dinaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, astfel încât nu trebuia să se dispună o soluție de condamnare.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând hotărârea primai instanțe prin prisma criticilor invocate, luând în considerare materialul probatoriu administrat, precum și principiile evocate de art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, Curtea consideră că sentința penală analizată este legală și temeinică și va fi menținută pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește cazurile pentru care se poate formula contestație în anulare, prevăzute de art. 426 alin.1 lit.a și i din Codul de procedură penală, coroborat cu prevederile art.428 alin.1 din Codul de procedură penală, se constată că cererea a fost tardiv formulată de către contestator, în condițiile în care a acesta a început executarea pedepsei stabilită prin sentința penală nr. sentinței penale nr. 240/31.01.2014 la data de 31 martie 2014, iar cererea a fost depusă la data de 23 aprilie 2014.
În aceste împrejurări, este evident că termenul de 10 zile prevăzut de art.428 din Codul de procedură penală a fost depășit, condamnatul neoferind alte date din care să rezulte că a fost împiedicat în mod obiectiv în formularea prezentei contestații.
Din această perspectivă, soluția primei instanțe este legală și temeinică și va fi menținută, cu referire la motivele de contestație prevăzute de art.426 alin.1 lit.a și i din Codul de procedură penală, critica fiind evident neîntemeiată.
Pe de altă parte, relativ la cazul de contestație prevăzut de art.426 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, din analiza înscrisului doveditor depus în susținerea cererii la data de 9 septembrie 2014 (declarație notarială a numitei Fancsali Andeea din data de 4 iunie 2014), Curtea constată că nici sub acest aspect critica invocată nu este întemeiată, în considerarea împrejurării că în cuprinsul documentului se menționează că suma de bani reprezentând pensia de întreținere a fost încasată la data de 3 februarie 2014, deci ulterior pronunțării sentinței penale nr. 240/31.01.2014 de către Judecătoria B. prin care s-a dispus o soluție de condamnare a inculpatului C. L. M..
În condițiile în care la data pronunțării nu exista această declarație și nici măcar nu era achitată suma de bani reprezentând pensia de întreținere restantă, este evident că nu este incident cazul de contestație în anulare reglementat de art.426 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Astfel, soluția pronunțată de către Judecătoria B. este legală și temeinică și va fi menținută.
În aceste împrejurări, apelul condamnatului C. L. M. va fi respins, apelantul urmând a fi obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, RESPINGE apelul formulat de condamnatul C. L. M. împotriva sentinței penale nr.2152 din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o menține.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.2 și art.422 din Codul de procedură penală, obligă apelatul C. L. M. la 350 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2014.
Președinte,Judecător,
R. C. D. M. D.
Grefier,
C. G.
Red.R.C.D./07.01.2015;Dact.C.Gh./07.01.2015;2 ex.;Jud fond/S. G.
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 221/2014.... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 60/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
