Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 6563/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.221/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 7 mai 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – E. B.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului de declarat de partea responsabilă civilmente . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței penale nr.397/S din 5 martie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 7 mai 2014, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele.
Prin sentința penală nr. 397 din data de 5 martie 2014, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
În baza art. 196 alin. 2,3 Noul Cod penal a condamnat inculpata A. D. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, față de partea vătămată F. V..
În baza art. 81 Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 3 ani și a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 396 pct. 5 raportat la art. 16 lit. b Noul Cod procedură penală și art. 4 din Noul Cod penal a achitat inculpata cu privire la infracțiunea de vătămare corporală, prev de art 184 alin. 1,3 C.penal – parte vătămată P. A. D..
În baza art 397 Noul Cod procedură penală cu aplicarea art. 53 din Legea 136/1995 a obligat asigurătorul . Vienna Insurance Group SA să plătească față de:
- partea civilă S. C. Județean de Urgență B. suma de 8814,77 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F. V.,
- partea civilă S. Județean A. suma de 2365,44 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F. V..
- partea civilă F. V., suma 6.878,91 lei lei daune materiale și suma de 60.000 lei daune morale și respinge celelalte pretenții.
În baza art.397 Noul Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 5 Noul Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. A. D..
A obligat inculpata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
A obligat asigurătorul A. Românească Asirom Vienna Insurance Group SA să plătească părții civile F. V., suma de 2400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de acesta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele -prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 26.02.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei A. D. M., pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, pentru aceea că la data de 10.08.2011, pe DN. 1, în județul B., la km. 190-800, într-o curbă la stânga, nu a adaptat viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea la condițiile de drum existente, fapt care a condus la pierderea controlului asupra volanului și direcției de deplasare, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care era condus regulamentar din sens opus de către partea vătămată F. V., din impactul celor două autoturisme rezultând vătămarea corporală gravă din culpă a conducătorului auto - partea vătămată F. V., care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 150 zile de îngrijiri medicale, vătămarea corporală din culpă a părții vătămate minore P. A. D., în vârstă de 14 ani la acel moment, care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, constatându-se încălcarea de către învinuită a dispozițiilor art. 121 și art. 123 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare al Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 R., aprobat prin H.G. nr. 1391/2007 R., privind circulația pe drumurile publice.
Cercetările din prezenta cauză au fost generate, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, în data de 10.08.2011, organele de poliție din cadrul Serviciului Rutier al Inspectoratului de Poliție al Județului B. au fost sesizate prin dispecerat cu privire la faptul că, pe DN.1 la km. 190-800, între localitățile C. și Vlădeni, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omenești. Pe cale de consecință, prezente la fața locului, organele de poliție au identificat autoturismul marca Opel-Astra-C., înmatriculat sub numărul_ de culoare verde, aparținând inculpatei A. D. M. și care, anterior producerii evenimentului rutier, a fost condus de către aceasta; totodată, a fost identificat și autoturismul marca Opel Astra - C., înmatriculat sub numărul_, aparținând părții vătămate F. V., care, anterior producerii evenimentului rutier, a fost condus de către acesta; de asemenea, s-a constatat că ambele autoturisme implicate în evenimentul rutier prezentau avarii considerabile; fiind identificate victimele, în persoana numiților F. V., petrescu A. D. - minoră, D. A., F. V. Ș. - minor.
Urmare cercetărilor desfășurate, a rezultat ca stare de fapt aceea că în data de 10.08.2011, în jurul orei 17,00, inculpata A. D. M. conducea autoturismul proprietatea sa marca Opel - Astra C., înmatriculat sub numărul_, pe DN.1 în județul B., din direcția B. - C. înspre municipiul F.; partea vătămată F. V. conducea autoturismul marca Opel Astra - C., proprietatea sa, înmatriculat sub numărul_, tot pe DN.1 în județul B., dinspre municipiul F. înspre municipiul B., în autoturism cu acesta aflându-se partea vătămată D. A., pe scaunul din dreapta față, iar pe bancheta din spate aflându-se părțile vătămate minore P. A. D. și respectiv F. V. Ș.; la km. 190-800, într-o curbă la stânga, inculpata nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, fapt care a condus la pierderea controlului asupra volanului și direcției de deplasare, a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu auoturismul cu numărul de înmatriculare_, care era condus regulamentar pe sensul său de deplasare de către partea vătămată F. V.; din impactul celor două autoturisme care s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei a rezultat vătămarea conducătorului auto - partea vătămată F. V., care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale, vătămarea părții vătămate minore P. A. D., în vârstă de 14 ani la acel moment, care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, vătămarea părții vătămate D. A., care a prezentat leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, vătămarea părții vătămate minore F. V. Ș., în vârstă de 15 ani, ce a prezentat leziuni traumatice corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform actelor medico-legale depuse la dosar.
Starea de fapt a fost reținută ca urmare a administrării mijloacelor de probă, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate F. V. și D. A., declarațiile inculpatei A. D. M. care a recunoscut și regretat comiterea faptei; Raportul de Expertiză Medico-Legală privind pe partea vătămată F. V., din cuprinsul căruia rezultă că acesta a suferit leziuni care au necesitat un nr de 150 zile de îngrijiri medicale, Raportul de Expertiză Medico-legală privind pe partea vătămată minoră P. A. D., Buletinele de Analiză Toxicologică Alcoolemie privind pe F. V. și A. D. M., din care rezultă că niciunul din conducătorii auto nu au consumat alcool.
În faza de cercetare judecătorească, s-a procedat la citarea . Vienna Insurance Group SA, conform poliței de asigurare RCA a autoturismului marca Opel - Astra C., înmatriculat sub numărul_, condus de inculpata A. D. M..
Conform dispozițiilor art. 14,15 Cod procedură penală, S. C. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă cu suma de 8814,77 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F. V., S. Județean A. cu suma de 2365,44 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate tot părții vătămate F. V., partea vătămată F. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.823,91 lei daune materiale și 120.000 lei daune morale, iar partea vătămată P. A. D., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 5796,56 lei daune materiale și 70.000 lei daune morale.Audiată fiind, inculpata A. D. M. a recunoscut comiterea faptelor, invocând dispozițiile art. 70 alin 2 cod procedură penală.
În probațiune, au fost audiați martorii D. A., prezentă în autoturismul condus de partea vătămată F. V., dar și Vaigel E., F. I. I. și F. V. Ș., la solicitarea părților vătămate, din declarațiile cărora au rezultat informații despre urmările producerii accidentului suferit, necesitățile speciale (medicamentație, alimentație, etc), tratamentele de specialitate, activități de recuperare și fizioterapie, deteriorare fizică și psihică.
De asemenea, la dosar s-au depus o . înscrisuri destinate probării pretențiilor invocate, respectiv chitanțe, bonuri reprezentând cheltuielile privind examinările medicale, intervențiile și tratamentul de specialitate, activitățile de recuperare și fizioterapie, contravaloarea transportului, alimentației speciale, contravaloarea tractării autoturismului avariat, etc; dar și înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpate A. D. M..
Din fișa de cazier depusă la dosarul cauzei, rezultă că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale.
Având în vedere cele reținute în cauză, în drept, fapta inculpatei A. D. M., care la data de 10.08.2011, pe DN. 1, în județul B., la km. 190-800, într-o curbă la stânga, nu a adaptat viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea la condițiile de drum existente, fapt care a condus la pierderea controlului asupra volanului și direcției de deplasare, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care era condus regulamentar din sens opus de către partea vătămată F. V., din impactul celor două autoturisme rezultând vătămarea corporală gravă din culpă a conducătorului auto - partea vătămată F. V., care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 150 zile de îngrijiri medicale, vătămarea corporală din culpă a părții vătămate minore P. A. D., în vârstă de 14 ani la acel moment, care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, constatându-se încălcarea de către învinuită a dispozițiilor art. 121 și art. 123 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare al Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 R., aprobat prin H.G. nr. 1391/2007 R., privind circulația pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Având în vedere că a existat o succesiune de legi penale în timp de la momentul comiterii faptelor și până la soluționarea cauzei, instanța a apreciat că se impune a se constata modul în care se incriminează faptele reținute în sarcina inculpatei, prin raportare la noua reglementare, dar și care dintre reglementări este mai favorabilă inculpatei.
Astfel, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, așa cum era prevăzută și sancționată de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal din 1968, aceasta nu se mai regăsește în noua reglementare, în condițiile în care dispozițiile legale privind infracțiunea de vătămare corporală din culpă, conform art. 196 din Noul Cod Penal prevăd condiții care nu se regăsesc în prezenta cauză (nr. de zile de îngrijiri medicale mai mare de 90 zile sau desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune).
Pentru aceste considerente, în baza art. 396 pct. 5 raportat la art. 16 lit. b Noul Cod procedură penală și art. 4 din Noul Cod penal se va dispune achitarea inculpatei cu privire la infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 184 alin.1,3 C.penal – parte vătămată P. A. D..
În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal din 1968, prin raportare la noua reglementare, aceasta se regăsește incriminată de dispozițiile art. 196 alin. 2,3 Noul Cod penal, care este și prevederea mai favorabilă pentru inculpata A. D. M., aceasta fiind sancționată cu închisoarea între 6 luni și 3 ani sau amendă, iar anterior se prevedea o pedeapsă cu închisoarea între 6 luni și 3 ani.
Instanța a apreciat că atât comiterea faptei, cât și vinovăția inculpatei sunt dovedite; astfel, comportamentul acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpa, latura obiectivă, sub aspectul elementului material, regăsindu-se în condițiile în care inculpata, în calitate de conducător auto a produs accidentul, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, încălcând astfel dispozițiile art. 121 din Regulament, dispoziții care impun obligația conducătorilor de vehicule să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare rutieră, coroborat cu prevederile art. 123 din același regulament, care obligă conducătorul de vehicul să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații - cazul în speță - în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare, succesiune de curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare, sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m; urmarea produsă fiind leziunile suferite urmare accidentului produs de acesta, legătura de cauzalitate fiind astfel dovedită; sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat sub forma de vinovăție a culpei simple, neprevăzând rezultatul, deși trebuia și putea să-l prevadă.
În raport de toate cele analizate mai sus, reținând aplicabilitatea art. 5 al. 1 din NCP, a aplicat inculpatei pedeapsa de 1 an închisoare, la individualizarea pedepsei fiind avute în vedere criteriile generale, natura și pericolul social al faptei, modul și împrejurările în care a fost comisă, urmările produce și poziția procesuală manifestată, dar și lipsa antecedentelor penale.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea 187/2012 în raport cu care în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, motiv pentru care nu se vor aplica pedepse accesorii și complementare, legea nouă stabilind că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi “poate” fi aplicată în condițiile prevăzute de art. 67 Noul Cod penal, fiind obligatorie doar când se prevede expres, regimul pedepselor accesorii urmând să fie aplicat prin raportare la pedepsele complementare.
Cu privire la modalitatea de executare, reținând de asemenea dispozițiile art. 5 al. 1 Noul Cod penal, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile art. 81 al. 1 Cod penal cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei; în speță fiind îndeplinite condițiile, ținând cont că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpata nu a fost condamnată anterior și, raportat la persoana acesteia, lipsa antecedentelor penale, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei; în consecință, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art. 397 Noul Cod procedură penală cu aplicarea art. 53 din Legea 136/1995, a obligat asigurătorul . Vienna Insurance Group SA să plătească față de partea civilă S. C. Județean de Urgență B. suma de 8814,77 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F. V. și față de partea civilă S. Județean A. suma de 2365,44 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F. V., având în vedere că sunt întrunite cumulativ toate condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă P. A. D., în baza art. 397 Noul Cod procedură penală raportat la art. 25 alin 5 Noul Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată, iar cu privire la pretențiile reclamate de partea vătămată F. V., asiguratorul a fost obligat la plata sumei 6.878,91 lei lei daune materiale: 1061,88 lei, reprezentând contravaloarea examinărilor medicale, intervenții medicale, tratamente, recuperări, fizioterapie; 843,2 lei, reprezentând contravaloarea tractării autoturismului avariat, aparținând părții vătămate F. V.; 4173,83 lei, reprezentând contravaloarea transportului efectuat de partea vătămată în perioada următoare accidentului; 800 lei, reprezentând contravaloarea alimentației suplimentare aferente regimului special și suma de 60.000 lei daune morale, având în vedere suferințele de natură psihică, aceasta prin raportare și la numărul de zile de îngrijiri medicale și natura leziunilor; și se vor respinge celelalte pretenții ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel asigurătorul . Vienna Insurance Group SA, criticând doar latura civilă a cauzei, arătând că despăgubirile morale și materiale acordate, de către prima instanță sunt excesiv de mari, raportat la practica instanțelor de judecată, în materie și la particularitățile concrete ale cauzei. A solicitat reducerea cuantumului acestor daune, până la un nivel rezonabil.
Asigurătorul a mai arătat că prima instanță a obligat la plata despăgubirilor civile, în baza unui temei inoperant, respectiv dispozițiile art. 53 din legea nr.136 din anul 1995.
În dezvoltarea motivelor de apel, asigurătorul a arătat, în memoriul scris și susținut cu ocazia dezbaterii pe fond a apelului, faptul că daunele morale acordate de către prima instanță părții civile F. V., parțial sunt nejustificate, iar parțial este vorba de cheltuieli care nu au legătură cu accidentul. Tot cu privire la această parte civilă s-a susținut că daunele morale acordate, au un cuantum foarte mare. S-a mai arătat de către asigurător că respectivele cheltuieli de judecată la care a fost obligat de către prima instanță să le plătească părții civile F. V., nu au legătură cu judecarea acestei cauze. Pe de altă parte, se impunea obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată, proporțional cu pretențiile civile admise.
În fața instanței de apel, partea civilă a depus la dosarul cauzei, înscrisuri, din care rezultă starea de sănătate precară, în continuare a acesteia, dar și facturi și bonuri fiscale, de achiziție medicamente sau de efectuare investigații medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul declarat de către asigurător este fondat, doar pentru două dintre motivele invocate în susținerea apelului, respectiv temeiul de drept în baza căruia s-a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile, text prevăzut de lege nr. 136/1995 și cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, în primă instanță, respectiv onorariul avocat ales.
Așa cum am arătat la expunerea motivelor de apel ale asigurătorului, această cale de atac promovată vizează doar latura civilă a cauzei, respectiv despăgubirile civile și cheltuielile de judecată acordate părții civile F. V..
Curtea constată că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt constând, în esență, în următoarele - inculpata A. D. M. la data de 10.08.2011, pe DN. 1, în județul B., la km. 190-800, într-o curbă la stânga, nu a adaptat viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea la condițiile de drum existente, fapt care a condus la pierderea controlului asupra volanului și direcției de deplasare, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care era condus regulamentar din sens opus de către partea vătămată F. V., din impactul celor două autoturisme rezultând vătămarea corporală gravă din culpă a conducătorului auto - partea vătămată F. V., care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 150 zile de îngrijiri medicale, vătămarea corporală din culpă a părții vătămate minore P. A. D., în vârstă de 14 ani la acel moment, care a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, constatându-se încălcarea de către învinuită a dispozițiilor art. 121 și art. 123 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare al Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 R., aprobat prin H.G. nr. 1391/2007 R., privind circulația pe drumurile publice.
Prima instanță a stabilit corect încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de către inculpată cu privire la partea vătămată F. V. și a apreciat judicios că, față de modificările aduse, prin noul cod penal, infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită de către inculpată cu privire la partea vătămată P. A. D. este dezincriminată. Această infracțiune nu se mai regăsește în noua reglementare, în condițiile în care dispozițiile legale privind infracțiunea de vătămare corporală din culpă, conform art. 196 din Noul Cod Penal prevăd condiții care nu se regăsesc în prezenta cauză (nr. de zile de îngrijiri medicale mai mare de 90 zile sau desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, doar aceasta fiind atacată, așa cum am arătat anterior, Curtea constată că este fondat motivul de apel referitor la temeiul de drept, în baza căruia asigurătorul a fost obligat la despăgubiri.
Este adevărat că dispozițiile art. 53 din Legea nr. 136 din anul 1995 nu fac nicio referire la obligația de plată a asigurătorului, în ceea ce privește despăgubirile civile sau cheltuieli de judecată, dispozițiile reținute de către prima instanță ca temei de drept al obligării asigurătorului, referindu-se la alte aspecte.
Pentru aceste motive va fi admis apelul declarat de către asigurător, iar temeiul de drept corect, în baza căruia ia naștere obligația de plată, este reprezentat de dispozițiile art. 50 din legea anterior amintită.Potrivit acestui din urmă text de lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Este nefondată susținerea asigurătorului, în sensul că, despăgubirile materiale acordate părții civile F. V. pe de o parte nu ar avea legătură cu accidentul, iar pe de altă parte, nu ar fi dovedite, deoarece, în considerentele sentinței apelate prima instanță a arătat din ce se compune suma de 6878,91 lei acordată cu titlul de daune materiale, respectiv 1061,88 lei, reprezentând contravaloarea examinărilor medicale, intervenții medicale, tratamente, recuperări, fizioterapie; 843,2 lei, reprezentând contravaloarea tractării autoturismului avariat, aparținând părții vătămate F. V.; 4173,83 lei, reprezentând contravaloarea transportului efectuat de partea vătămată în perioada următoare accidentului; 800 lei, reprezentând contravaloarea alimentației suplimentare aferente regimului special.
Instanța de apel constată că toate despăgubirile materiale sunt dovedite cu înscrisurile ce s-au administrat, în fața primei instanțe. Astfel la fila 19 din dosarul instanței de fond, există constitirea de parte civilă, în care sunt arătate, în mod distinct de unde provin aceste despăgubiri și din ce se compun acestea. Este nefondată susținererea apelantului asigurător în sensul că anumite cheltuieli materiale nu ar avea legătură cu accidentul de circulație a cărui victimă a fost partea civilă F. V., deoarece la filele 37 și următoarele dosar instanță de fond există prezentat în mod defalcat în ce au constat aceste cheltuieli, ele fiind dovedite cu înscrisurile depuse la filele următoare din dosarul instanței de fond. Partea civilă F. V. a dovedit cu bonuri fiscale cheltuielile de transport pe care le-a efectuat, în perioada imediat următoare accidentului, iar aceste dovezi au fost făcute fie cu bonuri ce atestă călătoriile cu taxiul, fie cu bonuri de benzină și care reprezintă călătorii ale acestei părți civile din localitatea de domiciliu către organele judiciare, în scopul soluționării acestei cauze și a susținerii intereselor părții civile, în fața acestora, în dovedirea prejudiciului. Nu se poate vorbi de călătorii efectuate în mod excesiv de către partea civilă nici cu taxiul nici cu un alt autoturism, având în vedere starea de sănătate precară a acestuia după accident, dar și distrugerile care i-au fost provocate autoturismului ( în acest din urmă sens sunt fotografiile de la fila 39 dosar primă instanță). De la fila 47 și următoarele dosar fond există toate dovezile ale cheltuielilor de transport efectuate în această perioadă de către partea civilă, astfel că ele sunt pe deplin dovedite, au legătură cu accidentul de circulație, în urma căruia a fost vătămat grav F. V., astfel că ele au fost acordate, în mod judicios de către prima instanță. Totodată la fila 52 din dosar există și cheltuielile efectuate de către această parte civilă, cu tractarea autoturismului în care se afla în momentul accidentului. De asemenea în înscrisurile depuse de la fila 54 în continuare există dovada cheltuielior efectuate cu tratamentele medicale și investigațiile părții civile. Pe cale de consecință, Curtea apreciază ca nefondate toate criticile apelantului asigurător, în ceea ce privește despăgubirile materiale acordate părții civile.
În privința daunelor morale, se constată că, acestea au un cuantum rezonabil având în vedere urmările accidentului rutier, pentru sănătatea fizică a părții civile F. V..
În primul rând, instanța reține că, această parte civilă, nu a avut nicio culpă, în producerea accidentului rutier, a cărui victimă a fost, iar consecințele pentru starea de sănătate a acestuia au fost unele destul de grave, respectiv a necesitat pentru vindecare un număr foarte mare de îngrijiri medicale și a fost supus unor intervenții chirurgicale care evident au presupus suferințe fizice și psihice.
În stabilirea cuantumului rezonabil al despăgubirilor civile, instanța de apel se raportează și la cuantumul foarte ridicat al cheltuielilor de spitalizare ce au fost efectuate pentru partea civilă F. V., aspect care subliniază caracterul complex al tratamentelor medicale și al intervențiilor la care a fost supusă această parte civilă. Suferințele fizice pe care le-a suportat partea civilă și care au determinat acordarea daunelor morale de către prima instanță sunt dovedite și ele cu înscrisuri. În acest sens sunt avute în vedere următoarele înscrisuri – scrisoarea medicală de la fila 36 din care rezultă numeroasele fracturi suferite de către partea civilă, dar și faptul că o bună perioadă de timp, acesta nu s-a putut mișca decât la marginea patului, fără să calce în picior stâng, fotografiile de la fila 39 și următoarele care atestă gravitatea vătămărilor de pe corpul acestei părți civile ( tăieturi, fracturi, hematoame, intervenții chirurgicale). În certificatul medico-legal de la fila 44 dosar sunt enumerate activitățile de recuperare la care s-a supus partea civilă și intervențiile de care a avut nevoie pentru ameliorarea stării de sănătate. Toate acestea nu fac altceva decât să dovedească prejudiciul moral suferit de partea civilă, dar și faptul că a avut nevoie de numeroase tratamente și restricții ale unei vieți sociale normale. Daunele morale acordate de către prima instanță au rolul de a acoperi acest prejudiciu, iar pentru considerentele anterior arătate, se constată că ele au un caracter rezonabil.
Potrivit declarației martorului F. I. I. audiat de prima instanță la data de 27.11.2013, după accidentul rutier partea vătămată F. a avut o perioadă de imobilizare la pat, apoi o perioadă de deplasare greoaie, iar în prezent nu mai este așa de activ, ca înainte de accident. Aceleași aspecte le-au declarat și martorii F. V. Ș., D. A..
Pentru toate aceste aspecte, se constată nefondate și criticile asigurătorului referitoare la daunele morale acordate.
Este nefondată și solicitarea formulată de apelant, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată, pe considerentul că acestea trebuie acordate proprțional cu valooarea despăgubirilor civile admise, având în vedere faptul că dispozițiile legale respectiv cele ale art. 50 din legea nr. 136 nu condiționează reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată proporțional cu partea din despăgubirile civile admise. Dispozițiile legale anterior amintite prevăd obligativitatea plății cheltuielior de judecată efectuate de către părți, independent de partea din despăgubiri ce s-a acordat la cererea părții civile.
Curtea constată că este fondat motivul de apel al asigurătorului de reducere a cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei, reprezentând onorariul de avocat ale, dar pentru alte considerente, respectiv, pentru faptul că nu s-a dovedit întreaga sumă acordată de către prima instanță cu acest titlu.
Se constată că la fila 113 din dosarul de urmărire penală există împuternicire avocațială a unui apărător ales care a asistat partea civilă F. V., în faza de urmărire penală, iar chitanța reprezentând cuantumul onorariului a fost depusă în fața primei instanțe la fila 43 atestă un onorariu în cuantum de 500 lei. La acesta se adaugă chitanța cu onorariul avocat ales de la fila 326 dosar fond, pentru aceeași parte civilă, în cuantum de 1100 lei, în total cheltuielile de judecată, fiind de 1600 lei, această sumă fiind acordată de către instanța de apel, cu titlul de cheltuieli, la fondul cauzei. Celelalte chitanțe de onorariu vizează o altă parte civilă, respectiv pe petrescu A. D. sau vizează plăți care nu au fost efectuate de către Partea civilă F. V., așa cum estze chitanța de onorariu de la fila 291 dosar fond.
Prin urmare se vor reduce cheltuielile de judecată de la 2400 lei la 1600 lei.
S-a mai invocat de către asigurător, faptul că despăgubirile civile la care a fost obligat nu se circumscriu cuantumului altor despăgubiri acordate de instanțe în cauze similare și ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză, însă curtea constată că și aceste apărări sunt nefondate, având în vedere că starea de sănătate și împrejurările producerii unui accident rutier diferă de la o speță la altă, că suferințele părților civile sunt diferite de la o cauză la alta, că astfel de suferințe nu sunt identice, și nu în ultimul rând, așa cum am arătat cuantumul acestor daune nu este unul exagerat. Mai mult, în fața instanței de apel, această parte civilă a mai depus acte medicale care atestă că în continuare aceasta efectuează investigații medicale, iar starea sa de sănătate nu a fost recuperată integral această parte civilă neaflându-se în situația anterioară producerii accidentului rutier.
Curtea constată nefondată cererea apărătorului ales al părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, atestate prin chitanța depusă la data de 23 aprilie 2014, reprezentând onorariul apărătorului ales, având în vedere soluția pronunțată pe fondul apelului declarat de către asigurător, respectiv aceea de admitere a apelului, pentru considerentele anterior expuse.
Pentru toate aceste motive, având în vedere prevederile art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de către asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr. 397 din data de 5 martie 2014 a Judecătorie B., pe care o va desființa sub aspectul temeiului de drept, în baza căruia a fost obligat la plata despăgubirilor civile și al cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către partea civilă F. V..
Rejudecând în aceste limite, va constata că temeiul drept, în baza căruia asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA este obligat la plata despăgubirilor civile îl reprezintă dispozițiile art.50 din legea nr. 136/1995, în loc de dispozițiile art. 53 din aceeași lege și va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA a fost obligat să le plătească părții civile F. V. de la 2400 lei la 1600 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
De asemenea, va respinge cererea formulată de apărătorul ales al părții civile F. V. de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocat ales, în apel.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr. 397 din data de 5 martie 2014 a Judecătorie B., pe care o desființează sub aspectul temeiului de drept, în baza căruia a fost obligat la plata despăgubirilor civile și al cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către partea civilă F. V..
Rejudecând în aceste limite,
Constată că temeiul drept, în baza căruia asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA este obligat la plata despăgubirilor civile îl reprezintă dispozițiile art.50 din legea nr. 136/1995, în loc de dispozițiile art. 53 din aceeași lege.
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA a fost obligat să le plătească părții civile F. V. de la 2400 lei la 1600 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge cererea formulată de apărătorul ales al părții civile F. V. de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocat ales, în apel.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 mai 2014.
Președinte, Judecător,
M. D. E. B.
Grefier,
C. G.
Red.M.D.- 09.05.2014
Dact. C.G-15.05.2014
11 ex
Jud. fond- N. C.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 652/2014. Curtea de... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 730/2014. Curtea... → |
|---|
